Thriller cu popi si horror cu Patriarhi
Ultimele detalii despre procedura de ocupare a scaunului de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, vacantat de trecerea la cele vesnice a Prefericitului Teoctist Arapasu, m-au mai linistit. Parca prea era misterios si plin de suspans ceremonialul de desemnare a urmasului Sfantului Petru fata de cutuma alegerii Patriarhului in BOR. Cu reunirea cardinalilor in conclav, cu voturi secrete si influentate de interese si ratiuni din cele mai alambicate, cu fumul alb ce iese din soba milenara ca sa vesteasca milioanelor de credinciosi catolici ca Habemus Papam. Pentru stabilirea celui ce va fi uns in demnitatea de Intaistatator al ortodoxismului romanesc, nu vom avea soba si nici fum.
Pacat. Pentru ca foc s-a facut. Arde mocnit de ani de zile, de cand pretendentii la cel mai inalt rang in ierarhia soborniceasca mioritica sunt mistuiti cucernic de dorinta de a vedea locul eliberat. Dintr-un fariseism bine regizat, chiar cei ce-l pizmuiau evlavios pe Prefericitul pentru ca a atins varsta patriarhilor si se apropia cu pasi marunti si carunti de cea a Psalmistului, l-au plansul pe recentul plecat dintre noi la fel de patimas ca cei care chiar l-au pretuit sincer.
Un alt semn ca moartea Patriarhului ne-a bulversat pana-n proverbe. Pana la trista savarsire dintre noi a preacucernicului Arapasu, stiam ca nu iese fum daca nu faci foc. Uneori, insa, poti sa faci, ca tot nu iese. Jeragaia pohtelor de impatriarhire a catorva inalti prelati de la noi s-a inaltat pana la cer, dar nu vom vedea nici un firicel de fum.
Un act de curata piromanie, cu miros puternic de tamaie, s-a consumat cu ocazia infiintarii Mitropoliei Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului, prin decuparea unei halci mari din Mitropolia Ardealului. Doar pentru satisfacerea pohtei – s-a spus atunci – IPS Bartolomeu Anania. Mitropolitul Ardealului, Laurentiu Streza, isi vedea cea mai mare parte din eparhii trecute sub supunerea lui Anania. Desi nimeni nu si-a rostit gandul cu voce tare, in barbile pieptanate ale inaltelor fete bisericesti s-a murmurat talcul acestei permutari ecleziale. Bartolomeu Anania isi asigura candidatura la succesiunea Patriarhului.
Alta scaparare de amnar in pulberaria Bisericii a fost, aproape previzibil, propunerea aceluiasi preacinstit Anania de intreruperea a traditiei de care ascultasera pana atunci patru din cei cinci patriarhi ai Romaniei. Aceea ca pe scaunul suprem al BOR urca negresit Mitropolitul Moldovei.
Si pohta asta i s-a implinit, iar clerul si mirenii deopotriva erau convinsi ca Anania isi batatorea calea care resedinta patriarhala.
Acuma, ori ca Anania a imbatranit prea repede, ori ca Patriarhul trecea prin viata prea incet, Mitropolitul Clujului a renuntat sa mai participe la succesiunea lui Teoctist. Din pricina varstei prea inaintate. Ii lasa astfel in cursa pe IPS Daniel Ciobotea, Mitropolitul Moldovei, si pe IPS Teofan Savu, Mitropolitul Olteniei. Ecumenistul si traditionalistul, desi BOR refuza sa admita ca exista astfel de orientari in sanul sau unit.
Iar asigurarea locotenentei patriarhale, de catre pomenitul Daniel, dupa desemnarea sa de catre Sfantul Sinod, are darul de a potoli apetitul pentru suspans al enoriasilor. Interimatul IPS Daniel va dura pana in dimineata zilei de 10 august. Cand, pentru cateva ore, insemnele puterii vor trece asupra IPS Corneanu – primul prelat care si-a recunoscut, inca din 1990, colaborarea cu politia politica – pentru ca IPS Daniel sa-si poata depune candidatura pentru functia de Patriarh.
Daca va mai spun ca inhumarea predecesorului lui Teoctist – Justin Marina – s-a petrecut tot intr-o zi de 3 august, cu 21 de ani in urma, aveti toate detaliile pentru un thriller ecleziastic.
Filmuletul alegerii Patriarhului este totusi un horror reusit. Din Colegiul Elector Bisericesc, o structura ce inglobeaza Sfantul Sinod, fac parte politicieni, oameni de afaceri. Mireni unul si unul.
Vifor Rotar
