Un om fantastic (147)
6.
Tot ce gasiser pana acuma Brenner si oamenii sai in cuibusorul secret al Blutordenstraegerului erau – inafara acelor nelegiuite colectii – bijuterii de valoare, stampe si gravuri orientale rerezentand scene de dragoste, cantitati apreciabile de monede de aur, dar niio dovada a participarii lui Petersen la afacerea cartilor de credit.
Madame Page incerca intr-una sa-si faca de lucru pe langa fereastra, pana cand maiorul Brenner ii interzise cu desavarsire acest lucru.
Trecuse cam o ora si jumatate de la inceperea perchezitiei. Deodata suna soneria de la intrare.
Brenner scoase pistolul.
“Nici un cuvant”, suiera el.
Se misca prin camera cu spatele inainte. Apoi se intoarse brusc. Tot brusc deschise si usa. Si il insfaca pe tipul de afara.
Tipul era tanar, frumusel, cu tenul masliniu. Purta parul negru lins, avea mustacioara, gene lungi si doua cicatrice pe obrazul drept, ca de cutit. Acuma ajunsese alb ca varul la fata.
Lilly il apostrofa:
“Idiotule, de ce ai venit?”
Tanarul contra:
“De ce sa nu vin? Storul nu era tras”
“Aha”, triumfa maiorul.
Apoi il perchezitiona pe tip de arme. Omul era curat. Pe pasaport era trecut numele Prosper Longtemps. Profesia: custode sala. Varsta: 28 de ani.
Brenner il lua la intrebari. Tanarul tacea cu inversunare.
Deoata Llly hohoti cu disperare:
“Monsieur le Commandant, marturisesc totul. Prosper este – este marea mea iubire. Intotdeauna l-am inselat pe Petersen cu el, intotdeauna… Ma credeti?”
“Nici un cuvant”, raspunse Brenner si-si zise: asa rece ar reactiona si Lieven.
Dupa care il inchise pe Prosper in baie.
Afara se intunecase deja, erau orele 19,30. Maiorul suna din nou la Lutetia. Nu, Thomas Lieven nu sosise inca.
Brenner nu indraznea sa trimita la gara, pentru a-l aduce pe Lieven direct aici, pe niciunul dintre cei cinci oameni de nadejde ai sai. Cine stie daca nu aparea SD-ul? In cazul acesta ar fi trebuit sa aere locuinta ca pe o cetate. Cum sa o faca singur?
Iar acuma ce-ar mai fi de facut? Maiorul Brenner isi batea si-si tot batea capul, fara vreun rezultat concret. Totul incepuse atat de promiator- si acuma? Acuma se afla intr-o locuinta plina de lucruri obscene, dar lipsita de dovezile necesare lui. Da, facuse un prizonier. Dar ce fel de om era acesta? Si cum sa procedeze el, Brenner, pentru a afla adevarul?
Si pe deasupra si aceasta madame Page, care te zapacea, cu camerista ei ca o cadra si cu cinci barbati greu de tinut departe de acea colectie monstruoasa si de camerista. Mai bine ar fi ramas la birol sau de la hotelul Lutetia. Munca teoretica de stat major – acesta era punctul sau forte, dar nu tactica si strategie in inerventie nemijlocita …
Brenner tresai din gandurile sale. Madame propusese ceva gustari pentru oamenii sai flamanzi…
Maiorul Brenner ezita. Putea accepta asa ceva? Oare madame si camerista nu reprezentau dusmanul?
Pe de alta parte: oamenii erau flamanzi, iar el dorea sa fie un sef intelegator Asa ca permise cameristei sa se duca la bucatarie, puse un om de paza si ii recomanda sa se poarte corect, ABSOLUT corect.
Dupa vreun sfert de ora oamenii sai mestecau de zor si trageau din sampania gasita in frigider.
La inceput Brenner refuza cu barbatie invitatia la gustare, dar pana la urma manca si el cate ceva, bau un pic…
Se facu nua, se fac zece. Si nici gand sa apara Thomas Lieven. Doamnele spusera ca ar prefera sa se retraga la culcare.
Brenner le permise. Organiza apoi serviciu de paza. Un om la usa cameriste, un om la usa doamnei. Si un om la usa baii. Doi oameni la intrare. El insusi ramase in salon, langa telefon.
Isi spuse: nu voi dormi. Si isi imagina ca este o stanca in mijlocul talazurilor. Incoptibil. De nesubminat. De ne…
Dupa care adrmi totusi.
Cand se trezi, saloul era in intuneric. Se simti mangaiat de maini usare si moi…
Lilly Page sopi:
“Ssst, dorm cu totii … fac ce vreti, dar lasati-l pe Prosper sa plece…”
Brenner spuse hotaat, cu mainile sale inclestate dmainile ei, ca niste menghine:
“Madame, luati mainile de pe pistolul meu !”
Lilly ofta in intuneric:
“Of, nu vreau pistolul tau, prostule …”
In acest moment suna soneria de la intrare.
(va urma)
Dan Bota `
