Un om fantastic (180)
13.
Bastian Fabre gasi, cand ateriza cu Thomas Lieven in bucatarie, ca vila daruita de Hitler amantei sale era tare nostima:
“Nu l-as fi crezut in stare pe vegetarianul acela de asa ceva, ce zici, amice?”
Thomas comenta:
“Si ea cu ce s-a ales? Acuma e pe lumea ailalta. Da’ hai sa trecem la ale noastre. Eu zic sa facem pentru INAINTE de friptura o budinca cu parmezan, iar pentru DUPA, a desert, ceva dulce, Asta le place yankeilor.”
Stimate si spirituale cititor, frumoasa si eleganta cititoare, ne cade greu, al naibii de greu, sa spunem ce avem tocmai de spus: inca niciodata pana acuma – si sunteti cei mai indicati martori – nu s-a intamplat ca prietenul nostru sa se imbete.
Dar in aceasta zi de 16 iulie 1946, in vila (ne)fericitei amante a lui Hitler, el se imbata ca niciodata in viata. Si doar cantitatea de alcool ingurghitata explica tot ce I s-a intamplat in starea catasrofala in care se afla.
Ar fi fost cazul ca Bastian sa fie mai atent la ce face patronul si prietenul sau. Insa in acea seara Bastian era prea ocupat cu ospatarita cea roscovana. Cu aceasta frumusete un pic ofilita, persoana care adusese, pana acum paisprezece luni, in calitate de agent de legatura, bucurii soldatilor germani in lungile lor nopti de veghe, incepu sa joace, prin bucatarie si pe oriunde se putea, eternul joc dintre barbat si femeie. Asa ca destinul isi urma calea …
Kurt Westenhoff sosi cu frumoasa sa secretara. Trei dintre agentii CIC invitasera prietene nemtoaice. Si se mai aflau acolo doua dame foarte atractive, de genul ‘Art Collecting Point’, una dintre ele intr-o uniforma franceza, cealalta intr-o rochie alba, cam purtata, cu un bizar model floral imprimat pe ea.
Dama in uniforma se numea mademoiselle Daniella. Thomas o cunostea – e drept ca doar dupa voce. Daniela obisnuia sa cante, la ‘Ora Parisului’ de la ‘Radio Muenchen’, cele mai noi sansonete frantuzesti – cu vocea vibranda de la orele mici. Sarmanta persoana se afla in centrul atentiei participantilor la petrecere.
Insotitoarea ei se gasea totalmente in umbra sansonetistei. Se numea Christine Troll, avea par negru si lung, gene lungi ii incadrau ochii negri si gura era bine conturata.
Frantuzoaica povestea episoade amuzantedin activitatea institutiei la care lucra. Doamnele si domnii ‘Agentiei de colectare a obiectelor de arta’ – agentie aflata sub obladuire americana – isi faceau meseria pe Koenigsplatz, in cladirea cea micadintre cele doua asa-zise ‘Edificii ale Fuehrerului’. Datoria lor era sa cotrobaie dupa toate operele de arta ce fusesera confiscate sau furate in timpul regimului nazist atat din teritoriile ocupate, cat si din Germania. Si sa le puna la adapost.
‘Puse la adapost’ fusesera, dupa cum relata mademoiselle Daniella, multe opere de arta la Paris SI de catre nazisti, printre care valoroasele colectii ale lui Rotschild, Goldschmidt si Schloss. Dar unde ajunsesera toate aceste comori?
Referitor numai la tablouri, 14.000 dintre acestea fusesera ‘stramutate’ de nazisti – dar unde? Detectivii agentiei gasisera cate ceva din aceste opere de arta; la manastirea Dietramszell, la manastirea Ettal, in salinele de la Alt-Aussee …
Dar putin, foarte putin in comparatie cu ce disparuse.
Dupa intrarea trupelor americane de ocupatie, acestia predasera nemtilor ‘Edificiul nr.I’.
“Luati in primire chestia asta, ca n-a fost decat a lui Hitler” – asa I-au inteles pe americani cativa muenchenezi agili (si abili) la minte. Si intr-adevar, au ‘luat in primire’ tot ce au gasit …
Mademoiselle Daniella povesti cum unele din aceste comori isi facura mai tarziu aparitia, atunci cand ‘Collecting Point’ organiza, cu sprijinul Politiei Militare, o razie, in Koenigsplatz si imprejurimi, in peste o mie de locuinte particulare. Cu aceasta ocazie se gasira o serie de opere de arta de valoare inestimabila pe post de saltele sau storuri la ferestre.
