Un om fantastic (138)

Un om fantastic (138)

0 75

13.

Vila din Avenue Malakoff se dovedi a fi o casa de inalt nivel cultural, plina de raritati europene si din Orientul indepartat. Se parea ca Ferroud era multimilionar.
Micutul servitor chinez il intampina pe oaspete cu zambetul caracteristic rasei sale, dar trufas si rece in tinuta si exprimare. Rece si trufasa se dovedi a fi si camerista careia Thomas ii inmana trei orhidee de culoare roz, destinate doamnei casei.
Si trufas si rece se dovedi a fi si stapanul casei. Acesta se lasa asteptat de Thomas – sapte minute constatate gratie dragului ceas cu repetitie – intr-un salon. In sfarsit aparu, elegant ca intotdeauna, ii stranse lui Thomas mana si se apuca sa prepare niste Martini.
“Sotia mea va veni indata.”
Curios, medita Thomas, curios.
Studie statueta lui Buddha, privi dulapioarele migalos ornamentate, lustrele cu multe brate, covoarele pretioase.
Acest Jean-Paul Ferroud este independent. Poate sa nu dea doi bani pe mine. Dar atunci de ce m-a invitat, cand isi poate permite sa nu-l doara nici in cot de mine? Si daca tot m-a invitat, de ce se poarta asa incat incepe, incetul cu incetul, sa ma calce pe nervi?
Doua cubulete de gheata ii scapara caruntului bancher. Acesta se afla in spatele unui bar cu oglinzi ornate fantezist. Isi drese glasul si rase jenat:
“Imi cam tremura mainile. Batranetea. Pilela.”
Thomas descoperi deodata adevarul: omul acesta nu era deloc trufas, acest om era doar nervos, teribil de nervos. Si chinezul, si fata la fel… Ii judecase gresit. Erau cu totii nervosi, intr-o asteptare incordata – de ce?
Aparu doamna casei. Marie-Louise Ferroud era o femeie inalta, zvelta si de o frumusete fara cusur. Ochii ii avea albastri si cu gene lungi. Parul blond era impecabil coafat. Era imbracata cu o rochie neagra care ii lasa umerii descoperiti, iar la gat si la maini purta bijuterii minunate.
Thomas isi spuse ca figura facuta bijutierului Pissoladiere la Marsilia era, comparativ, un mizilic pe langa ce purta doamna.
Baiete, baiete, constata el in sinea sa, ce mult am alunecat pe panta decaderii !
“Madame…”
Se inclina adanc, ii saruta mana si constata: mana aceasta fina, frumos mirositoare, tremura.
Se indrepta, privi in ochii albastri si reci si citi in ei panica si o aproape imposibila stapanire de sine. De ce oare?
Madame multumi pentru orhidee. Madame se bucura sa-l cunoasca pe Thomas. Madame lua paharul cu Martini oferit de sotul ei. Dupa care puse brusc paharul pe o masuta hexagonala din bronz, isi acoperi gura cu palma si incepu sa planga cu suspine.

Copii, copii, gandi Thomas. Nici nu mai vreau sa mai vorbesc de clubul meu din Londra. Dar daca supravietuiesc acestui rahat de razboi, ei bine, imi vand memoriile unei edituri. Cu reterele culinare cu tot.

