Un om fantastic (175)

Un om fantastic (175)

0 66

8.

Thomas fu convocat, pe 3 decembrie, la cartierul general al generalului Koenig. Acesta ii spuse:
„Va multumesc din suflet ca ne-ati ajutat sa-l prindem pe banditul acela. Noi nu suntem o armata de hoti si banditi. In zona noastra dorim ordine si dreptate.”
Daca pe 3 decembrie Thomas primise laude din partea generalului Koenig, pe 7 decembrie se pomeni cu urmatoarea comunicare:

MINISTERUL DE RAZBOI
AL REPUBLICII FRANCEZE

Paris, 5 decembrie 1945

Capitaine Rene Clairmont
Serie si numar: S 324213
Serviciul de Urmarire a Criminalilor de Razboi
Baden-Baden
Prioritate: CS Hr.Zt.324/1945

Cu ocazia cercetarilor preliminare in cazul locotenent Valentine si complicii am solicitat de la Deuxieme Bureau dosarul dumneavoastra personal.
Din acest dosar, completat cu depozitia unui inalt functionar al acestui serviciu, reiese ca ati fost, in timpul razboiului, agent al Abwehr Paris. Veti intelege ca un om cu trecutul dumneavoastra nu-si poate desfasura activitatea in cadrul serviciului nostru. Colonelul Maurice Debras, cel ce v-a cooptat in cadrul serviciului nostru, nu mai face parte din acest serviciu.
Va solicitam prin prezenta ca pana la data de 15 decembrie 1945, orele 12 a.m., sa evacuati biroul dumneavoastra si sa predati actele, dosarele, stampilele, precum si legitimatiile dumneavoastra militare, superiorului dumneavoastra direct. Din acest moment sunteti suspendat din serviciu. Urmeaza instructiuni detaliate.
Dedesubt – o semnatura indescifrabila. Si, mai jos, dactilografiat: general de brigada.
Thomas Lieven sedea la biroul sau fredonand incet. Mai citi odata comunicarea, fredona mai departe si prin minte ii trecura urmatoarele:deci asa, iar sunt la zero. Cu o monotonie paralizanta se invarte roata vietii mele. Ii trag cu ceva ilegal – si ma iubesc cu totii. Ploua cu decoratii, bani si saruturi. Sunt favoritul respectivelor patrii. Fac insa ceva cinstit – si, hop !, sunt iar in rahat.
‚Un functionar superior de la Deuxieme Bureau’ le-a spus domnilor din Ministerul de Razboi cate ceva despre mine? Un functionar superior ! Deci colonelul Jules Simeon mai traieste inca. Si inca ma mai uraste …
Thomas se ridica. Incepu sa-si goleasca, absent, sertarele. La unul din ele cheia se intepeni un pic. Nu prea tare. Thomas nu baga asta in seama. Nu intrase inca la banuieli. Isi aduna hartiile si actele si alte maruntisuri personale.
Scoase toate pasapoartele false din sertarul in a carui broasca se cam intepenise cheia. Le numara. Erau toate. Ba nu, nu mai erau toate. Mai numara o data. Fira-ar sa fie, lipsea unul !
Pe frunte ii aparura broboane de sudoare cand descoperi ca ii lipsea tocmai dragutul sau pasaport elvetian pe numele de Eugen Waelterli.
Si Thomas descoperi ca ii mai lipsea ceva: carnetul de cecuri eliberat de Banca Nationala a Elvetiei si imputernicirile.
Thomas cazu gemand pe scaun. Prin cap ii vajaiau franturi de conversatie si de amintiri:
„Te cheama si Eugen Waelterli? Ai multi bani in cont? Nu exista semnatura pe care sa nu o pot contraface …”
Thomas smulse receptorul din furca. Ceru o convorbire fulger cu Zuerich: Banca Nationala a Elvetiei. Astepta parca la nesfarsit. I se spuse: convorbire telefonica posibila doar pe circuitul militar. Ei si? Acuma ii era totuna. In sfarsit i se facu legatura.
Ceru pe functionarul care se ocupa de contul sau. Banui totul inca inainte de a auzi vocea placut calma a elvetianului:
„Da, domnule Waelterli, stim deja. Sotia dumneavoastra a reglementat totul …”
Si-a facut rost, nenorocita, de un pasaport elvetian. Dupa modelul pasaportului MEU elvetian.
„Cand … cand a fost sotia acolo?”
„Asa cam acum vreo doua saptamani. Doamna a spus ca veti veni la Zuerich si veti da dispozitii ce sa se intample cu contul …”
„Sa … se … intample … cu contul …”
„Mai aveti in cont 20 de franci.”
O, Doamne, Doamne, Doamne !
„In rest a ridicat totul?”
„Desigur. Doamna a prezentat pasaportul dumneavoastra – carnetul dumneavoastra de cecuri – o imputernicire – si pentru casuta depozitului … Herr Waelterli ! Herr Waelterli ! In numele cerului, e ceva in neregula? Sa stiti, nu este vina NOASTRA – doamna a prezentat toate documentele si imputernicirile – toate cu semnatura dumneavoastra …”
Thomas puse receptorul in furca. Statu mult timp ca impietrit. Toata averea lui, inafara de 20 de franci,se dusese pe apa sambetei.
Omul care inca se mai numea capitain Clairmont preda, o ora mai tarziu, sefului sau direct actele si biroul. Astfel acest capitain Clairmont disparu, din miezul zilei de 7 decembrie 1945, fara urma.

( va urma)

Dan Bota

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.