Un om fantastic (179)

Un om fantastic (179)

0 63

12.

Un domn imbracat sport traversa gazonul tuns englezeste al unei vile confortabile situata la periferia orasului Muenchen, in luxosul cartier Gruenwald. Era o frumoasa zi de iulie a anului 1946. Domnul era palid si parea resemnatLanga el pasea, imbracat la fel de lejer, un urias plin de muschi, prezentand o infatisare satisfacuta si plimband pe cap o manioasa frizura din par rosu.
„Draguta casuta asta de care ne-am facut rost, Bastian, batrane, nu?”, spuse Thomas.
„Si totul platit cu banii armatei franceze”, grohai fostul pungas din Marsilia, care se straduia de cateva saptamani sa joace rolul valetului.
O luara spre vila. Thomas spuse:
„Azi noapte am calculat cat datoram fiscului francez pentru afacerile noastre.”
„Cat?”
„Circa treizeci de milioane de franci”, spuse Thomas cu modestie.
Bastian se puse pe ras.
„Vive la grande armee !”
Din vila se auzi telefonul sunand. Era Westenhoff:
„N-ai vrea sa vii deseara la Eva Braun?”
„Ce?”
„In fosta ei vila, vreau sa spun. Pe Maria-Theresia-Strasse, colt cu Prinzregentenstrasse.”
„Pai acolo-i CIC-ul.”
„Exact, baiete, exact.”
„Ti-am spus ca nu mai vreau sa lucrez pentru niciun serviciu secret. Nici pentru voi.”
„Nu trebuie sa lucrezi pentru noi ca agent, ci ca bucatar.”
„Da’ ce, prietenii tai nu au unu?”
„Au. Si inca unul excelent. A fost candva un mare restaurator. Si pe deasupra si Blutsordentraeger …”
„Felicitari. Prietenii tai au gusturi fine.”
„Bucatarul a avut gusturi si mai fine. Dupa ce a fost arestat si-a dat in gat toti prietenii fosti mari mahari nazisti. Pe chestia asta CIC-ul nu l-a internat imediat in lagar. Traieste in regim de arest la domiciliu si gateste. Dar azi nu poate gati pentru ca are diaree. Vino, Thomas, si ajuta-ne in seara asta. De dragul meu. Au facut rost de un caprior. L-a vanat un agent special de-al lor. Cu arbaleta.”
„Kurt, ar trebui sa nu mai bei atata in timpul zilei !”
„E adevarul adevarat; l-a vanat cu arbaleta. Il cunosc pe tip. Vaneaza NUMAI cu arbaleta. Spune ca animalele trebuie sa sufere cat mai putin. Ar fi mai uman.”
Indopati cum suntem astazi nu prea ne mai amintim cum era atunci:
In iunie 1946 nu se puteau asigura, in regiunea Ruhr, unui ‚consumator normal’ decat 800 de calorii pe zi. In sudul tarii erau 950 de calorii. La munca grea se dadeau 1.700, la munca foarte grea 2.100, iar minerilor li se asigurau 3.400 de calorii.
‚Ratia de baza’ continea, in septembrie 1947, 7 (sapte) grame grasime . Pe zi. Consumul antebelic: 110 grame.
Tot in septembrie 1947 aceeasi ratie prevedea 14 grame de carne/zi. Consum antebelic: 123 grame.
Asociatia Medicilor Germani stabilise, in vara lui 1947, intr-o ‚Rezolutie asupra alimentatiei’, cantitatea minima necesara la grasime: 40-60 grame om/zi.
Si iata si o consolare: Blutordenstraegerul care si-a asigurat depasirea acestor grele momente in calitate de bucatar al CIC, a trecut cu bine peste necazurile provocate de susamintita diaree. De fapt a trecut cu bine peste toate necazurile. Astazi este patronul unui vestit restaurant intr-unmare oras din sudul Germaniei …

(va urma)

Dan Bota

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.