TVA este Taxa Vremurilor Absurde
Motto
„Trăim Vremuri Anale.”
Statul s-a perfecționat: nu mai fură noaptea, că-l prinde presa.
Fură ziua, legal, cu factură și bon fiscal.
A inventat TVA-ul, cea mai elegantă metodă de a-ți lua banii cu zâmbetul pe buze.
Ți-ai luat un telefon? Felicitări, 20% din el e al statului.
Ai cumpărat o pâine?
O felie e pentru tine, alta pentru Minister.
Ai plătit factura la curent?
Ei bine, plătești și pentru becurile aprinse prin birourile lor.
Ai luat ghiozdan copilului? Bravo!
I-ai plătit și unui parlamentar concediul de lux.
Cine zice că TVA-ul e o „taxă pe consum” greșește.
E o taxă pe respirație.
Pentru că orice atingi, cumperi sau produci, statul e acolo, cu mâna întinsă.
Și când întrebi „de ce?”, ți se răspunde doct: „așa funcționează economia modernă”.
Modernă? Nu.
Medievală cu chitanță.
TVA-ul e zeciuiala 2.0 -fără tămâie, dar cu ștampilă.
Și partea frumoasă?
TVA-ul nu e singurul.
Salariul e impozitat până la os, peste 50%.
Mai pui accize la combustibil, taxe pe energie, pe proprietate, pe aerul condiționat, pe mașina parcată greșit… și tot nu e destul.
Fiecare scumpire e o veste bună pentru stat:
# energia crește, statul câștigă;
# benzina crește, statul se umple;
# pâinea se scumpește, dar ei îți spun că „inflația e sub control”.
Da, sub controlul lor.
Între timp, omul simplu face calcule.
După ce plătește tot, se uită la ce-a rămas:
cât să poată merge a doua zi la muncă,
să producă din nou pentru stat.
Atât.
TVA-ul e motorul perfect al acestui carusel absurd.
O taxă care n-ar trebui să existe.
Un mecanism care hrănește birocrația și-i dă sens.
Fără TVA, n-ar mai fi nevoie de atâtea hârtii, controale și „rectificări bugetare”.
Dar statul nu renunță la o vacă bună de muls.
TVA-ul e aur curat, doar că nu pentru tine.
Dacă TVA-ul ar fi o persoană, ar fi funcționarul care nu produce nimic, dar trăiește bine din munca altora.
Zâmbește politicos, îți cere semnătura, îți ia banii și-ți spune: „mulțumim pentru contribuție”.
Poate e timpul să spunem lucrurilor pe nume.
TVA-ul e o taxă abuzivă, un furt legalizat și o frână pusă celor care muncesc cinstit.
Nu trebuie „reformată”. Trebuie oprită.
Până atunci, plătim fericiți, cu bon fiscal și speranță.
Speranța că, într-o zi, vom trăi într-o țară în care statul nu e partener de afaceri la fiecare covrig cumpărat.
Autor: Angelica Alexe
Sursa: facebook.com
