Un om fantastic (145)

Un om fantastic (145)

0 57

3.

Palidul si plapandul Louis Monico aseza pe masuta Rococo din salonul apartamentului 203 al hotelului Victoria doua valize grele pline cu monede si ligouri de aur. Efortul il facuse sa gafaie. Respira gafaind.Ochii ii stralceau in febra
In fata lui statea un om scund intr-un costum gri de flanel. Avea ochii aposi, o gura fara buze, o carare matematic exacta care ii despica parul blond, tuns scurt, in doua. Louis stia despre el ca il cheama Petersen si ca este cumparator de aur. Altceva nu stia. Dar asta era de ajuns – gandea el.
“Cat ai de data asta?”, intreba Petersen.
“Trei sute de ludovici de aur si treizeci si cinci de lingouri.”
Visatorul deschise valizele. Aurul sclipi in lumina lustrelor.
“Unde sunt banii?”
Petersen duse mana la buzunarul de la piept al hainei. Cand o scoase tinea o legitimatie in ea. Spuse cu voce de gheata:
“Sunt Untersturmfuehrerul Petersen de la SD. Esti arestat.”
Louis Monico avea mana dreapta in buzunarul jachetei. Nu o mai scoase. Trase din buzunar. Trei gloante ii perforara Blutodenstraegerului Petersen pieptul. Acesta muri pe loc. Ramase cu ochi franti privind spre tavan.
Visatorul se adresa mortului:
“La mine nu tin trucuri din astea cacacioase, ma, caine.”
Trecu peste cadavru si deschise usa dubla de la iesire. Coridorul era gol. Visatorul isi lua valizele si pleca. In hol nu-l baga nimeni in seama.

4.

“… nimeni nu-l baga in seama in hol”, relata Fred Meyer.
“Si de unde stiti toate astea?”, se interesa Thomas.
“De la fratele Visatorului.”
“Si acesta v-a povestit totul asa, pe gata?”
“Da. Pentru ca, intre timp, nu mai are nicio importanta daca se afla sau nu adevarul. Ti-am spus ca visatorul este bolnav cu plamanii. Acum trei zile a avut o hemoragie puternica. Acuma e la spital. Nu mai apuca sfarsitul saptamanii.”
Paul adauga:
“Poti sa te duci cu colonelul tau acolo. Visatorul e gata sa depuna marturie.”

27 septembrie 1943, orele 16,15.
Pe biroul maiorului Brenner suna telefonul. Acesta ridica receptorul si auzi vocea sefului sau:
“Aici Werthe. Vorbesc din Toulouse. Asculta cu atentie. Ce voi spune este de cea mai mare importanta.”
“Desigur, Herr Oberst !”
“L-am gasit pe asasinul lui Petersen.”
Werthe relata despre ftizicul Louis Monico si despre marturia sa.
“Lieven, doi functionari SD si cu mine am fost la patul lui.”
“Ei, dracia dracului, domnule colonel !”, striga Brenner.
Inima incepu sa-i bata furtunos. Lieven acesta, Lieven acesta este dat dracului. Slava Domnului ca, de data asta, mi-am insusit imediat ideile lui.
Brenner isi aduse aminte:
“Dar acest camatar – acest Victor Robinson … Asta l-a invinovatit pe Ferroud de toate chestiile.”
“Asta am lamurit-o intre timp. Robinson era combinat cu Petersen. A fost candva angajatul lui Ferroud, care l-a dat afara la un moment dat. Robinson a vrut acuma sa se razbune. Dar asta inca nu e totul. Principalul urmeaza. Din cate a aflat Lieven, Petersen era implicat cu aurul intr-un urias trafic cu cartile de credit ale Reichului… Brenner, ma auzi?”
Brenner isi umezi buzele. Dom’le, RKKS-urile ! Treaba se incinge. Se…cerule, si particip si eu la actiune ! Raspunse militareste:
“Aud, Herr Oberst !”
“Inca nu stiu cum se leaga toate astea, dar nu avem de pierdut nicio secunda, Brenner. Daca se dovedeste ca Petersen era implicat in afacerea cu RKKS-urile, atunci iese un scandal pe cinste. SD-ul va cauta sa musamalizeze totul. Noi suntem inaintea lor, e drept, dar doar cu cateva ore, cel mult. Maior Brenner, ia cinci oameni de nadejde –“
“Am inteles !”
“Petersen are o locuinta pe Avenue de Wagram, nr.3. Locuinta sa de serviciu. Pe asta o perchezitionati mai intai.”
“Am inteles, Herr Oberst !”
“Lieven a aflat ca Petersen mai avea o adresa secreta pe Avenue Mozart, nr.28. Se pare ca de aceasta adresa SD-ul nu stie nimic… Te dici si acolo …”
“Am inteles, Herr Oberst !”
“Rascoliti peste tot. Faceti cum credeti ca e mai bine. Lieven e in drum spre Paris. Adunati tot materialul compromitator inainte de a-l inhata SD-ul si de a-l face sa dispara. Inteles?”
“Am inteles, Herr Oberst !”
Si astfel se avanta micutul maior Brenner intr-o aventura care, la un moment dat, il facu sa roseasca de rusine, o aventura scandaloasa, cu adevarat pariziana. Sa speram ca vom gasi acele cuvinte delicate care ne vor permite sa povestim aventura maiorului Brenner.

(va urma)

Dan Bota

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.