“Te tai, să moară mama”!

“Te tai, să moară mama”!

0 70

„Cea mai bună formă de eliminare a gangsterismului politic este să laşi clanurile să se elimine între ele”

Face parte din limbajul ultimativ al unei categorii aparte de “războinici”. Cu ochii tulburi şi pupilele dilatate de ură, cu mintea înceţoşată şi carotidele în trepidaţii, ne pomenim cu astfel de zărghiţi ba pe la televiziunile care difuzează înregistrări de la cafteli de pomină între clanuri, ba pe net unde se înregistrează şi se difuzează singuri. Îi priveşti şi-ţi dai seama că oamenii ăia, în acele clipe, chiar nu glumesc. Sunt atât de surescitaţi, atât de luaţi în primire de ce-au consumat, încât sunt capabili de orice.
Senzaţia unui astfel de personaj posedat de ceva mai presus de forţa sa de autocontrol mi-a creat-o Florin Câţu, când a ieşit pe media naţională să anunţe demiterea lui Stelian Ion. Era aproape de miezul nopţii, ora când, se spune, se deschid capacele gheenei şi ţâşnesc hiperactivi, printre muritori, necuraţii.
A zis-o şi a făcut-o! Scurt, provocator, fără urmă de remuşcare ori de îngrijorare privind consecinţele. “Nu permit nimănui să şantajeze poporul român”. Cam ce doză (şi din ce) trebuie să iei ca să dea o asemenea bărbăţie? Oricum, la nivelul acesta, spectacolul s-a urmărit cu inima în gât.

Ar trebui găsită legătura dintre decizia premierului şi discursul preşedintelui ţinut în aceeaşi zi, mai devreme, la ora 18:00. Marele Conducător a transmis nişte mesaje, dar, la momentul acela, nu era foarte clar cui. Acum ne-am lămurit. Chemarea la responsabilitate şi dialog nu îi era adresată lui Câţu. Acesta avea deja misiunea şi planul de luptă trasate la acea oră. USR – PLUS trebuia să aibă urechi să audă şi minte să înţeleagă. Adică să participe (cât încă nu era prea târziu) la şedinţa de guvern anunţată pentru ora 19:00 şi să voteze, dracului, programul de mituire a primarilor PNL supranumit cu rezonanţe de excelenţă “Anghel Saligny”.
Mulţi zic că Florin Câţu a aruncat peste bord sacul de balast numit Stelian Ion cu acordul preliminar al lui Klaus Iohannis. Eu aş rectifica plusând: nu “cu acordul” ci “la ordinul” lui Klaus Iohannis. S-a văzut că preşedintele, altfel legendar de lent, a semnat cu celeritate demiterea disc – jokey – ului haştagist de la justiţie, scopul primordial al domniei sale fiind deţinerea controlului total asupra marilor parchete.
Evident, n-o să plângem acum după Stelian Ion. Vor fi suficiente zvârcolirile grupării Soros – Macovei – Kovesi – Armand pentru care desfiinţarea SIIJ era miza supremă.

Se pune însă întrebarea: cât exhibiţionism de dreapta (de… mâna dreaptă…?), la cel mai înalt nivel, mai trebuie să maculeze şi oripileze acest popor ca să înţeleagă şi deşteptimea (căci prostimea a înţeles demult) că retrogradul PSD, nu?, atât de păcătos şi plin de bube, a guvernat de zece ori mai bine decât au făcut-o până acum progresiştii USR – PLUS – PNL?
Sfatul meu pentru cei care încă îşi mai închipuie că USR – PLUS ar dori binele acestei ţări este să nu-şi pună nicio speranţă în declaraţiile belicoase şi în flăcările pe care le scot acum pe nări reprezentanţii acestei găşti de panglicari. Tocmeli de tarabă, circ, şantaj şi un tupeu incomensurabil, iată ce îi caracterizează. Foarte bine face PSD că îi trimite la plimbare cu toate promisiunile lor mincinoase că vor semna moţiunea de cenzură. Orice mână de ajutor întinsă acum acestor extremişti imaturi şi sadici ar însemna snopul de paie care să-i salveze de la înec.

Cea mai bună formă de eliminare a gangsterismului politic este să…
laşi clanurile să se elimine între ele.

