„Toți împreună împotriva maghiarilor”: includerea Rezoluției de la Alba Iulia în legislație a fost respinsă în comisii

Textul de mai jos este o minciuna grosolana redactata de Redactorul sef al portalului „Corbii Albi”, dl. Szabo Csaba.
Iată minciuna:„S-a dovedit, din nou, că atunci când vine vorba despre respectarea prevederilor Declarației de la Alba Iulia, care vizează minoritățile naționale, partidele politice române renunță la diferențele ideologice, se coalizează și își unesc forțele împotriva maghiarilor. 
În cadrul lucrărilor din comisiile de specialitate ale Camerei 
Deputaților, deputații reprezentanți ai partidelor politice românești au respins, în unanimitate, transpunerea în legislație a prevederilor Rezoluției de la Alba Iulia.
Clasa politică românească nu respectă deci promisiunea făcută de predecesorii săi cu o sută de ani în urmă, deși piatra de temelie a democrației este statul de drept, iar democrația românească poate fi completă numai dacă promisiunile formulate în cadrul Marii Adunării din 1918 de la Alba Iulia sunt incluse în legislația românească și aplicate fără întârziere”. 

Dle Szabo Csaba cititi cu atentie si publicati acest indirect „drept la replică „Macar așa nu umblați cu Cioara Vopsită!” Nu, romanii nu ne-am dezis – si nici n-o v-om face! – de acea Declarație, care a făcut istorie, dar cerem ca înțelesul ei să fie corect descifrat. Iar acest înțeles nici azi nu pare ca a fost priceput nici de D.voastră, nici de politicienii maghiari, în frunte cu cei din eterna Comisie de modificare a Constituției.
În principal, trebuie înțeles faptul că Proclamația de la Alba Iulia nu este izvor de drepturi pentru nimeni, nici pentru români, nici pentru maghiari! Și iată de ce:

1. Proclamația de la Alba Iulia nu este un contract între români și maghiari. Nu am „bătut palma” unii cu alții, pe Transilvania – români și maghiari, România și Ungaria! Dar poate ar fi bine  să batem palma măcar acum, în zilele noastre. Aceasta ce ar însemna? Ar însemna, mai înainte de toate, ca Ungaria să recunoască solemn Unirea cea Mare de la 1 Decembrie 1918, să recunoască, adică valabilitatea acestui act de justiție și a noilor hotare, și numai implicit, valabilitatea Proclamației de la Alba Iulia.Ceea ce nu s-a întâmplat în fapt niciodată.

2. La Trianon, guvernul ungar a semnat si acceptat tratatele de pace. 
Și-au rezervat …singuri dreptul să le conteste oricând, așa cum au și făcut prin Diktatul de la Viena, în august 1940! Asa cum se comporta din nou Ungaria, prin politica sa, care se pregătește pentru a repeta Diktatul! Ar putea avea …eventual ceva șanse, pentru un nou Martie Negru -199o …  Din fericire, contextul internațional nu-i priește deloc !…  Așadar, dacă nu recunoști Unirea de la 1 Decembrie 1918, nu ai dreptul să te raportezi la Declarația care a însoțit proclamarea Unirii! 
Nu poți invoca un text a cărui valabilitate nu o recunoști decât parțial! Acel text ar putea căpăta oarecare putere, dar rumai pe plan moral (sic!), dacă i-ai recunoaște integral valabilitatea.
Așadar, frați maghiari, dați și voi o Declarație solemnă de acceptare a Proclamației de la Alba Iulia, de acceptare a Unirii de la 1 Decembrie 1918, așa cum a făcut minoritatea germană din Transilvania,de pildă, și mai stăm de vorbă cu textul Proclamației în față!

3. Proclamația de la Alba Iulia a fost un act politic de anvergură internațională, care a consfințit un nou raport de forțe între Budapesta și București, conform cu încheierea pe care a avut-o Primul Război Mondial: unii au câștigat razboiul nazist germano-ungar, alții l-au pierdut. Noi, românii, am făcut parte din grupul învingătorilor, ungurii s-au bagat singuri printre învinși. 
De când lumea, pacea instituită după un război modifică asemenea raporturi. În plus, pentru prima oară în istorie, pacea de după încheierea Marelui Războia încercat să fie o pace justă, care să aplice și anumite principii de justiție, recunoscând popoarelor dreptul la autodeterminare, ignorat sistematic până atunci.
În temeiul acestui drept, mai presus decât în temeiul victoriei militare, 
Transilvania și alte ținuturi românești au decis unirea cu România, cu Patria Mamă! Deci Unirea de la Alba Iulia a fost, mai presus de orice, un act de justiție, de înregistrare corectă a unor realități, pe toate planurile: demografic, istoric, economic, politic.

4. Proclamația de la Alba Iulia nu este un text legiuitor, nu are caracter de lege! Ci doar consemnează o realitate nouă, ce urma să fie detaliată prin legi emise de un corp legiuitor ad hoc constituit. 
Adunarea de la Alba Iulia nu era parlament. Ea avea putere de decizie într-o singură chestiune, ca la referendum: ruperea Transilvaniei de Imperiul Habsburgic. Gestul respectiv devenise cu putință, ba chiar se impunea logic, deoarece imperiul respectiv,impropriu numit și Austro-Ungaria, nu mai exista! Restul, drepturi cetățenești etc, urma să fie legiferat în Parlamentul Țării! Cu toate detaliile aferente.

5. Proclamația de la Alba Iulia promitea conationalilor respectarea drepturilor pe care le pot avea minoritățile etnice! În principiu, ideea principală era că românii nu voiau să-i facă pe alții să sufere nedreptatea și abuzurile de care au avut parte ei înșiși, ca etnie de mana a II-a, vreme de secole! Ce putea fi mai frumos?!
În același timp, autorii Proclamației au avut în vedere numărul mare de români care rămâneau mai departe să trăiască în Ungaria, ca minoritate etnică! Oferind cu generozitate drepturi depline maghiarilor din România, autorii Declarației au sperat – în naivitatea lor!, că, prin reciprocitate, Budapesta va acorda aceleași drepturi românilor. Din păcate asta nu s-a întâmplat! După 1918, deznaționalizarea românilor – ca și a celorlalte minorități etnice din Ungaria, a fost urmărită cu maximă tenacitate de autoritățile de la Budapesta, cu rezultatele știute:Nu, romanii nu ne-am dezis – si nici n-o vom face! – de acea Declarație, istorica, dar cerem ca înțelesul ei să fie corect  descifrat. Iar acest înțeles nici azi nu a fost priceput de politicienii noștri, în funte cu cei din eterna Comisie de modificare a Constituției. În principal, trebuie înțeles faptul că Proclamația de la Alba Iulia nu este izvor de drepturi pentru nimeni, nici pentru români, nici pentru maghiari! (d.d.rujan)

Share on Facebook

Tweet

Follow us