ȚARĂ, ȚARĂ, VREM EXPERȚI!” (ȘCOLARIZAȚI PESTE OCEAN, DESIGUR…)

„.MOTTO:
„Orice asemănare fizică a doamnei Kathleen Kavalec, ambasadoare a SUA în România, cu Monica Macovei este exclusă deci o astfel de aluzie ar fi chiar răutăcioasă! Drept pentru care mă delimitez hotărât!” (Luminița Arhire, vectoriță)

Ce ne lipsea nouă, în momentul de față, cetățeni?
Păi, ne lipsea încă un ambasador al MARELUI LICURICI, cu fustă de data asta – ca să nu spunem că partenerul strategic nu este atent la egalitatea de gen – doamna Kavalec Kathleen, care să ne povestească, pe înțelesul nostru, desigur, folosind cuvinte simple, ca pentru proști, cum stă treaba cu corupția.
Nouă nu ne-au fost de ajuns ceilalți ambasadori care și-au băgat organul olfactiv în ciorba noastră, ne mai trebuia și-o cucoană care să ne-nvețe să gătim!.
În acest sens, jurnaliștii noștri independenți de la G4 MEDIA (îi știți: Dan Tapalagă, Cristian Pantazi, ăștia…) i-au luat pe 1 iunie 2023, un interviu umed ambasadoarei, de nu mai știa aia cum să-i adune de pe jos, observând că i-au îmbăloșat condurii.
Iar ei, bărbați neclintiți din poziția „cu conduru-ntre buze”, nefiind „înregimentați” ci total imparțiali, așa cum îi știți, i-au pus niște întrebări dure-dure ambasadoarei, chestionar care putea să-i pună ăleia mari probleme!
Noroc că doamna, înghesuită de-atâta jurnalism cleios, a ales calea sincerității, ca orice persoană aflată în misiune!. Așadar, mai întâi, doamna ambasadoare le-a servit un ceai călduț și dulceag, care să atenueze damful de amestec în treburile interne:
„Și, din ce pot să văd, România a făcut multe progrese în a fi mai proactivă în investigarea corupției (bla-bla-bla…, n.n.) și a luat unele măsuri pentru a încerca să combată sau să prevină corupția în primul rând (încă un bla-bla, mai moale, cu voia dumneavoastră, n.n.).”.
Apoi dânsa a pus puțin rahat (mă refer la Turkish Delight, desigur, ce-ați crezut?) în ceaiul aburind, cât să-i personalizeze aroma:
„Dar, bineînțeles, corupția este o problemă care există peste tot și este ceva ce trebuie să lucrezi în permanență pentru a preveni și a urmări penal. Așa că sunt sigur că se poate face mai mult în ceea ce privește programele NOASTRE. NOI -adică AGENȚIILE NOASTRE de aplicare a legii și Departamentul nostru de Justiție sunt angajate cu INSTITUȚIILE RELEVANTE (!!!, n.n.) DE AICI pentru a încerca să consolidăm aceste instituții, pentru a le sprijini astfel încât să fie mai eficiente și mai eficace.
De exemplu, TOCMAI AM TRIMIS UN GRUP DE EXPERȚI în achiziții publice din diferite ministere în Statele Unite pentru a învăța despre modul în care încercăm să prevenim frauda în domeniul achizițiilor publice și pentru a avea cele mai bune practici în acest domeniu”.
I-auzi, dragă! mi-am zis eu. Oare pe ăștia cine-i hrănește și unde sunt dânșii cazați?
Și care este PROGRAMUL sub numele căreia efectuează dânșii o vizită de lucru, prelungită, în Statele Unite?
Unde lucrează?
În clădirea Guvernului SUA sau se întâlnesc americanii cu băieții noștri peltici de la Justiție prin parcuri și cafenele?
N-aș crede varianta a doua, că doar nu sunt niște turiști oarecare, ci sunt ditamai EXPERȚII DIN DIFERITE MINISTERE ALE ROMÂNIEI!!!
Te și miri cum s-a putut lipsi țara noastră de acești neprețuiți experți, pentru o perioadă mai lunguiață… dar, fără îndoială, partenerul strategic îi școlarizează numai și numai din generozitate pentru noi și nimic nu va avea de câștigat LAMPYRIDA hrăpăreață din această reimplantare de specialiști în România.
„Așadar, DERULĂM O SERIE DE PROGRAME în aceste domenii și VOM CONTINUA să facem acest lucru. Dar cred că, în mod cert, corupția este un lucru pe care fiecare guvern trebuie să încerce să îl prevină ȘI SĂ ÎL SUSȚINĂ (mă rog, dacă zice dânsa că trebuie susținută corupția, cine sunt eu ca s-o contrazic?… pot să spun doar că lustruitorii de clanțe de la G4 MEDIA nu și-au permis să corecteze ceea ce, din eroare, a spus doamna, n.n.) – investigarea și urmărirea penală. Aceasta se referă la problema încrederii oamenilor în guvernul și în democrația lor. Și, prin urmare, acolo unde există puncte slabe -acestea ar trebui abordate.”
Eu încă stau și mă gândesc cam cum se desfășoară colaborarea asta… vin băieții noștri cu teancul de dosare în bârlogul experților americani iar aceștia le iau la puricat?
Pentru că văd că doamna se interesează de INVESTIGARE și URMĂRIRE PENALĂ… deoarece acestea par a fi „punctele slabe” în privința cărora se DERULEAZĂ O SERIE DE PROGRAME.
Pe vremea lui Macovei tot cu specialiștii americani lucra Justiția noastră cu ochi exoftalmici, acoperiți de „masca lui Zorro”- adică având două găuri bine calibrate în dreptul pupilelor… și pe vremea Luluței… și pe vremea Ralucăi Prună -că Guseth nu s-a calificat, păcat, deși era cât pe ce!
Cele mai mari abuzuri și ticăloșii ale justiției române din „colaborările” astea cu LICURICIUL SPECIALIST ȘI EXPERT au rezultat, ca niște ciuperci otrăvitoare ițindu-se pe tăpșanul înierbat al tradiționalei contemplări mioritice.
Poate vreți să știți ce grijă o freacă pe doamna ambasadoare acum?

