Teza anti-Cristoiu și reevaluarea rolului cauzelor obiective istorice în evoluția crizei românești
Că maestrul Ion Cristoiu nu sepoate dezbăra de conceptele istoriciste ale desfășurării evenimentelor din viața unui popor, recte cel român, îi cauzează jurnalistului un lanț întreg de erori predictive. Adică maestrul nu poate anticipa nici măcar un eveniment banal de remaniere guvernamentală, darămite evoluția unei crize politice atât de abrupte ca aceea în care se găsește coaliția de dreapta, președintele Iohannis și opoziția social-democrată. Și toate acestea pentru că Ion Cristoiu este tributarul tinereții sale în Facultatea de Istorie Dialectică, sau mai precis dialectica materialistă a istoriei imaginată și teoretizată de Marx.
Criticată vehement și raționalist de Karl Popper în a sa Mizerie a Istoricismului. Despre Marx însă, jurnalistul spune că ,,a produs unul din marile sporuri ale lucidității la nivelul omenirii,,, care totuși a eșuat lamentabil în previziunile sale. Și cum ceea ce inveți în tinerețe te urmărește dialectic toată viața, maestrul continuă să rateze predicțiile corecte, care-i infirmă tezele marxiste ale dezvoltării obiective a societății în cursul istoriei.
Predicții ale evenimentelor istorice de tip Cristoiu, puțin probabile, sau chiar improbabile, dar nu imposibile
Mai concret, maestrul Cristoiu a emis conceptul declanșării evenimentelor istorice în urma cauzelor obiective care premerg obligatoriu orice devenire istorică a societății. Și, din această cauză, dezamorsarea crizei se va realiza în urma a două planuri, A și B.
Primul implică refacerea coaliției de dreapta, al doilea ar fi exact opusul, adică reconstituirea tacită a fostului USL prin învestirea unui guvern de tehnocrați, care să pregătească anticipatele din primăvară. În primul rând trebuie să expunem, în opoziție cu doctrina devenirii istorice a dialecticii marxiste, doctrina hazardului calculată prin matematica haosului, care introduce elementul imprevizibil în evoluția istorică a societății.
Personalitatea istorică, a cărei influență asupra evenimentelor istorice era negată de Marx, este motorul spiritual al dialecticii hegeliene spiritualiste a istoriei. Asemenea personalități pot fi imprevizibile și pot crea evenimente neprevăzute, care nu se încadrează în tiparele unei succesiuni logice a evenimentelor.
Acumulări identice de cauze obiective marxiste în istorie pot genera rezultate complet diferite. Dacă Roma s-a prăbușit într-un timp îndelungat datorită acumulării cauzelor marxiste obiective ale lui Cristoiu, ca și Imperiul Otoman, în schimb Imperiul Akkadian, Imperiul Micenian, Imperiul Hitit, Imperiul Asirian, cel Persan și cel Trac, imperiul Hun sau cel Mayaș, au colapsat datorită unor evenimente imprevizibile, naturale sau militare.
Care pot fi anticipate doar relativ, sau nici măcar. Nimic nu prevestea căderea acestora, fiind pe un trend ascendent al puterii lor. Iată de ce variantele propuse de maestrul Cristoiu nu se pot înfăptui decât cu o mare implicare a calculului probabilistic.
Istoria României a stat mereu sub semnul imprevizibilului și al capriciilor
Imprevizibilul sau chiar neverosimilul poate oricând interveni decisiv în evoluția crizei românești. Mai ales știut fiind că românii în general sunt contraindicați pentru cugetarea logică. Nimeni nu anticipa autopropunerea lui Dacian Cioloș ca premier al coaliției, precum și desemnarea sa de către președintele Iohannis.
Numai oportunismul gigantic al personalității lui Cioloș a dus la acest rezultat, nu rezultanta acțiunii politice logice în situația de criză guvernamentală a coaliției de dreapta. Liberalii nu-l vor accepta la comanda dreptei, deși logica parlamentară ar impune așa ceva pe moment, pentru a se evita alegerile anticipate, care le vor fi fatale. Asta întrucât USR a anunțat că va sprijini dorința PSD de declanșare a acestora, în cazul respingerii lui Cioloș.
Menținerea în continuare a propunerii Cîțu, ceea ce liberalii bineînțeles că vor face, fără corecția lui Iohannis, va persista datorită orgoliului lor colectiv, pe al cărui vârf se găsește cocoțat orgoliul juvenil al lui Florin Cîțu.
Abisurile intelectuale și volitive ale lui Iohannis, greu de sondat, și mai greu de prevăzut
Iar președintele Iohannis este deținătorul unui orgoliu urieșesc și al unei aplecări vindicative redutabile. Nu remarca Iohannis că trei partide aflate la guvernare nu se pot înțelege nicicum? Iar el este singurul care poate scoate țara din criză prin medierea între partidele de dreapta?
Unde este atunci acumularea de condiții politice obiective la nivelul societății, neapărat urmată de un efect politic impus de dialectica marxistă a istoriei? Pandemia coronavirală care a resetat realități istorice coerente, produse ale evoluției istorice lineare, era predictibilă și ineluctabilă, sau a fost consecința unui accident genetic de laborator?
Că la prosteala cu liliacul și pangolinul nu putem adera decât sub forma stilistică a unei fabule de La Fontaine. Iată de ce personalitățile istorice furnizează evoluție istorică, mai ales cu imprevizibilitățile și unicitatea caracterelor lor, la care se adaugă impredictibilitatea evenimentelor naturale sau sociale. Iar acumularea cantitativă a condițiilor obiective succesive în istorie constituie doar un fundament relativ, nu neapărat urmat de un salt calitativ istoric previzibil, cum afirmă anacronic Ion Cristoiu.
Libiu Mateescu
