Timisoara: descoperirea unui Donjon medieval
Arheologii de la Muzeul de Istorie a Banatului au descoperit, cu prilejul unor sapaturi in municipiul Timisoara, un donjon medieval (turn principal al unui castel, cel mai bine fortificat – n.r.) din veacurile XIV – XV, de pe vremea lui Carol Robert d’ Anjou.
Profesorul Dan Leopold Ciobotariu, directorul Muzeului din Timisoara, a declarat, miercuri, pentru AGERPRES, ca descoperirea a fost intamplatoare, adiacenta sapaturilor efectuate pentru gasirea unei fantani medievale, a carei existenta a fost semnalata prin masuratori radio.
”Turnul a fost descoperit in curtea vechiului castel medieval ridicat de Carol Robert si devenit, ulterior, resedinta lui Iancu de Hunedoara, donjonul apartinand, dupa primele aprecieri, fazei de constructie a cetatii medievale. Acesta are in interior o incapere, asemeni tuturor donjoanelor de acest tip, cu o latime de peste 10 metri si a fost ingropat, ulterior, in castelul medieval care s-a nascut in jurul lui’, a explicat directorul muzeului.
Odata cu descoperirea turnului medieval, au mai fost descoperite si cateva cioburi, obiecte vechi, monede, iar in prezent se lucreaza la datarea elementelor de zidarie gasite.
La finele anului trecut, arheologii timisoreni au descoperit si alte ziduri, in timpul lucrarilor de consolidare a cladirii, care au etalat „varstele’ castelului, toate obiectele scoase la lumina fiind expuse intr-o expozitie. Obiectele dezvaluie toate etapele evolutiei castelului Huniade, din perioada lui Carol Robert d’ Anjou, de la inceputul veacului al XIV-lea (anul 1307).
”Au iesit la lumina zidurile fostului palat – castel regal, ridicat de regele Carol Robert d’Anjou (intre 1307 si 1314), ruine de la reconstructia comitelui Filippo Scolari, dar si vestigii ale resedintei lui Ioan de Hunedoara, terminand cu ultimele interventii realizate la mijlocul secolului trecut’, a precizat Leopold Ciobotariu.
Pentru a le pune in valoare, zidurile vechi vor fi curatate, restaurate, luminate si acoperite cu o podea de sticla groasa, care sa permita vizualizarea lor.
Cetatea Timisoarei a trecut prin diverse stapaniri care i-au marcat profund cursul dezvoltarii. A inceput sa se dezvolte sub stapanirea ungara a lui Carol Robert d’Anjou, in veacul al XIV-lea, devenind, pentru scurt timp, capitala a Regatului Ungar.
In contextul framantarilor politice din Regatul Ungar al secolului XIV, Carol Robert d’Anjou a decis, in urma unei vizite efectuate in 1307, sa isi stabileasca provizoriu resedinta la Timisoara. S-a impus, astfel, necesitatea edificarii unui castel care sa faca fata necesitatilor regelui.
Constructia a fost realizata de constructori italieni si terminata, cel mai probabil, in 1315, pentru ca, in 1316, regele era deja stabilit in noul sau castel.
Acesta a locuit aici pentru aproape 8 ani. Edificiul s-a dezvoltat in jurul unei curti patrulatere cu turnuri cilindrice de colt. Asezat fiind pe o insula, era legat de orasul fortificat printr-o punte mobila. In timpul comitelui Filippo Scolari, cladirea a cunoscut refaceri importante.
Ulterior, intre anii 1441 si 1456, comite de Timisoara a fost Iancu de Hunedoara, care si-a stabilit aici resedinta si a dispus edificarea unui nou castel, pe ruinele vechiului palat – castel regal, grav avariat de un cutremur. O contributie la edificarea lui a fost adusa de arhitectul italian Paolo Santini de Duccio, aflat in acea perioada in serviciul lui Iancu de Hunedoara.
Atat castelul, cat si fortificatiile orasului, au fost dotate cu turnuri in plan semicircular adaptate artileriei, servind drept resedinta nobiliara pentru toti regii care au poposit la Timisoara, pana in 1552, cand cetatea cade in mainile otomanilor (1552 – 1716).
Din cauza asediului imperialilor, care a dus la recucerirea Banatului, castelul a fost deteriorat, astfel ca, dupa 1716, s-a impus renovarea lui, dar functia nu i-a fost schimbata, fiind transformat in cazarma de artilerie si depozit militar.
In anul 1849, revolutionarii maghiari, asediind Timisoara, au distrus castelul din temelii, pana la punctul in care a fost nevoie de o reconstruire a edificiului. Lucrarile de reconstructie si renovare s-au terminat in 1856. Edificiul a fost mult modificat, in special in ceea ce priveste fatada.
In ciuda numeroaselor modificari, castelul si-a pastrat organizarea in jurul unei curti patrulatere, pozitia donjonului si sala Corvinestilor de Hunedoara.
Fatada principala a fost refacuta intr-un stil romantic. Ferestrele, terminate in arc in plin centru, dar cu decoratie neogotica deasupra, au luat locul orificiilor pentru piesele de artilerie, iar fatada a fost realizata din caramida aparenta. Primul etaj, construit pe inaltimea a doua caturi normale, contine doua sali boltite in stil neogotic, una cu trei nave, iar cealalta cu doua ce sunt construite din caramida si sustinute de un sir de coloane masive.
Sursa: AGERPRES