Ei bine, o neliniștește rău INSTITUȚIA PRESCRIPȚIEI:
„Un lucru pe care l-am observat sau pe care l-am observat eu (v-am spus că ăia nu îndrăznesc să corecteze o vorbuliță din ceea ce spune madam Kathleen Kavalec (în foto), așa că putea să spună și de trei ori „am observat”, că ai noștri jurnaliști exact așa ar fi scris, n.n.) este o problemă legată de INSTITUȚIA PRESCRIPȚIEI care este folosită pentru a permite oamenilor care sunt urmăriți penal să fie liberi pentru că timpul se scurge în urmărirea penală.
Înțeleg că s-au făcut unele eforturi pentru a încerca să se corecteze această problemă, dar au existat multe cazuri în care oamenii au folosit acest lucru pentru a evita pedeapsa, IAR ACEST LUCRU TREBUIE SĂ SE SCHIMBE.
Așadar, NE VOM OFERI SPRIJINUL, FORMAREA ȘI ASISTENȚA NOASTRĂ în oricare dintre aceste domenii pentru a consolida instituțiile și pentru a consolida capacitatea României de a combate corupția și de a o preveni.”
Ei, acum… eu nu zic că-i bine cu prescripția asta care funcționează cam după ureche în România – pentru unii mumă, pentru alții ciumă.
Dar, când citesc propoziția imperativă a ambasadoarei, cum că „ACEST LUCRU TREBUIE SĂ SE SCHIMBE” iar pentru această schimbare partenerul strategic își va „OFERI SPRIJINUL, FORMAREA ȘI ASISTENȚA”, nu pot, chiar nu pot!!! să nu mă gândesc a mia oară la filmul lui Costa Gavras STARE DE ASEDIU.
Sigur, au trecut mulți ani de la evenimentele din Uruguay, de care se ocupă scenariul filmului, iar „specialiștii” de astăzi nu mai furnizează ceea ce furniza, cu generozitatea, cu abnegația-i desăvârșită, Daniel Mitrione*, cel a cărui biografie a inspirat creația cutremurătoare a lui Costa Gavras.
Dar, așa cum am mai spus și-n alte dăți , faptul că nu se mai pun ouă scoase din apa clocotită la subraț și că nu se mai strâng falangele degetelor în deschiderea ușii, ține doar de evoluția firească a întregii societăți, ieșite din perioada de bolboroseală ardentă de după Cel de-al Doilea Război Mondial, într-un răgaz istoric de 60-70 de ani.
În schimb, însă, fiți pe pace, filosofia SPRIJINULUI, FORMĂRII ȘI ASISTENȚEI într-un domeniu anume, dintr-o țară îndepărtată dar de un oarecare interes pentru MARELE LICURICI, a rămas fix aceeași.

*NOTĂ: „
…În 1960, Daniel Mitrione (oficial al guvernului american în America Latină, n.n.) s-a alăturat programului de siguranță publică al Administrației pentru Cooperare Internațională (ICA).
Programul, început în 1954, a oferit AJUTOR AMERICAN și INSTRUIRE poliției civile din țări din întreaga lume.
Primul post al lui Mitrione a fost în Belo Horizonte, la nord-vest de Rio de Janeiro.
În cei doi ani în care Mitrione a fost la post în Belo Horizonte, ICA a fost înlocuită de Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională iar programul de ajutor al poliției a fost reorganizat în Oficiul pentru Siguranță Publică (OPS). În 1969, Mitrione a fost numit consilier șef pentru siguranță publică OPS în Montevideo, Uruguay.
Foști oficiali de poliție uruguayeni și agenți CIA au declarat că Mitrione a predat tehnici de tortură poliției din Uruguay în pivnița casei sale din Montevideo, inclusiv utilizarea șocurilor electrice (…).
Credo-ul său a fost «Durerea precisă, în locul precis, în cantitatea precisă, pentru efectul dorit».
Mitrione a fost răpit de luptători tupamaro la 31 iulie 1970, cerându-se în schimbul lui eliberarea a 150 de prizonieri politici.
Guvernul uruguayan, cu sprijinul SUA, a refuzat, iar Mitrione a fost găsit mai târziu mort într-o mașină, împușcat de două ori în cap. Nu existau alte semne vizibile de maltratare, în afară de faptul că în timpul răpirii, Mitrione fusese împușcat într-un umăr, o rană care era curată și se vindeca bine deoarece, evident, fusese tratată în timp ce era în captivitate…
Administrația Nixon, prin purtătorul de cuvânt Ron Ziegler, a afirmat că «serviciul devotat al lui Mitrione cauzei progresului pașnic într-o lume ordonată va rămâne un exemplu pentru oamenii liberi de pretutindeni»…” ( WIKIPEDIA)

Autor: Luminita Arhire 
Sursa: facebook.com

Share on Facebook

Tweet

Follow us