Turisti salvati in Bucegi
Mai sunt inca destui asa-zisi oameni de munte – ei isi zic asa si sunt ascultati de fraieri care ii si cred – reprezentand un fel de pericole publice pentru viata normala, in orice anotimp, in turismul montan. Asemenea exemplare, mai ales dupa cate un paharel in plus, au impresia ca, de la cabana si pana in varful muntelui X sau Y sunt doi pasi pe care ii poti face ca si cum te-ai duce din Academiei pe Victoriei, la Capsa, sa-ti iei tigari.
Asa au crezut si trei turisti care au plecat sambata dimineata catre Varful Omu, fara sa fie echipati corespunzator.
La putin timp dupa ce s-au indepartat de cabana si au inceput sa urce – oare acesti trei viteji nu auzisera ca se afla la peste 2.000 de metri altitudine? – a venit ceata si a invaluit platoul Bucegi, iar vantul a inceput sa mature temeinic zona.
Nefiind echipati cum trebuie pentru asemenea conditii de urcus si neavand nici cunostintele necesare despre munte, cei trei au ramas blocati, cu oasele bataindu-le de groaza, asa ca au solicitat ajutorul salvamontistilor, care la scurta vreme i-au condus pana la telecabina.
Tot in zona Bucegi, dar in noaptea de Revelion, salvamontistii au intervenit si au recuperat alti doi turisti zapauci, care plecasera catre Crucea din Bucegi pe un traseu din Valea Alba, crezand ca langa Cruce, in acea noapte, pacatele sunt iertate pe banda rulanta.
Ca si cei care au incercat sa ajunga pe Varful Omu, nici acestia doi nu erau echipati corespunzator, fiind cam puisori golasi atat la haine cat si la minte.
Oare mai are rost sa repet si eu avertismentele de bun simt ale salvamontistilor? Inconstientii, se pare, sunt de cele mai multe ori analfabeti.
Dan Bota
