Turca – simboluri si traditii
Printre obiceiurile vechi, de Craciun, la loc de cinste era umblatul cu „turca”. Turca era un teatru folcloric, ambulant, legat exclusiv de sarbatoarea Craciunului.
Turca ste denumirea jocului ritual cu masti, practicat in timpul sarbatorilor de iarna, precum si numele personajului principal al alaiului de mascati. Reprezinta o varianta regionala a Caprei, Brezaiei sau Boritei. Atat cuvantul, derivat din slavul tur sau turon „taur”, cat si elementele mastii acestui personaj atesta ramasitele unui cult al taurului, ca divinitate uraniana si ca daimon al fertilitatii. Dar, cu timpul, colindul Turcii s-a contaminat cu colindul de Cerb si de Borita sau Capra, incat astazi acest personaj nu mai prezinta o figura concreta de taur. Colindul pastreaza insa in fabulatia lui ritul mortii si invierii eroului tauromorf. Se joaca in seara de Craciun, dupa iesirea de la Biserica.
Turca este o zeitate in ipostaza zoomorfa substituita de feciorul cetei masculine care imbraca masca de taurina la colindatul de Craciun. Turca se naste la confectionarea mastii cu acelasi nume, petrece si se desfata impreuna cu ceata de feciori, anturajul sau divin, moare violent, prin lovire cu ciomagul, impuscare sau inecare, pentru a renaste la Anul Nou celebrat la solstitiul de iarna. Turca actiona independent de membrii cetei de feciori, nu se supunea ordinelor vatafului, se amuza speriind femeile si copiii, musca cu ciocul asistentii curiosi care se apropiau de ea, facea loc si apara membrii cetei in timpul colindatului, solicita plata atat cat considera ca i se cuvine, ocupa locul de cinste din capul meselor ceremoniale ale cetei. Turcasul, feciorul care imbraca masca, nu avea voie sa vorbeasca si nu insotea membrii cetei cand mergeau la Biserica si cu colindatul la preot.
Turca – masca cetei de feciori
Masca zoomorfa a cetei de feciori este compusa din, cap, corp si un bat (picior) care se sprijina pe pamant. Capul are doua coarne de bovina impodobite cu panglici, bete, clopotei, flori artificiale, un bot nedefinit de animal (lup, cal, iepure, capra) din lemn pe care purtatorul mastii il deschide si il inchide clampanind ca o barza, cu ajutorul unei sfori ascunse si o barba, ca de tap, din piele de iepure. Corpul Turcii este confectionat dintr-o fata de masa, cusuta cu un sac, pe care sunt prinse numeroase panglici si basmale colorate, smocuri din piele de iepure sau fulgi de pasare si o coada in spate. Trasa peste cap, Turca lasa sa se vada in partea de jos capatul batului, cioplit ca un phalus care o sprijina, si gleznele celui care o imbraca. Masca la care se adauga si pozitia aplecata a celui care o poarta, seamana cu un ciudat patruped.
Un joc dracesc
Desi e un „joc dracesc”, avand drept finalitate stimularea pe cale magico-rituala a fertilitatii solului si fecunditatii oamenilor, Turca e primita cu placere pe la casele oamenilor. Totusi sunt rari feciorii care se decid sa joace Turca, deoarece se crede ca cel ce o joaca se indeparteaza pentru sase saptamani de ingerul cel bun. Legatura cu stramosul mitic zoomorf e reflectata si in unele denumiri regionale, deoarece i se spune si Baba – Turca.
?
Laura Moise
