Tudor Gheorghe, un Om pentru Istoria națională!
Un mare indragostit si iubitor declarat de versuri minunate, de rime unice prin frumusete, de cuvinte mestesugite, un specialist de prima mana al Folclorului Romanesc si universal, dar si un profesor adevarat de limba romana…
Asa l-am regasit pe Tudor Gheorghe, din nou pe scena Salii Palatului din Bucuresti, stralucitorul autor si interpret al unui periodic eveniment national cu adevarat de exceptie !
In doar 100 si… ceva de minute, publicul a fost transfigurat prin nebanuite stari emotionale: de la profunda meditatie, la umorul subtil, caci spectacolul acopera texte exceptionale, bijuterii cunoscute sau mai ascunse in lada de zestre a culturii romanesti; de la Dosoftei, la Nichita Stanescu, si de la Eminescu, la Marin Sorescu, ori Mircea Micu, momente unice, menite sa readuca in centrul atentiei, frumusetea si farmecul folclorului stramosesc si al limbii romane.
„Departe de a cadea in didacticism, spunea mai demult veritabilul maestru Tudor Gheorghe, spectacolele mele aduc o pledoarie sustinuta si indeamna la pastrarea curateniei limbii romane, la redescoperirea primelor manifestari literare prezentate cu umor, unele sub formula ‘stiati ca?’, de la candoarea exprimarii poetice a iubirii, romantice sau erotice, pana la cea mai frumoasa poezie de dragoste si pana la cum ne-am pierdut vocalele din cuvinte, sau despre ce n-ar trebui sa uitam: sa iubim.
Iata cateva din temele pe care le vom dezbate in spectacolele noastre”,
Mama,
de Mircea Micu
Imi scrie mama „Ti-am facut mormant,
ca nu se stie ce si cum si cand,
tu chiar daca te tii in Bucuresti,
stiu eu cat de strain si singur esti.
Are gardut de fier ce ne desparte,
dar fi-vom mai aproape dupa moarte,
e din beton sa nu fi suparat,
dar toti vecinii s-au asigurat.
Ti-am pus compot de visini si gutui
si daca vrei sa ti-l trimit sa-mi spui.
A venit toamna, vremea e ploioasa
si nu stiu daca ai sa poti veni pe-acasa.
Sa nu te culci tarziu stiu eu cum esti
si sa te-mbraci mai gros sa nu racesti.
Noroc si sanatate, dragul meu!
Mormantul de beton l-am platit eu…”
