UN BAGAJ MURDAR

Editorial

dec. 9, 2025

0 7

Președintele României -Nicușor Dan, ăla, îl știți- a participat miercuri, 3 decembrie 2025, la un dejun de lucru cu ambasadorii statelor membre ale Uniunii Europene, acreditați în România. Acum, e în Feanța.
După dejun, cu zulufii în dezordine, cu burtica plină și cu chef de vorbă, președințelul a răspuns la niște întrebări. Inevitabil, s-a ajuns la problema spinoasă a anulării alegerilor, în 6 decembrie 2024.
Reporterul: „Domnule Președinte, în doar câteva zile se împlinește un an de când Curtea Constituțională a decis să anuleze primul tur al alegerilor (nu, nu… e prea simplu spus… de fapt, a ordonat renumărarea voturilor, pe care ulterior a abandonat-o, stupid, când a văzut că rezultatul nu este cel așteptat, a validat și apoi a anulat primul tur, a sistat cel de-al doilea tur, care se afla în desfășurare, a aruncat la gunoi lista candidaților deja validați, i-a prelungit, tacit, mandatul lui Klaus, și-a călcat în picioare deciziile anterioare, a pulverizat, deci, UN ÎNTREG PROCES ELECTORAL ÎN TIMP CE TOCMAI SE PETRECEA, FĂRĂ SĂ SE PREOCUPE DE CONSECINȚE, n.n.).
De la acel moment până acum, ce considerați că s-a schimbat?
Și când veți prezenta raportul?
Spuneați că veți prezenta în curând un raport privind anularea alegerilor.”
Președintele Nicușor Dan: „Poate sfârșit de ianuarie, așa… ca să dăm un termen aproximativ. Ce s-a schimbat….mmm…”
Reporterul: „În societate, în cadrul instituțiilor, dacă ar trebui să fi învățat mai multe. Unde suntem acum, la un an de la acel moment?”
Preș. Nicușor Dan: (își bălăngănește capul, de la stânga la dreapta, din ce în ce mai alert, n.n.) „Da… da… Ce este cert că s-a schimbat este conștientizarea noastră asupra acestei campanii de dezinformare, manipulare din partea Rusiei. Pentru că… cumva… (ridică din umeri, n.n.) eu, ca OM POLITIC (ridică iar din umeri și are un rictus tip «ce dracului să faci?», n.n.) și PERSOANĂ OARECUM INFORMATĂ (păi, de ce OARECUM, Nicușor? «serviciile» nu vor să «vorbesc» cu tine?, n.n.), vă spun sincer că înainte de momentul 6 decembrie anul trecut mi se părea că lucrul ăsta este UN LUCRU ABSOLUT PERIFERIC (ce anume era lucrul «absolut periferic», Nicușor? aha! campania de dezinformare și de manipulare a Rusiei… adică, hai să tragă puțin spuza și pe turta lui, doar nu-i nicio surpriză pentru nimeni că Nicușor are dorința, transformată încet-încet în obsesie, de a introduce CENZURA cea mai sinistră în România.
A văzut el cum face surioara Maia Sandu, peste Prut, și i-au plăcut rezultatele, n.n.) și NE-AM DAT SEAMA (adică, dragă, fă-mă să înțeleg… cam de la care moment al răspunsului te-ai divizat și ai devenit «mai mulți», că la începutul propoziției erai unul singur, n.n.) că nu este. Eu cred că ăsta este un lucru pe care, ca societate, l-am învățat (ce adică? ce naiba ai învățat? că se pot anula niște alegeri perfect valide pentru că au fost niște manipulări și dezinformări despre care numai tu mai spui că au fost ale Rusiei, când mai toți ceilalți au înțeles cum s-au faultat reciproc, din prostie, PESEDEUL și PENELEUL, numai că la sfârșit în loc să iasă din urnă, conform planului, Ciolacu și Ciucă, abracadabra! au ieșit Georgescu și Lasconi? n.n.). DUPĂ ACEEA, de la momentul respectiv, și de la dubiul pe care, fără discuție, o decizie ca asta L-A DAT (!!!, n.n.) și românilor și partenerilor noștri despre cât de viabilă e democrația noastră, CRED CĂ AU APĂRUT SUFICIENTE INFORMAȚII CARE SĂ EXPLICE ACEA DECIZIE.”
Citesc, apoi recitesc și, dacă n-aș ști că autorul-varză al frazelor de mai sus este președintele nostru, Nicușor Dan, a cărui retorică suprarealistă îmi este cunoscută deja, mi-aș face niște cruci mari, cu simț de răspundere…
E a nu știu câta oară când cineva ne explică (și ar trebui să avem bunul-simț să pricepem odată!) că ÎNTÂI S-AU ANULAT ALEGERILE ȘI ABIA APOI S-AU GÂNDIT AUTORITĂȚILE SĂ CAUTE MOTIVELE PENTRU CARE S-AU ANULAT! Spre deosebire însă de celelalte marmote participante la crima împotriva democrației, care au mai încercat să învelească, așa, cât de cât, ciocolata în poleială, măcar de ochii lumii, Nicușor, etalând un infantilism deșucheat, ne lămurește că „…nț! nț! noi n-aveam nimic-nimic, daʼ până în ianuarie 2026 poate găsim niște motive și însăilăm ceva…”
Debandada în care ne mișcăm și marasmul în care ne bălăcim de un an încoace sunt urmarea crimei de atunci; ea, decizia inițială, a forțat ulterior toate deciziile de mai târziu, luate nu cu capul, ci cu fundul.
Toate ilegalitățile oficialilor, toate porcăriile de asumări, toată încropeala guvernamentală, toate abuzurile de azi care pregătesc abuzurile de mâine, tot diletantismul afișat fără jenă, toate își au rădăcinile în crima precipitată din 6 decembrie 2024.
În fapt, e o judecată simplă: dacă un omor, făptuit cu sânge rece și la lumina zilei, rămâne nesancționat, de ce n-ar putea aceiași care au participat din plin la asasinat să fure, să șantajeze, să mintă și să violeze de-acum încolo, în văzul întregii populații, fără să aibă grija vreunei răspunderi?
Suntem în nisipurile mișcătoare ale acestei povești sordide… și nu se mai pot petrece minuni. Dar, ca să ne putem salva, unul dintre lucrurile esențiale este să desfacem și să „rezolvăm” acest bagaj murdar cu care am fost încărcați pe 6 decembrie 2024 și care, astăzi, ne trage pe toți la fund.