CLOSE
Tags Posts tagged with "Titlurile saptamanii"

Titlurile saptamanii

0 374

Ministerul Finanţelor Publice a lansat pe 15 iunie prima emisiune de titluri de stat, în cadrul Programului ediţia CENTENAR, cu valoarea de un leu, dobândă de 5% şi scadenţă la 5 ani, destinată exclusiv populaţiei.

Potrivit unui comunicat, titlurile pot fi cumpărate de persoanele fizice rezidente, care au împlinit vârsta de 18 ani la data efectuării subscrierii, iar veniturile obţinute sunt neimpozabile.

Persoanele fizice pot cumpăra titluri de stat de la unităţile operative ale Trezoreriei Statului, unde au domiciliul fiscal şi prin reţeaua de oficii poştale ale Companiei Naţionale Poşta Română.

Un investitor poate efectua în cadrul perioadei de subscriere una sau mai multe subscrieri în cadrul unei emisiuni, dar valoarea maximă cumulată a acestora nu poate depăşi plafonul valoric de 100.000 de lei.

 

0 414

Agenţia Metropolitană Braşov vrea ca la începutul anului viitor să ofere soluţii pentru transportul copiilor înspre şi dinspre şcoală. Într-o primă etapă vor fi patru şcoli vizate, iar dacă proiectul School Change dă roade, va fi extins şi la alte unităţi de învăţământ

Agenţia Metropolitană Braşov vrea ca la începutul anului viitor să ofere soluţii pentru transportul copiilor înspre şi dinspre şcoală. Într-o primă etapă vor fi patru şcoli vizate, iar dacă proiectul School Change dă roade, va fi extins şi la alte unităţi de învăţământ.

Între altele, iniţiatorii proiectului vor să propună o serie de măsuri care, spun ei au funcţionat la străini, pentru un transport sigur al copiilor la şcoală. Potrivit ui Cătălin Frangulea, director programe AMB Braşov, la îndemână ar fi transportul cu bicicleta – cum se întâmplă de exemplu în Olanda, metoda car sharring, adică un părinte să preia mai mulţi copii să-i ducă la şcoală sau transportul public în comun.

Proiectul ar urma să se deruleze într-o primă etapă în 4 şcoli pilot, niciuna din centrul istoric. Dacă va funcţiona va fi extins şi la celelalte unităţi, inclusiv în centrul istoric. Ar fi însă nevoie de piste de biciclete, dar şi de schimbarea mentalităţii părinţilor.

Iniţiatorii proiectului speră să-i convingă pe părinţi să coopereze între ei, să transporte grupuri de copii la şcoală, să meargă copiii în grupuri cu autobuzul sau pe jos.

Proiectul School Change este un proiect european care include 8 parteneri din 7 ţări europene. A început în 2017 şi se va încheia în 2021.

Vifor Rotar

 

1 1386

Un senator PNL a vorbit despre un „jaf” cum nu credea că poate exista, în contextul unei discuții despre redevențele pe care România le încasează de la companiile care exploatează resursele naturale ale țării.
Agenția Națională de Resurse Minerale (ANRM) a aprobat la începutul lunii februarie un ordin prin care preţul de referinţă pentru gazele naturale extrase în România se va calcula în funcţie de preţurile de tranzacţionare de pe hub-ul de la CEGH Viena, pe baza unei formule de calcul realizată împreună cu Universitatea de Petrol și Gaze Ploieşti.
Decizia a venit după ce România a pierdut încasări de peste 7 miliarde de lei în perioada 2010 – 2015 din cauza faptului că preţul de referinţă al gazelor la care se calculează redevenţele petroliere nu a mai fost actualizat din anul 2008. Prețul a fost 45 de lei pe MWh, în contextul în care preţul pieţei era 89 de lei pe MWh, adică dublu. Adică JAF!

Jumătate din cei care au licență nu plătesc redevența!
Întrebat cum a fost posibilă „o asemenea crimă economică”, senatorul PNL Daniel Zamfir a spus:
„Printr-un lanţ de complicităţi. Nu se putea face decât cu complicitatea celor de la ANRM (…) Preţul gazelor astăzi e în jur de 90 de lei şi cei care exploatau gaze plăteau redevenţă la 45 de lei. Din 2008 încoace.

