Traditii si obiceiuri de Ispas
Praznicul Inaltarii la cer a Domnului, numit in popor si Ispas, se sarbatoreste intotdeauna in Joia saptamanii a sasea dupa Pasti, adica la 40 de zile dupa Inviere, cand Domnul S-a inaltat la cer. In cea mai veche mentiune despre aceasta sarbatoare se arata ca Inaltarea era sarbatorita pe atunci in Orient in ziua a 50-a dupa Pasti, o data cu Rusaliile, si nu in ziua a 40-a. Astfel, sarbatoarea Inaltarii incheia perioada pascala a Cincizecimii. Multi sfinti ne-au lasat predici frumoase pentru aceasta sarbatoare (secolul al IV-lea): Sfantul Ioan Gura de Aur, Sfantul Atanasie al Alexandriei, Sfantul Grigorie de Nissa.
4 iunie – Ajunul Ispasului; Baltatele; Pestritele; Mosii de Ispas
„Baltatele” este denumirea populara pentru Ajunul Ispasului si se serbeaza o jumatate de zi, pentru a fi ferit de primejdii si boli. In unele zone se serbeaza pana la amiaza, in altele dupa amiaza. In aceasta zi se pasc vitele prin holde, pentru a fi frumoase si sanatoase.
Pentru paza casei si a familiei in pre-seara Ispasului se taie leustean si se atarna pe la case, pe la porti si ferestre, contra strigoilor. Casele se impodobesc cu flori, iar vacile sunt lovite cu leustean si li se da sa manance anumite flori, pentru fi protejate de strigoi. Se canta din bucium, pentru ca vrajitoarele sa nu ia mana holdelor si laptele vitelor. Celor care muncesc in ziua aceasta le bate piatra culturile si sunt pociti, ei sau copiii lor. Baltatele se tin ca e rau de lupi sau alti pradatori. Femeile nu lucreaza, ci culeg plante de leac.
Practici magice
In noaptea dinaintea Ispasului, flacaii si fetele mergeau prin alunisuri sa culeaga flori de alun, caci acestea infloresc si se scutura in aceasta noapte; potrivit traditiei, ele sunt bune de leac si de dragoste. Vrajitoarele umbla dimineata devreme sa ia sporul holdelor si laptele vitelor. Se spune ca in noaptea aceasta infloreste feriga.
Frasinel de leac
In Gorj crestea o planta cautata de oamenii bolnavi, cunoscuta sub numele de frasinelul. In noaptea dinspre Ispas, in aceste locuri veneau sute de bolnavi. In primul an, bolnavii dormeau in camp, langa o planta cu un fir, in al doilea an langa o planta cu doua fire, iar in al treilea dormeau langa una cu trei fire. Dupa trei ani erau deja vindecati. Pelerinajul se desfasura dupa un ritual special: in seara dinaintea Ispasului, pelerinii se imbracau in haine curate, asterneau in camp pe o fata de masa curata o oala de pamant noua cu apa, trei azime si trei lumanari. Inainte de a se culca rosteau rugaciuni si faceau 15 matanii. Pana la rasaritul soarelui nu vorbeau cu nimeni. Daca dimineata gaseau in vasul cu apa vreo frunza sau vreun fir de iarba, era semn bun. Daca gaseau frunze uscate sau pamant, credeau ca-i semn rau. Cu apa din oala isi spalau fata si pieptul, iar firele de frasinel pe care dormeau le aruncau in drumul spre casa.
