Uite clientul, pe el!

Incepand cu acest articol va lansam o provocare: sa ne spuneti si dumneavoastra ce va place si ce nu atunci cand va faceti cumparaturile. Vom lua la tocat toate magazinele si vom incerca pe de-o parte sa ne varsam oful iar pe de alta parte sa atragem atentia asupra lucrurilor care ne deranjeaza dar si asupra a ceea ce ne place. Puteti sa va spuneti pararea in sectiunea de comentarii sau ne puteti scrie pe adresa redactiei si vom publica punctul dumneavoastra de vedere, cu o singura conditie: sa nu contina obsecentitati si sa va asumati continutul.

?

Azi ma voi lega de o retea de magazine de bijuterii gablonz, intrucat fiecare vizita acolo ma calca pe nervi: Meli-Melo.

?

Desi cand s-a deschis primul magazin Meli-Melo in Brasov m-am bucurat, am ajuns ca mai apoi sa am ceva rezerve sa intru. De cum pasesti in magazin o vanzatoare sare pe tine si-ti recita cu o voce agresiva “Buna ziua, bine ati venit la Meli melo, daca va incomodeaza bagajul puteti sa-l lasati la casa”. Un mod, cica mai elegant, de a te invita sa nu mergi spre rafturi cu sacosa, pentru ca nu care cumva sa ti se puna pata pe vreo agrafa sau vreun elastic. M-am gandit ca daca tot au suspiciuni, ar putea sa puna niste camere de supraveghere ori sa puna un afis cu obligativitatea depozitarii bagajului la casa. Ma rog, sa zicem ca e doar de dragul nostru, sa putem sa privim obiectele din rafturi fara sa ne stanjeneasca greutatea bagajului (desi cand te duci dupa bijuterii nu cari dupa tine cine stie ce).

Si consultarea ofertei este tulburata de aceeasi maimutareala agresiva. Cu ce va pot ajuta? Oare chiar asa de neajutorati parem? In fine, m-am obisnuit si le spun taios: “multumesc, ma uit, cand o sa am nevoie va spun”. Ti-ai gasit! Duduia in spatele tau, calare, te miri cum de nu ti se suie in spinare.

Este ignorat un lucru simplu: actul alegerii unui obiect sau altul, mai ales cand e vorba de o femeie care admira cine stie ce brosa ori cercei este un act de intimitate, care se consuma intre cumparator si minunatiile din raft. Totul trebuie sa se petreaca in liniste, sa te gandesti bine daca a 30-a bratara din margele de sticla colorata chiar iti trebuie, daca se asorteaza cu ce ai prin dulapuri, daca este in tendinte, daca iti sta bine, daca o vei purta cel putin de doua ori, daca seamana cu ceea ce ai admirat in filmul cutare, ma rog, o intreaga filosofie ce-ti ia, desigur, mai mult de 2 minute, cat tine rabdarea fetelor din magazin. Vazand ca nu pleci odata, o domnisoara te ia in primire: cautati ceva anume? Mai, astia de pe ce planeta vin, unde au vazut ei femeie cautand “ceva anume”? Comoara piratilor! Cautam si noi, nu stim ce, poate ceva dragut si nu foarte scump care sa ne consoleze de admonestarea sefului. Daca, pentru ca ne-am hotarat, ori din jena fata de vanzatoarea ca s-ar uita ciudat daca dupa 10 minute am iesi fara nimic, punem mana pe vreun colier, am dat de dracu’!

“Avem si bratara, avem si cercei, avem si pe albastru si pe mov, uite v-ar placea asta?” Ar fi OK daca fata ar fi nu stiu ce somitate in materie de stil, dar e vorba doar despre o jenanta strategie de a te face sa pleci de-acolo cat mai usor la bunuzar!

Desi totul pare o politete extrema, este de fapt o agresivitate deranjanta. Adesea ies fara nimic, numai fiindca nu am chef sa-mi caut ceva cu jandarmul in spate!