Taierea Capului Sf. Ioan Botezatorul si intrarea in post
In aceasta luna in ziua a douazeci si noua, pomenirea taierii cinstitului cap al cinstitului slavitului Prooroc Inainte-mergator si Botezator Ioan.
Acest sfant a fost marturisit de Hristos ca este mai presus decat toti cei nascuti din femeie si mai mult decat proorocii. Acesta este cel care mai inainte a saltat in pantecele maicii sale si a propovaduit pe Hristos si celor de pe pamant si celor din iad. A fost fecior lui Zaharia arhiereul si al Elisabetei, nascut fiind din fagaduinta lui Gavriil; i s-a taiat cinstitul cap de Irod Antipa, pentru impreunarea fara de lege cu Irodiada. Acesta care din pantece era imbracat cu sfintenie si avea in sine salasluita curatia, a iubit intelepciunea, nu s-a ingrijit de hrana, ci, departat de toata amestecatura si vorba omeneasca, a locuit in pustie ca in cer. A petrecut cu fiarele, acoperit cu par de camila si incins cu brau de curea; si hrana lui era ca a pasarilor. Pururea cugeta in Legea lui Dumnezeu si toate cele de jos mai mici le socotea decat paza Legii dumnezeiesti. El a trecut peste hotarele firii, si a botezat pe Hristos cel neintinat si mai presus decat toata firea.
Legenda Sfantului Ioan
Sf. Ioan era un tanar sarac, cuminte si foarte frumos, si tocmai pentru aceasta frumusete o femeie bogata isi puse ochii pe dansul. Intr-o zi se intalneste si-i spune chiar ca peste noapte il va astepta la dansa acasa. Sa vina dar, ca va fi bine de el, sa vina, ca, de nu va veni, vai si amar va fi de capul lui. Sf. Ioan care stia din ce pricina il paste acest greu pacat, se intrista adanc si se ruga lui Dumnezeu sa-i ia ceea ce-i casuneaza atata scarba, frumusetea cea ademenitoare – si sa-l faca urat. In acest chip socotea el ca femeia aceea isi va intoarce fata si gandurile cele rele de la dansul. Dumnezeu se milostivi de fecior si-l invata, se zice, ca sa scoata cutitul si sa-si taie capul. Sf. Ioan facu intocmai in aceasta zi de toamna si in locul capului sau se pomeni cu un cap de oaie. Astfel a plecat spre casa femeii care il chemase. Cand aceasta l-a vazut, s-a cutremurat de spaima si cu ocari l-a dat afara. In acest chip Sf. Ioan a fost scutit de pacat. Frumosul lui cap a fost aflat tocmai mai tarziu, la 25 mai, cand biserica porunceste si poporul serbeaza chiar Aflarea capului Sfantului Ioan Botezatorul.
Post negru
Inceperea postului negru, numit si sec, de la cruce pana la cruce (Inaltarea Crucii, 14 septembrie). O datina dintre cele mai latite si uzitate la poporul roman este tinerea postului negru, si asta in rastimpul de la Taierea capului Sfantului Ioan, 29 august, pana la Inaltarea Sfintei Cruci, 14 septembrie. Prin acest post postitorii isi mantuiesc sufletul de cele mai grele pacate facute in viata, precum: furturi cu ucideri, cauza ramanerii familiei fara capatai si aprinderi. De mai multe si mai adese ori insa se posteste de parinti, pentru vorbele urate si grele vorbite in ceasuri necurate, in manie si furie contra copiilor. Acest post se tine cu mancarea in fiecare zi a unei pogaci (turte) de grau sau turte de malai, coapta in spuza (pe carbuni), pe care singur pacatosul sau cel ce posteste trebuie sa o faca si sa o coaca si iarasi numai el sa o atinga. Nu e apoi permis sa o taie, ci totdeauna, mancand, sa o franga, pastrandu-se restul ramas de la mancare jos, pe pamant, sub icoana sfanta si, daca se poate, sa fie icoana Preacuratei. La pacate mai usoare se pot manca si poame. Asemenea este oprita dormirea pe asternut ridicat (in pat), ci pe pamant si, de se poate, fara asternut, numai la capatai o perina umpluta cu paie de grau si neacoperit cu nimic. La sfarsitul postului, mergand la biserica, duce pomana menita celui care posteste: colac, struguri, untdelemn, o