Asta e numai pe partea de petrol şi gaze. Dar jumătate dintre cei care au licenţă de exploatare n-au plătit niciodată redevenţă statului. Vă imaginaţi? Ape minerale, calcar, marmură, cărbune etc., toate aceste bogăţii pe care unii le exploatează nu aduceau nimic statului român. Un raport al corpului de control al premierului în 2015 scotea în evidenţă faptul că din 69 de societăţi controlate prin sondaj jumătate nu plătiseră niciun leu vreodată”, a adăugat acesta.

„Am solicitat toate contractele pe care le are ANRM. Licenţe de exploatare. Ştiţi câţi bani adună statul pe baza acestor licenţe? 30 milioane de euro pe an. Ştiţi cât este nivelul redevenţelor în România, procent din PIB? 0,2%. Suntem la nivelul cel mai jos de pe mapamond. După ce că adunăm doar vreo 30 milioane euro redevenţă, jumătate din ei nu plătesc.

ANRM are 39 de angajaţi, majoritatea sucursalelor teritoriale îşi au biroul în birourile celor care urmează să fie controlaţi. Ştiţi pe baza cărui document se plăteşte această redevenţă? Pe baza raportării celui care exploatează. Adică cel care îmbuteliază apă sau extrage marmură, raportează el cât a extras. ANRM n-are posibilitatea să controleze. Acceptă acel raport ca fiind corect şi gata. S-a identificat faptul că ANRM nici măcar n-are personal specializat care să poată să identifice lucrul ăsta. Deci 39 de persoane gestionează avuţia ţării”, a explicat acesta.

„Şi mai e ceva. Dacă cineva vrea să exploateze un perimetru, un agent economic, se duce la ANRM, face pe banii lui un raport de prospecţiune şi spune că acolo există un zăcământ de nu ştiu câţi metri cubi. Ei bine, statul nu verifică dacă raportul de prospecţiune este unul corect. Îl ia de bun. Mai mult, poate să spună că exploatează nisip şi pietriş. Dar poate găseşte litiu. În România avem litiu. Care va fi bomba planetei. Cine va avea litiu… Litiul e folosit la bateriile auto… va fi o resursă importantă.

Ştiţi, fondul naţional geologic care ar trebui să ne arate și nouă ce se află sub pământul ăsta… nu a fost reactualizat din 2011. Nici fondul de resurse minerale nu este actualizat. Suntem într-o situaţie incredibilă. Nu mai discutăm de neglijenţă în serviciu… Eu sincer aşa ceva n-am crezut că poate exista. Asemenea jaf al resurselor”, a declarat senatorul PNL.

http://www.yogaesoteric.net/& 

0 388

Şomaj timp de şase luni şi primă de angajare de 1500 de lei pentru absolvenţii care se înscriu la AJOFM

Şomaj timp de şase luni şi primă de angajare de 1500 de lei pentru absolvenţii care se înscriu la AJOFM . Deşi sunt informaţi din şcoală, foarte puţini absolvenţi de liceu se înscriu la şomaj; aşa se face că anul trecut, din peste 2800 de absolvenţi, doar 100 au ales să declare că nu au un loc de muncă.

Absolvenţii din acest an care nu îşi continuă studiile sau nu îşi găsesc un loc de muncă, dar se înscriu în evidenţele Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă din raza domiciliului sau reşedinţei, beneficiază de facilităţi.

Tinerii pot beneficia gratuit de informare şi consiliere profesională dar şi mediere pentru identificarea unui loc de muncă. Adevăratul cadou sunt însă banii pentru angajare.
Potrivit Lilianei Dragomir – director AJOFM Braşov, dacă în cele 60 de zile aceşti tineri înregistraţi în evidenţele noastre îşi găsesc un loc de muncă pot beneficia de îndemnizaţie de inserţie în valoare de 1500 de lei, de trei ori indicatorul social de referinţă.

Pentru a beneficia de toate aceste facilităţi, absolvenţii trebuie să se înscrie la AJOFM în maximum 60 de zile de la data absolvirii.

Dacă nu o fac, au dreptul să se înregistreze ca persoane aflate în căutarea unui loc de muncă, dar nu vor avea dreptul la indemnizaţie de şomaj.
Programul de lucru pentru înregistrarea dosarelor este de luni până joi, între orele 08:00 – 16:00, vineri, între 08:00 – 14:00, la sediul AJOFM din Braşov şi la punctele de lucru din teritoriu.