Ar fi o mare greşeală ca PSD să se interpună şi să-şi depună moţiunea de cenzură înainte ca războiul din coaliţie să-şi epuizeze muniţia grea.

Alegerile interne din cele două partide “de dreapta” urmează curând şi sunt o adevărată binecuvântare. O mare şansă de dezinfecţie socială. Sfâşierile fratricide, pe lângă că mai purifică aerul, arată populaţiei şi ce se ascunde sub măşti. Să permitem deci cabotinilor să-şi joace partiturile până la capăt. Documente compromiţătoare, filmuleţe, turnătorii, dosare penale, ce recuzită luxuriantă, ce pete violente de culoare pentru superproducţia fovistă dedicată imortalizării mizeriei umane.
Şi în mijlocul acestei demente vânzoleli pachidermul suprem, rinocerul somnolent. De ce oare a ales să provoace acest deranj care-i tulbură “dolce far niente” – le sau, mai pe româneşte, dulcea trândăvie? Trebuie să fi avut un motiv serios. Dar care o fi fost acela?

Oare deschiderea de către Stelian Ion a procedurii de numire a procurorilor şefi, procedură conform căreia rolul preşedintelui în acest proces risca să devină pur decorativ? Nu este exclus. S-a consacrat în politica românească de la Băsescu încoace convingerea că modul cel mai eficient de a stăpâni jocurile de putere la nivel înalt este folosirea arsenalului de intimidare al justiţiei. Fluturând dosare penale şi zdrăngănind cătuşe. Klaus Iohannis, apropiindu-se de finalul celui de-al doilea mandat, are toate motivele să încerce a se pune la adăpost. Să ajungă la mâna unor procurori hrăniţi din canibalismul userist nu este o perspectivă liniştitoare pentru domnia sa.

Cred însă că, mai degrabă, vitejia preşedintelui de a arunca acum piatra în apă ţine, în principal, de un alt motiv. De un plan de viitor, ticluit împreună cu serviciile secrete care sunt de partea lui, plan ce pivotează în jurul lui Florin Câţu. Florin Câţu TREBUIE să ajungă preşedinte al PNL pentru ca PNL să-i asigure lui Klaus Iohannis, până la alegerile din 2024, spatele necesar. Iar la momentul potrivit, urmând schema de succes Crin Antonescu – Klaus Iohannis din 2014, Florin Câţu TREBUIE să se retragă în favoarea unui candidat din partea PNL bine ales şi pregătit până atunci pentru Cotroceni. De ce este important ca succesorul lui Klaus Iohannis să fie un om de încredere al acestuia? Pentru că lui Iohannis îi e o frică justificată de un viitor preşedinte al României provenind de la PSD sau, şi mai rău, de la USR – PLUS.
Succesul lui Câţu la Congresul PNL de luna asta depinde însă decisiv de respectarea promisiunilor sale de finanţare (eufemism pentru mituire) făcute votanţilor liberali din teritoriu. Iar o garanţie pentru acest “gentlemen’s agreement” trebuie să fie aprobarea cu orice preţ în guvern a programului de investiţii Anghel Saligny şi, imediat apoi, prinderea lui în rectificarea bugetară. Pentru realizarea acestui imperativ  Klaus Iohannis a acceptat să plătească preţul supărării până la isterie a partenerilor USR – PLUS şi să-şi asume chiar şi riscul căderii guvernului. Căci, şi dacă acest lucru nedorit se va întâmpla, el tot pe Câţu îl va nominaliza, reintrând astfel în foaia de parcurs.

Vom vedea dacă acesta e planul şi dacă e un plan bun pentru Klaus Iohannis. Pentru că, oricând în zilele următoare, poate apărea continuarea la “biografia penală” a lui Florin Câţu sau altceva care să-l oblige pe premier să demisioneze.
Titlul nu e deloc întâmplător! Poţi să-l pui şi in gura lui Câţu când a ieşit să anunţe revocarea lui Stelian Ion, dar şi în gura furibunzilor lideri USR – PLUS care nu ştiu ce să mai inventeze ca să-şi bage în sperieţi partenerii de coaliţie.
Ăsta-i nivelul, ăsta-i limbajul, asta este glorioasa guvernare de dreapta! Halal!

Contele de Saint Germain

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.