Un om fantastic (168)

Un om fantastic (168)

0 61

CARTEA A PATRA

CAPITOLUL I

1.

Cerul albastru-intens de vara nu prezenta nicio urma de nor.In Baden-Baden era cald, chiar foarte cald in aceasta zi de 7 iulie 1945. Locuitorii orasului se furisau incolo si incoace, palizi si slabi, imbracati prost si fara sperante.
Un automobil masliniu de stat major, avand pe locul din spate un general de doua stele, ajunse, in jurul pranzului, la intersectiasituata pe Leopoldplatz. Circulatia era dirijata aici de un soldatdin Politia Militara – circulatia vehiculelor frantuzesti, caci masini proprietate germana nu mai existau. In schimb din cele franceze o gramada, caci Baden-Baden era resedinta Administratiei Militare Franceze. Numarul locuitorilor germani: 30.000. Militari si civili francezi cu familiile lor: 32.000.
“Opreste”, ordona generalul.
Soferul opri langa politist, care saluta atat de neglijent, incat orice general neamt l-ar fi bagat pe loc in pamant. Dar in aceste timpuri generalii nemti nu se mai ratoiau la nimeni, respectiv nu inca.
Generalul cobori geamul si se adresa militarului:
“Sunt strain de locurile astea. Dumneata le cunosti mai bine. La care popota se mananca asa cum scrie la carte?”
“Mon general, sa nu va duceti, In numele cerului, la vreo popota. Duceti-va mai bine la capitanul Clairmont de la departamentul’Recherche de Criminels de Guerre’.”
Politistul ii explica pe unde sa o ia.
“Da-i drumul”, ordona generalul soferului.
Automobilul rula pe langa hotelul ‘Atlantic’, pe langa salile de tratamente, pe langa cazinou. Toate erau invaluite in tristete, toate aceste locuri si localuri prin care isi purtasera candvapasii cei mai bogati oameni din lume, cele mai elegante dame, cele mai scumpe cocote. . Podiumul orchestrei era ars, gazonul pustiit. Pretiosul mobilier zacea aruncat gramada sub cerul liber.
Automobilul opri in fata unei vile mari. Aici isi avusese sediul, pe vremea Reichului Milenar, Cartierul General al Gestapo. Acuma era ocupat de ‘Departamentul Francez de Cercetari al Criminalilor de Razboi’. Generalul intra in vila si se interesa unde il poate gasi pe capitanul Clairmont.
Aparu omul care tocmai se numea Rene Clairmont: zvelt, de inaltime medie, fata prelunga, par negru si ochi inteligenti. Barbatul, in jur de 35 de ani, purta o uniforma ca turnata. E drept insa ca uniforma lasa o impresie FOARTE civila.
Capitanul, care se numea in realitate Thomas Lieven si care fusese cu mult, mult timp in urma un prosper bancher la Londra, ii stranse mana generalului si spuse:
“Va fi o mare cinste pentru mine sa va am ca oaspete, mon general.”
Dar, va rugam, un moment ! Cand am vorbit ultima data despre artistul in ale vietii, geniul in arta culinara si agentul secret fara voia sa, Thomas Lieven, acest om cu multe nume se afla nu departe de Paris, in inchisoarea de la Fresnes, inchis de francezi.
Credem ca este cazul sa-i raspundem binevoitorului cititor la intrebarea:cum de a fost posibil sa-l intalnim pe Thomas Lieven, in ziua de 7 iulie 1945, in Baden-Baden, in calitate de insarcinat cu depistarea si cercetarea criminalilor de razboi – mai ales cand stim ca pe 3 octombrie 1944 fusese scos din celula sa de la Fresnes de doi soldati care urmau sa-l duca la locul executiei …

(va urma)

Dan Bota

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.