Vifor Rotar

1 1271

La început de mileniu, românii sunt neliniştiţi. Ce va urma? Ce va fi să se întâmple cu destinul lor, cu România? Acum un sfert de secol, în zarva şi euforia a ceea ce românii au crezut că este o revoluţie care le va schimba viaţa în bine, în raiul democraţiei capitaliste, n-au sesizat nicio clipă că, de fapt, avea loc o trădare şi un diabolic joc geopolitic. Inducându-li-se „convingerea” că ei sunt făuritorii revoluţiei, sub această mişcare de acoperire, cum ar zice vox populis, „iuţeala de mână şi nebăgarea de seamă”, n-au văzut că manipulatorii Noii Ordinii Mondiale au operat inteligent cu un simbol al cărui mesaj adevărat nu l-au descifrat atunci: ruperea din Tricolor a stemei de stat. O stemă care înfăţişa pictural pământul patriei: sub o diademă de raze solare munţii semeţi, o pădure de brazi din care îşi înalţa turla zveltă o sondă de extracţie a petrolului, un picior de plai, totul încadrat cu o cunună de spice aurii. Un peisaj aproape bucolic. E drept că, spre identificarea caracterului statului, exista şi o stea roşie aninată prin anii ’50 ai secolului trecut pe răsăritul de soare.

„Vrem unirea cu Ungaria!”
Acum, atenţie, iată care a fost sensul mesajului din Tricolorul cu o gaură în loc de stemă: români, vă vom lăsa fără patrie. Luaţi-vă adio de la România! Iar la Timişoara s-a strigat în acel decembrie însângerat de către maghiarii localnici, dar şi de către cei veniţi în comandouri sub acoperire de peste frontieră: „Vrem unirea cu Ungaria!”. Şi a urmat „martie negru” din 1990 de la Târgu-Mureş
Nu vreau să-mi înspăimânt compatrioţii, dar scenariile geopolitice de neantizare a României sunt pe „masa de lucru” a conspiratorilor, pregătindu-se execuţia. Preludiul este în plină desfăşurare: anemiere prin anomiere economică, morală şi militară premeditată, ajungându-se la starea de colonie şi de suzeranitate (prin transfer de suveranitate) impusă odată cu aderarea la NATO şi Uniunea Europeană. Dar ceea ce este o scandaloasă bizarerie ţine de ofensiva letală a Rusiei care, jubilând că nu întâmpină nicio împotrivire guvernamentală, a demolat cu sălbăticie industria siderurgică şi o parte din cea constructoare de utilaj petrolier. Şi nu numai.
Astfel, slăbită, România este o pradă uşoară pentru briganzii economico-financiaro-politici din toate punctele cardinale geopolitice, pasibilă de a fi prinsă oricând în „capcanele istoriei” contemporane şi viitoare cum sunt cele puse de comun acord de Budapesta şi Moscova.

Un mare patriot român, Victor Negulescu, în cartea sa „Diplomat în uniformă în focul războiului din umbră” (Ed. Bibliotheca, Târgovişte, 2014, pp 359-360), dispunând de temeinice surse de informaţii – atrage atenţia avertizând:
„O problemă cu rădăcini istorice, dureroasă în esenţa ei, şi care sub o formă sau alta s-a manifestat pe întreaga perioadă a sfârşitului de mileniu II şi începutul celui de-al treilea este legătura strânsă de interese teritoriale ruso-maghiară.
Pe motiv că disputele teritoriale – Basarabia pentru ruşi şi Transilvania pentru unguri – îi unesc, chestiunea este reconsiderată şi trecută în grija serviciilor secrete ale celor doi parteneri care cu însufleţirea atavică trec la treabă.
Mai mult, înţelegându-se de minune pe această temă, Moscova şi Budapesta încheie, în decembrie 1991, un tratat bilateral pentru ca, în noiembrie 1992, să semneze o declaraţie comună de cooperare pentru Asigurarea drepturilor naţionale, etnice, religioase şi lingvistice ale minorităţilor. În deplină concordanţă de simpatie şi înţelegere, atât Ungaria cât şi Rusia vor considera paşii făcuţi un punct de cotitură în relaţiile dintre cele două state prietene.
Încurajaţi de documentul menţionat, revizioniştii unguri reiau provocator problema autonomiei Transilvaniei, revendicare separatistă lansată de Budapesta imediat după sfârşitul Primului Război Mondial”.

