Home Politica Traducerea dialogului dintre un rus si un ucrainean.

Traducerea dialogului dintre un rus si un ucrainean.

Politica

nov. 1, 2025

1 76

Rus: Vrei să spui că războiul se va termina nu în favoarea Rusiei?
Ucr.: Da, exact.
Rus: Și ce te face să crezi asta?
Ucr.: În primul rând, mersul acțiunilor militare. Situația de pe câmpul de luptă acum se întoarce împotriva Rusiei.
Rus: În ce sens?
Ucr.: Armata ucraineană continuă ofensiva, a intrat în regiunile Kursk și Belgorod, a eliberat Sumi și Dnipropetrovsk de trupele ruse. Vezi și tu ce se întâmplă.
Rus: Nu, nu e așa. Armata rusă înaintează. Încet, dar sigur. O face cu grijă, protejând civilii, ca să evite pierderile inutile.
Ucr.: Spune-le asta oamenilor care s-au ascuns în teatrul din Mariupol, când bomba rusă a căzut peste ei.
Rus: Nu a căzut nicio bombă rusă acolo.
Ucr.: Am înțeles… bine. Uite un exemplu. De trei ani se duc lupte la scară largă în Ucraina, din februarie 2022. Conform datelor ONU, au murit aproximativ 15.000 de civili. Poate cifrele nu sunt exacte, dar sunt estimările lor oficiale.
Rus: Pierderile totale în rândul militarilor, de ambele părți, probabil se apropie de un milion. 15.000 de civili reprezintă doar 1,5% din total. Acum compară: Siria — acolo au murit sute de mii de civili, la fel în Irak — peste un milion de civili, și doar 50–100 de mii de militari. Așa că vezi cât de atentă a fost Rusia cu populația civilă. Da, pierderi există, dar e război.
Ucr.: Totuși Rusia a invadat, nu Ucraina.
Rus: Nu, nu. Ucraina a început. A trimis armata în Donbas și a început să omoare civili. Între 2014 și 2018, 14.000 de morți — cifrele ONU.
Ucr.: Ai văzut filmarea de pe YouTube, cu cele două lansatoare „Buk” care trag în direcții opuse, unul spre Donețk, altul spre Ucraina?
Rus: Da, dar e falsă. Se vede clar: lansatoarele sunt amplasate la 90 de grade, nu 180. Din acel unghi pare altfel.
Ucr.: Eu am văzut altceva.
Rus: Uită-te mai atent la filmare.
Ucr.: Nu pot acum.
Rus: Da, exact. Nu poți. Doar repeți ce-ți spune televiziunea ucraineană. Uită-te singur la imaginile originale.
Ucr.: Bine, o să verific.
Rus: A, apropo, ce e cu tatuajul tău?
Ucr.: Da, am unul.
Rus: Poți să-l arăți?
Ucr.: Uite.
Rus: Tu ești cetățean rus, nu? Atunci de ce ți-ai făcut asta?
Ucr.: Pentru că sunt solidar cu Ucraina.
Rus: Aha… solidar cu Ucraina. Spune-mi, poți să-mi explici ce s-a întâmplat pe Maidan în 2014?
Ucr.: De ce te interesează?
Rus: Cum „de ce”? Gândește-te. Eu sunt, să zicem, din Simferopol, din Crimeea. Sau din Donețk. În decembrie 2013 deschid televizorul și văd cum pe Maidan se omoară oameni, se bat cu poliția, aruncă în ei cu pietre și sticle incendiare. La final mor peste o sută de oameni — așa-numita „Sută Cerească”, dar și polițiști.
Rus: După aceea, președintele pentru care am votat în 2010 dispare, e alungat, și apare Turcinov. Cine e Turcinov pentru mine? Eu nu am votat pentru el. Știu că e naționalist, știu că e împotriva Rusiei. Iar eu trăiesc în Crimeea, aproape de Rusia, vreau ca țara mea să fie prietenă cu Rusia. Dar mi se spune că nu, că nu am voie, că trebuie să vorbesc ucrainește, că trebuie să uit rusa. Mi se spune ce limbă să vorbesc și ce să gândesc. Și președintele meu e dat jos. Ce ar trebui să fac?
Ucr.: Asta e treaba ucrainenilor, nu a ta.
Rus: Dar eu sunt și eu ucrainean, după pașaport! Crimeea și Donbas erau Ucraina. Dar nimeni nu i-a întrebat pe oamenii de acolo ce vor. Turcinov, Poroșenko, Iațeniuk au decis pentru toți. Unde e Iațeniuk acum? În America. Jumătate dintre cei de pe Maidan au fugit și trăiesc afară, fără să le pese de țară.
Ucr.: Ucraina n-a căzut. De trei ani rezistă și luptă.
Rus: Cum să nu fi căzut, dacă a pierdut o treime din teritoriu?
Ucr.: Nu o treime, mai puțin de un procent.
Rus: Ai uitat Crimeea și regiunile Donețk și Lugansk. Pune-le și vezi cât e.
Ucr.: Bine, am înțeles. E greu să discut cu tine.
Rus: De ce? Doar ți-am spus ce simțeau oamenii din Crimeea și Donbas. Ei au vrut altceva.
Ucr.: Asta era țara lor, Ucraina.
Rus: Da, dar când au vrut să fie liberi, Ucraina le-a trimis tancuri și avioane. În Crimeea nu a îndrăznit, pentru că era armata rusă. Pe Donbas, unde nu era, a trimis armata ucraineană și a început războiul civil.
Ucr.: Ce treabă ai tu cu ce vrea un locuitor din Donețk?
Rus: Simplu. El a cerut ajutor. Crimeea, în 2014, a spus clar: vrem cu Rusia. I-am primit. Donbasul a declarat independență, dar Kievul i-a atacat. Opt ani au rezistat și, în final, au cerut ajutorul Rusiei. Atunci am venit.
Ucr.: Înțeleg… dar nu te mai pot asculta.
Rus: De ce? Poporul are dreptul la autodeterminare, nu?
Ucr.: Da, dar trebuie să fie independent, fără influență străină.
Rus: Ei bine, și ei au declarat independența.
Ucr.: Atunci de ce Rusia n-a recunoscut independența Ceceniei?
Rus: În Cecenia a fost altceva. Acolo nu a fost referendum real, ci o lovitură de stat. Dudaev a preluat puterea fără să întrebe poporul.
Ucr.: Tot popor era și acolo.
Rus: Da, dar Dudaev nu a organizat un vot. A impus cu forța.
Ucr.: Am înțeles.
Rus: Vedeți? Nu aveți argumente.
Ucr.: Nu, pur și simplu discuția noastră a ajuns într-un impas.
Rus: Păi de ce? Uite, un exemplu simplu: Ucraina s-a separat de URSS în 1991. A întrebat cineva locuitorii Tatarstanului? Sau ai regiunii Leningrad? Nu. Pur și simplu a declarat independență. În ce e diferit Kîrîmul din 2014 de Ucraina din 1991?
Ucr.: Nu are rost. Nu ne vom convinge unul pe altul.
Rus: Bine, cum vrei. Ai grijă de tine.
Ucr.: Mulțumesc.
Rus: Și tatuajul ăla… mai bine șterge-l. O să-ți pară rău.
Ucr.: Mulți mi-au spus asta, dar nu o voi face niciodată.
Rus: O să-l ștergi. Și o să-ți ceri iertare de la poporul rus.