ULTIMA DESTAINUIRE A CORINEI DRAGOTESCU!

ULTIMA DESTAINUIRE A CORINEI DRAGOTESCU!

0 160
AÈ›i aflat deja până la această oră, despre decizia mea de a părăsi România. Există lucruri pe care nu le poÈ›i descrie, oricât de talentat ai fi, de aceea mi-e greu să vorbesc despre ce este acum în sufletul meu. Durere, speranță, deziluzie, bucurie, spaimă È™i încredere, toate astea sunt, de-a valma, în mintea mea. Indiferent de unde privesc lucrurile, nu pot să nu recunosc că ceea ce s-a întâmplat în România în ultimii 22 de ani reprezintă È™i un eÈ™ec personal.
Ceea ce e cel mai dureros pentru mine însă, este intoleranÈ›a socială care a degenerat într-un limbaj incalificabil.
Am văzut multă ură și incapacitate de a-l respecta pe cel de alături.
Am văzut mult dispreÈ› pentru oameni È™i pentru durerea celor care, cu greu, îÈ™i găsesc o pâine de pus pe masă.
Am văzut lipsa de perspectivă a unui copil care vrea să performeze într-o lume deschisă competiÈ›iei.
Am simÈ›it pe proprie piele, ca mic investitor, ce înseamnă să nu poÈ›i derula o afacere fără spaima că, la un moment dat, din cauze mai presus de voinÈ›a ta, nu vei mai putea asigura salarii celor cu care lucrezi.
Am văzut È™i ce înseamnă să lucrezi 40 de ani, ca soÈ›ul meu, într-un domeniu de cea mai înalta calificare, pentru ca apoi să umbli prin tribunale ca să È›i se recunoască drepturile.
Sunt multe lucruri cărora nu le-am putut găsi o rezolvare, dar cel mai mult mi-e teamă de ziua când, după zeci de ani de muncă, È™i am deja 30, cineva îmi va spune "nu am din ce să-È›i plătesc pensia, pentru că nu mai are cine să fie solidar cu bătrâneÈ›ea ta".
Mi-e frică de bătrâneÈ›e în România. Dacă nu eÈ™ti bogat de rupi, dacă eÈ™ti un om din clasa de mijloc care a muncit simplu o viață întreagă, ajungi la pubela societății È™i eÈ™ti privit cu dispreÈ›, ca unul care mănâncă degeaba banii. Ba chiar È›i se mai spune că autoritățile aÈ™teaptă să "ieÈ™i natural din sistem".
Am învățat în schimb, când eram bolnavă, un lucru.
Am învățat că orice am face, casa noastră adevărată nu este pe pământ. Că murim singuri È™i nu ducem cu noi nimic din ce am agonisit, aÈ™a că tot ceea ce contează este să ne căutăm propria stare de bine, la nivel individual. Într-o lume globalizată, California va fi starea mea de bine.
Cu toate astea, România va rămâne dragostea mea…
 

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.