Un om fantastic (143)
19.
“Acest de trei ori blestemat de Lieven”, spuse jovialul, bondocul si rumenul Sturmbannfuehrer Walter Eicher. Sedea in biblioteca transformata in birou a imobilului cu nr. 84 din Avenue Foch. In fata lui se aflau adjutantul sau Fritz Walter si Obersturmfuehrerul Ernst Redecker, un estet blond, care il iubea pe Rilke si pe poetul Stefan George.
Era spre orele 19,00 in 23 septembrie 1943. Sturmbannfuehrerul Eicher isi terminase serviciul. Ii placea sa stea, dupa truda unei zile, la un paharel bun si la o parola cu adjutantul sau. Si se bucura cand li se alatura Obersturmfuehrerul Redecker, caci acest barbat ambitios prezenta un avantaj:era cumnat direct cu Reichsfuehrer SS si sef al Politiei Germane, Heinrich Himmler. Redecker primea din cand in cand scrisori personale de la ‘Reichsheini’, pe care le pastra cu mare grija si pe care le arata cu mandrie oricui dorea sa le vada. Eicher gasea ca e nimerit sa ai relatii bune cu un asemenea om – si, deci, cultiva aceste relatii.
Dar acuma nu era momentul relaxarii. Sturmbannfuehrerul marai:
“In fiecare zi alte si alte necazuri. A fost azi, putin mai inainte, colonelul Werthe de la Abwehr.”
Eicher injura inca odata din rarunchi.
“Rahatul asta blestemat de Lieven.”
“Ala care a fost in mainile noastre?”, intreba adjutantul Winter cu ochii lucind.
“Din pacate nu l-am tocat cat trebuie. Scuzati, Obersturmfuehrer, de obicei nu ma exprim chiar asa – dar cu porcul acesta avem NUMAI necazuri.”
“Ce a mai reusit sa faca de data asta?, se interesa Winter.
“A, chestia cu Petersen.”
Cumnatul lui ‘Reichsheini’ puse apasat paharul pe masa. Fata ii tresari si-si schimba culoarea. Era binecunoscuta marea prietenie care-l lega pe Obersturmfuehrerul Redecker de raposatul Petersen. De aceea se putea intelege emotia sa.
Eicher explica: colonelul Werthe venise la el pentru a-I comunica precum ca Abwehrul este interesat de figura bancherului Ferroud – cel suspectat de complicitate la crima – in rezolvarea unui caz de contrabanda cu devize in care ar fi amestecati si nemti.
Redecker duse paharul la gura si bau adanc. Devenise deodata asa de nervos incat scapa cateva picaturi de coniac din pahar. Spuse cu voce ragusita:
“Ei si? Ce legatura are Petersen cu contrabanda de devize?”
“Bineinteles, niciuna.Dar Werthe mi-a propus colaborarea in rezolvarea ordinarei crime comise asupra camaradului nostru.”
Redecker intreba surescitat:
“Bineinteles ca ati refuzat, Sturmbannfuehrer?”
“Bineinteles ca am refuzat – la inceput. Dar Werthe mi-a pus promt in fata un Gekados si asa mai departe si a insistat sa iau legatura telefonica cu Canaris. Se pare ca acesta a vorbit cu cumnatul dumneavoastra.. Pentru ca acum o jumatate de ora a sosit un telex de la Reichssicherheitahauptamt. Cercetarile se vor face impreuna cu Abwehrul.”
Pe fruntea lui Redecker aparura deodata, din motive necunoscute, broboane de sudoare. . Nimeni insa nu observa. Redecker se ridica, intoarse celorlalti spatele si isi sterse fruntea. Auzi vocea manioasa a lui Eicher:
“Werthe a plecat deja la Toulouse. Si cine il insoteste? Domnul Lieven. Un ordinar agent dublu. Un porc de caine care i-a dus de nas pe oamenii nostri. Un om are de mult trebuia sa ajunga in groapa comuna.”
Eicher isi bau nervos coniacul.”
“Daca il mai prind vreodata pe tipul asta … Ce e?”
Intrase unul dintre subordonatii sai.
“E o femeie aici. Spune ca vrea sa va vorbeasca.”
“Sa vina maine. Sa solicite mai intai audienta.”
“Scuzati-ma, Sturmbannfuehrer, este o Stabshauptfuehrerin …”
“CE?”
“Da… Stabshauptfuehrerin Mielcke. Din statul major al Reichsarbetsfuehrer Hierl. Doreste sa depuna o plangere …”
“Impotriva cui?”
“Impotriva unui anume Sonderfuehrer Lieven.”
Redecker tusi scurt. Winkler clipi interminabil. Eicher trase adanc din trabuc si sufla apoi fumul spre tavan. Dupa care se ridica de pe scaun:
“O rog pe Stabshauptfuehrerin sa intre.”
(va urma)
Dan Bota