Bineinteles ca si americanii au pradat. Mademoiselle Daniella povesti patania unui comerciant de obiecte de arta din Maximilianstrasse. In fata pravaliei sale aparu, a doua zi dupa cucerirea Muenchenului, un tanc Sherman. Tanchistii il scoasera pe om in strada si ii aratara un tablou prins de turela tancului. Expertul incremeni. Panza agatata de slinoasele placi metalice ale tancului nu era altceva decat celebrul tablou al lui Rembrandt, prezent in toate cataloagele de specialitate, portretul rabinului din Amsterdam, si inca ORIGINALUL.
Expertul si soldatii nu se intelesera asupra pretului. Asa ca invingatorii pornira mai departe cu comoara lor, zornaind din senile, Incotro? Nimeni nu putea sti. Rembrandtul n-a mai aparut niciodata.
Asemenea povestiri inveselira atat pe gazde, cat si pe invitati. Se bea gin cu suc. Thomas se duse in bucatarie pentru a se interesa de starea fripturii, a lui Bastian si a orpataritei.
Ii gasi pe toti trei in regula. Ex-agenta de legatura sedea pe genunchii lui Bastian. Pe dinafara era rosie ca para focului. In suflet mai purta probabil culoarea bruna a nazismului. Thomas cerceta friptura si constata ca la ea lucrurile se situau pe pozitii opuse: pe afara era bruna, in interior inca rosie. Ii dadu lui Bastian unele indicatii si se intoarse in salon.
Mademoiselle Daniella povestea in continuare. Thomas se aseza langa frumoasa si modesta Christine Troll. Simti ca incepe sa il ajunga bautura. Si ochii nostimei Christine prinsesera o stralucire suspecta. Thomas ii sopti:
“Mancam indata.”
“Slava Domnului, am cam inceput sa ma pilesc”, recunoscu ea cu o voce de contraalto, putin ragusita.
(Si cand te gandesti cat de mult imi plac vocile adanci si ragusite, isi spuse Thomas. Cati ani o fi avand micuta? Cel mult douazeci si cinci. Hm. E dulce fetita …)
Mademoiselle Daniella isi intretinu si in timpul mesei convivii cu povestile ei.
Thomas era prost dispus. Tocmai cu budinca asta mi-am dat atata silinta, isi spuse el. Si nimeni nu spune ceva de ea.
Meniu Muenchen, 16 iulie 1946
Budinca cu parmezan
Spata de caprior Baden-Baden
Crème a la russe
Inima lui Thomas lua foc in timp ce gatea pentru yankei …
BUDINCA DE PARMEZAN: Se bat 120 grame unt, se adauga sase galbenusuri, 80 grame parmezan ras,1/4 litru smantana, 140 grame faina, ceva sare, iar la sfarsit spuma batuta bine a celor sase albusuri. Compozitia se pune intr-o forma de budinca unsa cu unt si presarata cu faina si se fierbe la bain marie 45 de minute. Se rastoarna pe un platou, se pune de jur imprejur 150 grame sunca taiata feliute foarte subtiri si fasole verde inabusita in unt si presarata cu patrunjel verde.
SPATA DE CAPRIOR BADEN-BADEN: Se sareaza si pipereaza prin frecare un spate de caprior (caprioara), se toarna peste el unt incins si se da la cuptorul bine incalzit. Se tine in cuptor 45-60 minute, stropindu-se des cu sosul care se lasa in tava. Se ia putin sos din tava si se dau in clocot in el bucatele de ananas, cirese din compot si boabe proaspete de strugure. Se garniseste friptura cu ele. Restul de sos se amesteca cu smantana, se da intr-un fiert si se serveste separat.
CREMA A LA RUSSE: Se bate spuma un ou pro persoana si o lingura de zahar, se adauga o lingura de rom la trei oua si frisca batuta spuma tare. Se orneaza crema cu pricomigdale tinute in rom sau arrak.
Tocmai cand gandea asta se auzi langa el, incet, vocea Christinei:
“Minunata budinca asta. Asa ceva n-am mai mancat niciodata !”
Lui Thomas ii crescu inima. Ah, ce fata dulce !
( va urma)
Dan Bota
