Un om fantastic (174)

Un om fantastic (174)

0 67

7.

Era in-adevar o locuinta placuta. In cele trei camere tapetul prezenta in unele locuri pete mai deschise. Aici isi avusesera locul, pana nu de mult, tablouri. Thomas zambi vazand acele locuri.
Trecura ore de seara foarte ciudate, caci si Thomas, si printesa, urmareau acelasi lucru: fiecare vroia sa-l traga in piept pe celalalt – bineinteles simbolic vorbind.
Vera scoase, de dragul scopului, o sticla cu whisky. Trasera cate un gatulet. Si inca unul. Si inca unul. Vera medita: ODATA SI ODATA s-o pili si el. Thomas medita: ODATA SI ODATA s-o pili si ea.
Apoi se pilira amandoi.
Acuma vom trece in tacere peste trei ore, si asta datorita cititorilor minori.
Deci – dupa trei ore …
Trei ore mai tarziu situatia se prezenta astfel: printesa devenise extrem de tandra si calina, iar Thomas ajunsese sa fie sentimental.
Insa Thomas, putin ciupit, comise o greseala capitala. Povesti despre planurile sale de viitor si aminti de contul sau de la banca din Zuerich, pe numele Eugen Waerterli.
“Te cheama SI Waerterli? Ah, ce dulce … Sunt multi bani in cont?”, rase si intreba ea infundat.
Intrebarea aceasta ar fi trebuit sa-l aduca pe Thomas cu picioarele pe pamant. Dar nu il aduse. Fiind putin lovit intr-o aripa, el se ambala:
“Ia zi, chestia asta la tine e ca o boala. Tu nu te poti gandi DECAT la bani?”
Ea isi musca buza de jos si dadu din cap mahnita.
“Nevroza grava. O trauma din copilarie. Stii ca mi s-a intamplat sa falsific si cecuri? Nu exista semnatura pe care sa nu o pot imita.”
“Felicitari”, o felicita el, dobitocul tampit.
“Inafara de asta – sunt o cleptomana veritabila. In copilarie era ceva groaznic. Creioanele colorate ale prietenelor erau creioanele MELE. Portofelele prietenelor erau portofelele MELE.Mai tarziu aria s-a extins. Barbatii prietenelor mele – trebuie sa continui?”
Nu-i nevoie, o asigura Thomas.Mai baura ceva. Pe urma adormira.
A doua zi, cand Vera se trezi cu dureri de cap, Thomas trebaluia deja prin bucatarie. Ii servi micul dejun la pat si-i comunica :
“Asa, bea-ti linistita cafeaua. Dupa care faci o baie. Pe urma te imbraci si plecam.”
“Plecam? Unde?”
“La Baden-Baden, normal.”
Ea pali.
“Ce sa fac acolo?”
“Vei vorbi cu prietenul tau Valentine. Il vei convinge sa iasa cu bijuteriile lui Waldau. Si daca va mai prind, pe voi doi, cu vreun mismas, va fac sa zburati de nu mai stiti de voi.”
“Asculta, nenorocitule, ai uitat ce a fost azi-noapte?”
Thomas salta sprancenele:
“Patu-i pat, serviciul e serviciu.”
Tava cu cafea se rasturna. Se sparsera cani si cesti. Vera se repezi la el, urland, cu dintii si ghearele.
“Caine blestemat – te omor !”
Catre seara, o seara trista si rece, isi facu aparitia in Baden-Baden un jeep murdar. La volan era Thomas. Vera printesa von C. sedea langa el.
Si acuma Thomas mai comise INCA o greseala. O duse pe Vera in biroul sau de pe Wilhelmstrasse, 1. Dupa care il chema pe locotenentul Valentine la ordin. Valentine tresari cand o vazu pe Vera. Thomas apela la constiinta lor.
Locotenentul declara calm:
“Nu inteleg nimic. Ma voi plange superiorilor, mon capitaine, eu …”
Printesa trecu la obiect.
“Tine-ti pliscul, Pierre. Tipul stie tot.”
“Ce stie?”, scremu Valentine.
Vera il privi pe Thomas.
“Pot sta cu el cinci minute de vorba intre patru ochi?”
“Poftim”, accepta Thomas.
Si iata si greseala fatala !
Iesi din birou si ramase pe coridor. Nu scapa din ochi usa biroului. Isi spuse:doar nu-s asa de nerod.
Dupa ce fuma o tigara incepu sa se nelinisteasca si-si dadu deodata seama ca fusese totusi nerod.
Biroul sau se afla la primul etaj, iar ferestrele nu aveau gratii. Navali in birou, dar il gasi gol. O fereastra era larg deschisa.
Zece minute mai tarziu toate telexurile si telegrafele din tara incepura sa rapaie:
20,14 stop 6 nov 45 stop de la: serviciul francez de urmarire a criminalilor de razboi b-b stop catre toate unitatile politiei militare stop catre toate unitatile cic si cid stop cautati si arestati imediat …
Chiar a doua zi, pe 7 noiembrie, o patrula militara il aresta pe Pierre Valentine in sala de asteptare a garii din Nancy in momentul in care isi cumpara un bilet pentru Basel. Printesa Vera von C. nu fu gasita si ramase disparuta.
Locotenentul fu transportat la inchisoarea militara din Paris. Generalul Pierre Koenig, comandantul suprem al fortelor de ocupatie franceze din Germania, ii ordona personal lui Thomas Lieven sa stranga tot materialul acuzator impotriva lui ValentineTreaba asta mizerabila il tinu ocupat pe Thomas pana pe la inceputul lui decembrie. Mai fura arestati alti patru francezi.
Pentru a anticipa putin: locotenentul Valentine si prietenii sai fura adusi in fata instantei la Paris. Aceasta ii degrada si ii condamna, pe 15 martie 1946, la mari pedepse privative de libertate.

(va urma)

Dan Bota

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.