Un om fantastic (167)
12.
Thomas parasi hotelul la care trasese pe 28 august si depuse un geamantan la Gara Centrala. La periferia Marsiliei se dadeau lupte – nu prea intense.Marsilia fu eliberata in dupa-amiaza zilei de 29 august. Thomas Lieven distruse legitimatiile sale SD si scoase la iveala actele care ii fusesera de folos la afacerea ‘Maquis Crozant’ …
In aceeasi seara se prezenta la americani un anume Captain Robert Almond Everett, agent parasutist britanic. Arata ca fusese parasitat deasupra Frantei si ruga sa fie ajutat sa ajunga urgent la Londra. Americanii isi cinstira viteazul aliat, care semana leit cu Thomas Lieven, cu whisky si din ratia de razboi.
La eliberarea Marsiliei luasera parte si trupe franceze si detasamente de partizani din tot sudul Frantei. Doua zile mai tarziu avu loc in saloanele ‘Hotel de Noilles’, acuma rechizitionat de americani, o mare festivitate in cinstea victoriei. Toti cei prezenti, in picioare, intonara imnul national al Frantei, printre ei si Captain Robert Almond Everett.
“… le jour de gloire est arrive …”, tocmai canta el cand o mana grea I se puse pe umar. Se intoarse. In spatele sau stateau doi uriasi din Politia Militara Americana. Langa ei se afla un tip ce semana cu copia marita a actorului Adolphe Menjou.
Colonelul Jules Simeon, imbracat acuma intr-o falnica uniforma, ordona:
“Arestati-l pe acest om ! Este unul dintre cei mai periculosi agenti germani din acest razboi. Sus mainile, Herr Lieven. Jocul dumneavoastra a luat sfarsit !”
13.
Generalul de Gaulle intra in Paris pe 25 august, impreuna cu americanii. Thomas Lieven ateriza, pentru a doua oara in viata sa, pe 15 septembrie, in inchisoarea de la Fresnes. Prima data fusese inchis de Gestapo. Acuma fu bagat la zdup de francezi.
Thomas zacu in celula o saptamana. Si inca una. Nimic. Indura detentia cu resemnare. Ii treceau deseori prin cap ganduri ca acestea: trebuia sa vina si asta. Asa e drept si cinstit. In acesti ani blestemati am pactizat pana si cu diavolul. Si ca sa stai cu diavolul iti trebuie o lingura uriasa.
Pe de alta parte …
Pe de alta parte am atatia prieteni aici, in Franta, la Marsilia. Atatia francezi au fost ajutati de mine: Yvonne Dechamps, bancherul Ferroud, madame Page, atatia altii. Multora dintre ei le-am salvat viata. Acuma poate ma vor ajuta si ei.
Oare cat o sa-mi dea astia? Probabil o jumatate de an. Ei bine, voi rezista. Si dupa aceea, Doamne, dupa aceea voi fi, IN SFARSIT liber ! Voi putea IN SFARSIT sa ma intorc in Anglia. Dupa atatia ani de hoinareli voi putea trai, IN SFARSIT, in liniste si pace. Sa nu mai aud niciodata de servicii secrete ! Niciodata vreo aventura din astea de care am avut parte in ultima vreme.! Si sa traiesc cum traiam odinioara. Cu ajutorul banilor din contul Eugen Waelterli di Zuerich.
Pe coridor se apropiau duduind pasi. Apoi cheia se invarti in broasca si usa se deschise. Afara se aflau doi soldati francezi.
“Pregatirea !”, spuse primul soldat.
Thomas isi lua haina si exclama:
“In sfarsit, caci a durat cam multisor pana sa ma scoateti la interogatoriu !”
Interveni al doilea soldat:
“Niciun interogatoriu. Pregatirea pentru executie !”
(va urma)
Dan Bota
