Un om fantastic (171)
4.
“In spatele casei mele”, spuse fostul Kreisbauernfuehrer.
Doamna Hellbricht preparase o jalnica supa de macris, cerfoi, papadie si alte plante de camp. Arata, ca si omul ei, slaba si palida. Gospodaria aparea darapanata, ferestrele aveau geamurile sparte, broastele usilor fusesera distruse de gloante, grajdurile erau goale, incaperile jefuite de catre strainii adusi cu sila la munca fortata aici.
Hellbricht zambi acru:
“Nu li se pot reprosa toate acestea. Noi am fost cei care I-am jefuit prima data, acolo, in tarile lor in care ne-am dus peste ei..”
Nevasta fostului Kreisbauernfuehrer, stand in fata sobei din bucataria pustiita, spuse:
“Dupa supa avem piure de cartofi cu fructe uscate. Din ratia de pe cartela. Imi pare foarte rau, dar altceva nu avem.”
Thomas iesi in curte si deschise portbagajul masinii sale. Scoase de acolo un sfert de kilogram de unt, o cutie cu smantana, o cutie cu extras de carne si o conserva de carrne. Reveni cu ele in bucatarie.
“Acuma lasati-ma pe mine sa ma ocup de mancare, doamna Hellbricht”, spuse el si-si incepu treaba la masa din bucatarie.
Invigora supa de buruieni cu extras de carne. Deschise conserva de carne si-I marunti continutul. Descoperi apoi intr-un raft un castron de lapte covasit.
O ruga pe doamna Hellbricht:
“Pasati-l, va rog. Cu forte unite vom avea un pranz a-ntaia.”
Doamnei Hellbricht ii dadura lacrimile si exclama:
“Doamne, Corned beef ! De cate ori n-am visat-o – dar nu am apucat niciodata sa o vad !”
Hellbricht interveni:
“Si mai exista oameni care privesc cu dispret cum altii fac foamea. Oameni vinovati de mizeria noastra. Domnule capitan, nu sunt un denuntator, dar trebuie sa va spun ceva: in padure se afla, ascuns sub patura de muschi si frunze uscate, un urias depozit de alimente.”
“Cine a ingropat chestiile alea acolo? Si cand?”
“Asta a fost in 1944. S-a prezentat la mine Reichsbauernfuehrerul Darre. Si seful Gestapoului din Karlsruhe, dr.Zimmermann. Mi-au spus ca trebuie sa ingroape undeva alimentele pentru … pentru rezerva Fuehrerului … pentru cei din conducere.”
Meniu Baden-Baden, 2 august 1945
Supa de verdeturi
Corned beef “vrajit”
Branza de vaci delicium
Acest meniu se poate prepara si consuma si in zilele noastre – dar in acele vremuri, gratie acestor trei feluri de mancare, Thomas Lieven reusi capturarea catorva inalti demnitari nazisti.
SUPA DE VERDETURI: Se iau si se spala bine verdeturi ca: macrisi, urzici, arpagic, patrunjel, cerfoi, loboda, frunze de telina, leurda. Se toaca marunt. O parte se inabuse usor in unt, se adauga putina faina si se face un rantas, turnandu-se putinaapa sau zeama de varne si se lasa sa fiarba cateva minute. Se pune sare si piper. Cealalta parte de verdeturi se pune inainte de a fi servita supa. – Se poata drege supa cu ou si smantana. Se poate servi si cu cate un ou facut ochi romanesc de persoana sau cu cubulete de paine prajite.
CORNED BEEF “VRAJIT: Se taie cateva cepe in rondele si se inabuse in unt. Se adauga continutul unei cutii de corned beef maruntit si se mai lasa cateva minute la prajit, la foc mic. Se adauga un piure de cartofi mai moale, se amesteca bine cu sare si piper si se mai lasa cateva minute la foc mic pentru a se patrunde.
BRANZA DE VACI DELICIUM: Branza de vaci pasata printr-o strecuratoare se bate cu zahar (dupa gust) si smantana pana obtinem o crema ceva mai tarisoara. Se adauga stafide si putina zeama de lamaie. Se pune intr-un castron, se orneaza cu frisca si se da la rece.
Doamna Hellbricht, ofilita, necajita si trista, spuse, in timp ce pasa branza:
“De aceea v-am invitat aici. Alimentele trebuie sa fie scoase de acolo. Sunt atatia care flamanzesc. Noi barem avem un acoperis deasupra capului. Dar cei cu casele bombardate, refugiatii, copiii …”
Din aceasta zi, de 2 august 1945, incepu derularea a doua actiuni: dezgroparea, in secret, a unor mari cantitati de alimente – mii de conserve cu untura, carne, marmelada miere artificiala, cafea, ceai, ciocolata, glucoza, faina, legume si fructe conservate. Toate acestea fura predate unor organizatii de caritate cu scopul de a fi distribuite bolnavilor, batranilor si copiilor.
Si: locul din care fusesera scoase alimentele fu aranjat in asa fel incat nu s-ar fi putut spune ca s-a umblat pe acolo. Dupa care se organiza, zi si noapte, o panda formata din oameni specializati in domeniu.
Pe 11 august aparu, cam pe la asfintit – Thomas tocmai se afla in post la panda – un om, furisandu-se prin padure. Se ferea in toate partile. Tresarea la cel mai mic zgomot. Purta in spate un rucsac gol. In mana ducea o lopatica. Thomas il cunostea pe acest om din fotografiile ce insoteau listele criminalilor de razboi dati in urmarire.
Omul incepu sa sape. Tot mai repede, tot mai lacom. Observa prea tarziu ca este inconjurat de trei barbati. Privi disperat in imprejur. Se ridica cu greu, se impiedica plin de panica.
Thomas Lieven, cu un pistol in mana, i se adresa:
“Gestapo-sef Zimmermann, sunteti arestat !”
Si venira, in urmatoarele zile, cu totii, mahari ai Reichului, toti acei ce stiau de depozitul din padure.
Thomas le baga pandarilor in cap:
“Oricine vine sa sape pe aici inseamna ca a fost un mare nazist.Il arestati imediat.”
Astfel picara in plasa intinsa de Thomas saptesprezece fosti mari granguri nazisti. Asta se petrecu in perioada august – octombrie 1945.
Thomas reusi sa obtina pentru fostul Kreisbauernfuehrer Hellbricht doar condamnarea la o amenda. Lui Hellbricht I se permise sa-si pastreze proprietatea asupra gospodariei sale.
(va urma)
Dan Bota