Operaţiunea „distrugerea României”
Şi căpătând o informaţie vitală în timp real de la şefii unui serviciu de intelligence italian, adică la momentul întâlnirii la nivel înalt de la începutul lunii decembrie 1989 de pe vasul „Gorki” la Malta, Victor Negulescu sugerează, la pag. 372 și 374 că, de la acest tête-a-tête a decurs şi decurge tot ce pune în pericol existenţa ca stat a României, de la revoluţie la pretenţiile revizionist horthyste ale Budapestei şi ameninţările fără perdea ale Kremlinului:
„Contrar opiniilor unor analişti politici români, crescuţi la şcolile unor agenţii de spionaj străine, pe agenda întâlnirii din Malta, situaţia din România a făcut obiectul unor ample discuţii. Împărtăşind planul propus de Gorbaciov, preşedintele american şi-a dat deschis acordul asupra angajării Kremlinului (KGB) în normalizarea situaţiei de la Bucureşti.
Aşa se ajunge ca, în decembrie 1989, românii în loc de flori şi aplauze să fie obligaţi să pună din nou mâna pe arme, plătind cu vieţile multora dintre ei gramul de democraţie ce avea să fie oferit…
Astfel, se intră în acea etapă obscură – la fel ca în alte etape istorice – a unei adevărate agresiuni informative cu scop de destabilizare politico-socială şi dezmembrarea teritoriului. Atacurile concentrice, interne şi externe, au fost organizate de cele mai puternice şi versate servicii secrete, inclusiv de cele aparţinând marilor democraţii occidentale, dispuse la o nouă crucificare a ţării pe altarul marilor interese.”

Operaţiunea „distrugerea României” este, pe diferite căi, în derulare şi cu ajutorul ignobil al „unei clase de politicieni uzurpatori […] singurii vinovaţi de actuala mizerie economico-socială în care se chinuie România”. Este o operaţiune combinată, de conivenţă, de underground politico-economic, între puseurile imperiale ale Moscovei şi Berlinului, bufeurile revizioniste ale Budapestei, nostalgiile coloniale al Occidentului euro-atlantic. Printre metodele de distrugere a României, cu sprijinul „coloanei a cincea” alcătuită din politicieni iscariotizaţi şi din „elitiştii” societăţii civile, cu aere infatuate de „directori de opinie”, se află manipularea prin intermediul „Overton window” („Fereastra Overton”), o extrem de subtilă şi nocivă „spălare de creiere” şi care îşi face efectul în societăţile tolerante, dar aduse în stare anomică, cum este şi cazul României.
Şi pe un asemenea background se acţionează, perseverent şi pervers, atacurile la unitatea naţională românească fiind implementate în varii forme, vizându-se, cu precădere, unitatea, suveranitatea şi „spaţiul de securitate” carpato-pontic, care, acum, constituie un important segment al frontierei sud-estice a NATO şi Uniunii Europene (ibid. pag. 365).

În ceea ce priveşte arhitectura statală a României, scenariile construite în cancelariile neprietene (amintesc câteva cu un grad înalt de realizare, şi unele, poate părea neverosimil, emană suflul ucigaş al „pactului Ribbentrop-Molotov” fiind exprimate, câteva, într-un limbaj grobian) au în cătare:

  • Crearea „Moldovei Mari”/Republica Federală Moldova, la teritoriul actual al Basarabiei fiind alipit teritoriul României dintre Prut, Carpaţi şi fosta graniţă cu Ţara Românească; elementul geopolitic de şantaj: autoderminarea Găgăuziei şi integrarea în Federaţia Rusă; acoperirea motivaţională în faţa opiniei publice mondiale: „expansionismul agresiv românesc pe Prut, pe Nistru…”; scopul: „distrugerea statului român şi încetarea existenţei sale în graniţele actuale”.
  • Decuparea Transilvaniei din harta României şi alipirea ei la reînviata stafie a „Ungariei Mari”, fie pe cale militară, fie printr-un alt diktat al Marilor Puteri, dar nu oricum, ci – tupeu incalificabil – cu un rapt transcarpatic la est: judeţul Bacău. Iar unele declaraţii şi viziuni geopolitice belicoase maghiaro-americano-ruse vorbesc de la sine (săptămânalul parizian „Le Point” era convins încă din 1990 de existenţa a ceea ce numeşte cu sintagma „complotul bicefal sovieto-maghiar”).