Il vazu pe caruntul Ferroud sprijinindu-si frumoasa sotie.
“Pentru numele lui Dumnezeu – Marie-Louise – ce s-a intamplat … Stapaneste-te, draga, ce va gandi domnul Lieven?”
Madame Ferroud suspina:
“Ah, iarta-ma, Jeane, iarta-ma…”
“Sunt nervii, cherie…”
“Nu, nu sunt nervii…Nu este nici macar DIN CAUZA AIA…AFARA DE PROBLEMA AIA s-a mai intamplat ceva.”
Fata lui Ferroud se inaspri:
“In afara de aia – ce?”
“Mancarea…mancarea pentru cina s-a dus.”
Gospodina casei isi duse, suspinand, batista la nas, si-l sufla si exclama:
“Therese a distrus pestele !”
Bancherul Ferroud, banuit de Abwehr ca fiind o figura-cheie a ‘Marche noir’, se supara.
“Marie-Louise, dar te rog ! Cunosti scopul acestei seri. Stii care este miza. Si tu incepi sa plangi din cauza unui nenorocit de peste? Te porti ca o…”
Thomas il intrerupse linistit, dar hotarat:
“Monsieur Ferroud !”
“Ce doriti? Vreau sa spun: da, va rog.?”
“Permiteti sa-i adresez doamnei o intrebare?”
“Eu…hm…asadar… acuma…da, desigur.”
“Multumesc. Madame, ati spus ca Therese a distrus pestele…”
”Da, a scapat salaul. E batrana. Nu mai vede bine. L-a scapat pe plita cand l-a scos de la fiert. S-a rupt in bucati – mi se face rau – in bucati si bucatele.”
“Madame, in viata nu exista decat un singur mare pacat: sa-ti pierzi curajul. Deci, courage, madame ! Ati avut nebuna indrazneala sa invitati la masa un agent neamt. Acuma va lasati ingenuncheata de un salau frantuzesc?”
Ferroud se apuca cu mainile de cap si spuse:
“Asta-I prea de tot…”
“Da de unde”, spuse Thomas.
Apoi se adresa doamnei:
“Iertati-mi o intrebare indiscreta – ce trebuia sa fie inainte de salau?”
“Sunca fiarta cu sos Cumberland.”
Fata lui Thomas lua infatisarea unui consilier inacrit dupa cinci ore de sedinta.
“Hm,hm. Si – hm, dupa?”
“Crema de cafea cu ciocolata.”
Thomas lua o maslina din cocteil si spuse:
“Dada, totul este in regula.”
“Ce este in regula?, sopti doamna care purta pe ea cel putin 70 de carate.
Thomas se inclina elegant:
“Am impresia ca va apasa cumplit doua probleme, madame. De una va pot scapa eu daca imi veti permite sa trec la bucatarie.”
“Credeti…credeti ca mai puteti faceceva cu salaul acesta faramat?”
In ochii Mariei-Louisa aparu o expresie de admiratie divina.
Prietenul nostru raspunse cu voce sigura:
“Desigur, madame. N-ar fi bine sa luam cu noi paharele si shakerul? Se prepara mai usor mancarea cand tragi si cate o dusculita. Exceptional acest Martini. Gordon-Gin veritabil. De unde ati facut rost de el acuma, in al patrulea an de razboi, monsieur Ferroud…?”

Meniu. Paris,13 septembrie 1943

Sunca fiarta cu sos Cumberland
Salau la tava
Crema de cafea si ciocolata

Thomas Lieven salveaza un peste si o fata blonda

SOS CUMBERLAND:Se amesteca bine urmatoarele: ¼ kg. jeleu de coacaze, 1/8 ltr. vin rosu, sucul a doua portocale, o lingurita praf de mustar si o portocala decojita si taiata feliute subtiri. Se pune la rece.
Acest sos se poate folosi la toate felurile de carne rece, mai ales la carnea de vanat.

PESTE LA TAVA: Se fierbe pestele intreg, se scurge bine, se curata de pielita si oase si se taie bucati. Se face un rantas din unt si faina, se adauga smantana, vin alb, branza rasa (de preferat parmezan) si putina apa in care a fiert pestele. Se tine la fiert pana se ingroasa. Se pune sare si piper, se adauga cateva ciuperci inabusite si cateva capere. Se pun bucatile de peste intr-un vas rezistent la foc, se toarna sosul deasupra si se presara un strat gros de branza rasa amestecata cu pesmet si fulgi de unt. Se da la cuptor si se tine pana se rumeneste. Se orneaza cu mici semilune coapte din aluat frantuzesc.
Acest fel de mancare se poate prepara din orice fel de peste cu carnea tare, mai ales batog.

CREMA DE CIOCOLATA SI CAFEA: Se da in clocot 1 litru lapte cu 150 gr. ciocolata topita si putin zahar. Separat se bat trei galbenusuri cu o lingura rasa de fecula. Se toarna, mestecand intr-una, compozitia de ciocolata. Se pune totul la foc foarte mic. Se mesteca intr-una pana se ingroasa. Nu se lasa sa dea in clocot. Se adauga o lingura de cafea macinata putinmai mare si cele trei albusuri batute spuma. Se da la rece ca sa se inchege bine.

(va urma)

Dan Bota

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.