Turcescu si Popescu si-au aruncat Adevarul in fata
Deshumarea, in urma doua zile, a cadavrului ziaristului Dumitru Tinu, decedat in chiar prima zi a anului 2003, a insemnat si ruperea crustei de pe niste rani inca nevindecate pe corpul redactional al fostului „Adevarul”. Odata cu prima cazma infipta in mormantul inghetat, spiritul iscoditor al jurnalistilor din presa centrala a inceput din nou sa perforeze carapacea detaliilor incoerente ce invaluie moartea raposatului director al „Adevarului”. Intrebarile ramase fara raspuns cu ocazia anchetei demarate in urma cu patru ani sunt aruncate din nou pe piata: cum se face ca Tinu si-a pierdut viata in cel mai sigur automobil din lume, in conditiile in care masina suferise avarii minime cu ocazia accidentului? Cum in interiorul limuzinei Volvo s-a descoperit doar o mica cantitate de sange iar corpul lui Tinu era irigat de la fel de putin lichid vital, unde a sangerat ziaristul? Mai ales ca, in parcursul facut in dimineata fatidica de la benzinaria la care Tinu a alimentat pentru ultima data si momentul accidentului exista o perioada de doua ore din viata – sau din moartea – lui Tinu pentru care anchetatori nu au nici o explicatie plauzibila. Ceea ce intareste suspiciunile familiilor Tinu – cea oficiala si cea tinuta secreta ani de zile – ca directorul „Adevarului” a fost ucis intr-o alta locatie, dupa care i s-a inscenat accidentul in locul unde i-a fost descoperita masina.
Detalii de acest fel si, cu siguranta, multe altele vor face din nou deliciul tocsourilor de mare audienta. O vor detrona chiar din prime-time pe haituita Elodia, care tine treaz interesul natiei de cand a disparut de-acasa.
Excavarile in trecutul lui Tinu vor coincide cu sapaturile in perioada agitata din ultimele zile ale ziarului „Adevarul”, inainte ca echipa condusa de Cristian Tudor Popescu sa paraseasca redactia si sa fondeze cotidianul „Gandul”. Acum doua seri, la emisiunea lui Robert Turcescu, am vazut cateva franturi din ceea ce ar putea fi un nou teritoriu de explorat din istoria zbuciumata a redactiei fostului Adevarul, ce se regaseste astazi aproape in intregime in formula ziarului „Gandul”. Cristian Tudor Popescu, redactor-sef la Adevarul in momentul mortii lui Dumitru Tinu, s-a aparat cu indarjire de intrebarile jumatate impertinenta, restul curiozitate inchizitoriala ale junelui Turcescu. Ba am decelat si un dozaj de dispret si furie colegiala in raspunsurile CTP-ului, nevoit acum sa-i dea replica mai tanarului coleg de breasla, dupa ce au mimat vreme indelungata o relatie convingatoare magister-discipol, jucata cu un firesc aproape natural.
E drept ca Robert nici n-are de unde sa stie cum e sa scoti pe piata un ziar cu bani din buzunar dupa ce ai navigat in deriva cu „crucisatorul presei romanesti” printre banchizele numite Hrebenciuc, Fahti Taher, Adrian Nastase.
CTP este, zilele acestea, mai iritabil decat de obicei, de cand a fost nevoit sa se desparta de colegul sau Bogdan Chireac, dat recent in vileag pentru afacerile manoase cu statul, pe care si le promova inclusiv prin scrisul la gazeta. Hartuiala la care l-a supus Turcescu l-a inteposat ca un arici, asa ca a arborat grimasele de scarba superioara care l-au facut faimos. N-a renuntat insa la limpezimea de cristal a argumentelor si la incarcatura patetica a vituperarilor. Detalii pe care Turcescu nu le stapaneste inca, desi are o interfata convingatoare si si-a trecut pe rabojul mediatic cateva victime celebre perindate pe la el prin studio.
In spatele lui Turcescu am simtit permanent presiunea asmutitoare a unui patron de talia lui Sorin Ovidiu Vantu. Care, asemenea lui Patriciu, pe mainile caruia a incaput ziarul „Adevarul”, sunt doi moguli media care nu agreeaza subordonatii cu sentimente si razvrateli in momente de cumpana.
Vifor Rotar