Astfel, geostrategicianul militar american Trevor Nevitt Dupuy, decedat nu demult, era încredinţat că va avea loc un război pentru Transilvania; dintr-un studiu publicat la Belgrad: „Ungaria s-ar putea extinde cu Transilvania românească […] În compensaţie pentru teritoriul pierdut […] România ar putea obţine reîntregirea Moldovei, dar fără Transnistria şi judeţele date de Stalin Ucrainei”; „Vocea Rusiei”: „României i se pregăteşte un nou Diktat de la Viena”; Andrei Safonov, analist de la Tiraspol: „A venit momentul ca România să dispară de pe harta lumii”; Agenţia rusă de ştiri Regnum: „Este necesar un bloc antiromânesc a cărei politică să aibă ca obiectiv final distrugerea statului român şi încetarea existenţei sale în graniţele actuale…
Dacă potaia românească va fi bolnavă, UE o va arunca afară, o va da pe mâna hingherilor sau, în cel mai bun caz, o va eutanasia”. (Aurel I. Rogojan, „Lumea”, anul XX, nr. 9 / 2014; anul XXI, nr. 7 / 2015).

  • Ameninţarea cu un diktat în favoarea Bulgariei care ar primi în dar Dobrogea românească până la gurile Dunării, Sofia râvnind-o încă de la 1878 încoace. Vladimir Putin, de altminteri, îi susţine această iluzie: nu demult, la un summit Rusia – Uniunea Europeană, a evocat ameninţător posibilitatea cedării Dobrogei Bulgariei „la pachet” cu satisfacerea revendicării Transilvaniei de către Budapesta.

Românii, de bună seamă, îşi mai aduc aminte de provocările înalţilor demnitari budapestani Semien Zsolt şi Orbán Viktor, care bântuiesc prin Transilvania precum Vodă prin lobodă, Bucureştiul stând cu arma la picior, acompaniaţi de locotenenţii lor extremişti, liderii UMDR, ai Partidului Civic Maghiar, ai Consiliului Naţional Civic Maghiar, Consiliului Naţional Secuiesc şi Tökes Laszlo, care au ameninţat că recucerirea Ardealului s-ar putea produce cu forţă armată. România nu poate aştepta să fie asasinată fiindcă – este o naivitatea din partea ei – are în braţe dreptatea şi adevărul istoric. Pentru marii criminali ai istoriei nu au nicio valoare. Un tsunamii dă târcoale României, care deja este sub teroarea „ochiului de ciclon”.

România: stat-națiune, sau stat de sacrificiu?
Ce ripostă va da totuşi Bucureştiul? Deocamdată niciuna, atâta vreme cât trădarea – reiau – a căpuşat „clasa politică” băştinaşă.
Să fim cinstiţi cu noi înşine: ne autoamăgim că suntem o ţară de mare relevanţă geopolitică. Am putea fi, aici, în flancul sud-estic al NATO. Regret, nu suntem. Suntem, în fapt, un stat de sacrificiu. Am pierdut, pe „mâna moartă” a guvernanţilor, oportunitatea de a fi un stat structură de rezistenţă la sudul „ismului ponto-baltic”, aşa cum este Polonia – un exemplu strălucit – la capătul de nord. Au polonezii mai multă demnitate şi mai mult patriotism decât românii? Iată o întrebare la care palatele Puterii (ale Parlamentului, Preşedinţiei, Guvernului) ar trebui să reflecteze cu sinceritate şi responsabilitate. Autocritic. Fără să tragă de timp! Şi aşa s-a pierdut prea mult. Impardonabil de mult.

