Un om fantastic (166)
10.
Thomas Lieven ii duse, pe 14 iunie 1944, cu masina luata de la SD-Marsilia, pe ofiterul englez si pe Bastian pana aproape de granita cu Spania.
“Ramaneti cu bine, locotenent-colonele. Si ganditi-va la discutia noastra din vagonul de dormit.”
Englezul se inclina tacut. Bastian incepu din nou sa planga cand il imbratisa pe Thomas. Acesta spuse:
“Te intorci imediat. Ne revedem la Marsilia. Pe aici prin sud razboiul se va termina curand.”
Thomas era convins de acest lucru gratie aparatului radio cu care era dotata masina sa. Asculta zilnic, ore intregi, comunicatele germane si aliate.
Iar la elaborarea planului sau de bataie privind viitorul apropiat, Thomas tinu cont de vestile sosite prin eter.
Se intoarse la Marsilia. Zi si noapte il tinu sub observatie pe chelosul Dantes Villeforte. Insa nu se atinse inca de el. Astepta. Stia de ce …
Aliatii ocupara pe 26 iunie Cherbourgul, iar pe 9 iulie Caen.
Pe 20 iulie avu loc atentatul asupra lui Hitler.
Aliatii cucerira pe 3 august Rennes, pe 9 august Le Mans, pe 10 Nantes si linia Loire. Astea toate le afla Thomas cu ajutorul radioului masinii sale. Dar inca mai astepta. Apoi sosi ziua de 15 august. Englezi si americani, cu bazele la Napoli, debarcara pe Riviera. Pe 23 cazu Grenoble. Thomas hotari: a sosit timpul.
Thomas isi facu in aceasta zi aparitia la Cartierul General SD de pe Rue de Paradis. Din curtea cladirii se ridicau valatuci de fum: domnii de la Gestapo isi ardeau actele si arhiva. Thomas I se adresa Hauptsturmfuehrerului Rahl, care purta o expresie naucita pe fata:
“Fara panica, dragul meu. Ii vom azvarli pe americani inapoi in mare, asta e sigur. Serviciul dumitale imi sta la dispozitie in continuare in baza ordinului dat de Reichsfuehrerul SS – sau tocmai vroiati sa o stergeti?”
“Ni … nicidecum, Sonderfuehrer.”
“Vreau sa sper. Dati-mi doi oameni de nadejde. Inarmati. S-ar putea sa se lase cu impuscaturi. Individul este cel mai periculos tradator din Marsilia – Dantes Villeforte.”
“Villeforte – dar acesta e …”
“Un tradator, cum am mai spus. Va indoiti de urgenta misiunii mele, Hauptsturmfuehrer? Trebuie sa iau legatura cu Berlinul?”
“Pentru Dumnezeu – imi este totul clar, Sonderfuehrer.”
11.
Un anume Paul Martial facu, pe 21 septembrie 1944, in fata functionarilor de la Detasamentul 145 al CIC, United States Army, Europa, urmatoarea declaratie:
“Din ianuarie 1944 am stat inchis la Gestapo, Rue de Paradis. Pe 23 august a inceput sa se clatine sandramaua. Nu ni se mai dadea mancare – nici macar pznicii nemti nu mai primeau. Fum gros patrundea in celulele noastre. Probabil ca gestapovistii isi ardeau arhiva,
Spre seara se isca mare galagie.Un paznic mai in varsta si mai prietenos imi spuse:
’A sosit la noi un Sonderfuehrer, un animal mare de la Berlin. A adus cu el un arestat. Aici, la Marsilia, e poreclit Chelul. A fost bagat in lanturi, jos, in bei.’
Stiam ca Chelul, pe numele sau adevarat Dantes Villeforte, este intr-adevar un tradator – dar un tradator al Frantei, un om al SD-ului. Pe 27 august gestapovistii au roit-o. Noi am inceput sa strigam si sa batem in usile celulelor – degeaba. In dimineata de 28 august fu deschisa usa celulei mele. Un civil elegant se afla in fata ei. Vorbea curent franceza. Spuse:
‘Sunteti liber, ca de altfel toti camarazii dumneavoastra. Aliatii vor sosi in cateva ore. Preluati pana atunci paza acestei cladiri si a detinutului din beci. Multi dintre dumneavoastra trebuie sa-l cunoasca. Se numeste Dantes Villeforte. Este un criminal si un om al SD-ului si I-a tradat pe multi dintre compatriotii dumneavoastra.’
Dupa care tipul disparu. L-am pazit pe Villeforte si l-am predat apoi comisiei aliate, care l-a pus imediat sub stare de arest. Pe tipul care ne-a eliberat nu l-am mai vazut niciodata.”
(va urma)
Dan Bota