În teoria geopolitică – iar practica vieţii politice internaţionale a dovedit că aşa este – există o departajare/categorialitate bine definită a importanţei entităţilor statale: stat-naţiune; stat-federal; stat-autoproclamat; stat-marionetă; stat-satelit; stat-tampon.
Nu am să intru în teoretizarea acestor tipuri de stat, nu este tema acestui eseu, ci am să precizez că România este un stat-naţiune, care, şi la noi, dar şi în „lumea democratică”, tinde să fie anvelopat de statul de drept/al cetăţeanului. Şi care tip de stat asumă independenţa, suveranitatea, unitatea. Dar este un adevăr că, funcţie de dispunerea geografică/geopolitică, de mărimea teritorială şi populaţională, şi de gradul de dezvoltare economică, unele state-naţiune pot fi supuse presiunii unor „plăci tectonice” (imperialiste) politico-militare, transformându-le în stat-satelit şi stat de sacrificiu, cum i s-a întâmplat României în al doilea Război Mondial şi după acesta, în cei 45 de ani de „democraţie populară/societate socialistă”. Dar i se întâmplă şi acum când, devenită stat-asociat/aderat la Uniunea Europeană, din vina corupţiei endemice, a trădărilor interesului naţional al celor ce au guvernat-o în „perioada de tranziţie” după revoluţia din 1989 – printre alte nenorociri numărându-se şi o premeditată „demobilizare” a armatei –, şi al incapacităţii guvernanţilor de a avea un solid şi predictibil, pe termen lung, „proiect de ţară”, a decăzut dramatic chiar în condiţia de colonie. De aici şi neputinţa de a-şi adjudeca statusul de stat-structură de rezistenţă (unii vorbesc de stat-pivot) în sud-estul Uniunii Europene, aşa cum a fost după Războiul de Independenţă (1877-1878) până la Primul Război Mondial, un deceniu după această mare conflagraţie (afirmarea economică şi internaţională a României Mari), şi încă un deceniu şi jumătate după „Declaraţia din aprilie” (1964) de independenţă politică faţă de „Big Brother” moscovit.

Provocările vizând destinul României nu se opresc aici. Vor mai veni odată cu numeroase schimbări de paradigme politice, sociale, militare pe întreg cuprinsul planetei Terra, cum ar fi impresionanta şi dramatica, acum în desfăşurare, nouă „migraţie a popoarelor” în căutarea „dreptului la fericire” sub soarele „nordului bogat” euro-atlantic.

Este pregătită România pentru aceste provocări? Acum, nu. Să nu mi se ceară soluţii. Nu eu sunt în măsură să le ofer. Ca istoric şi jurnalist am capacitatea să constat şi să lansez un disperat SOS. Şi, totuşi, am un răspuns generat de speranţă, de o imensă speranţă, pentru că am încredere încă, dacă nu neţărmurită, cu siguranţă revigorantă, în poporul român: numai prin forţa din lăuntru-i se poate salva, ca Fiinţă naţională şi Ţară, ridicându-se într-o autentică revoluţie de schimbare a destinului său îngenunchiat acum.

Secretul acestei revoluţii este îndemnul istoric din imnul naţional: „Deşteaptă-te române din somnul cel de moarte/ În care te-adânciră barbarii de tirani, / Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soartă/ La care să se închine şi cruzii tăi duşmani…”. Şi din afară şi din lăuntru. Nu este o speranţă retorică. Zamolxieni, românii, sunt hărăziţi nemuririi în Vatra lor ancestrală.

Extras din lucrarea „Destin românesc la răspântie neliniştită de milenii (Eseu despre scenarii şi primejdii asasine la un veac de la izbucnirea Marelui Război şi la şapte decenii de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial)”, de Prof. univ. dr. George Coandă.

http://www.cunoastelumea.ro

1 2219

Netanyahu dă una-doua fuguţa la Moscova sau la Soci şi este oaspete de onoare al lui Putin, alături de preşedintele sârb, de ziua victoriei.

Frau Merkel îl vizitează la Soci, fără probleme de liste şi sancţiuni, cumpără gazul cel mai ieftin şi face gazoductul North Stream II.

Macron face pe durul acasă dar participă la Forumul economic de la Sankt Petersburg, încheie contracte de 1 miliard de euro şi recomandă oamenilor de afaceri francezi Rusia.

Ungaria, Slovacia, Slovenia şi Cehia au relaţii bune cu Rusia şi refuză diverse aberaţii globaliste menite să favozizeze corporaţiile vestice, nu să apere popoarele vestice.

Bulgaria s-a răzgândit şi vrea South Stream la ea acasă.

În Austria Putin e primit regeşte, Gazpromul semnează cu OMV-ul un contract până în 2040, şi preşedintele şi premierul vor ridicarea sancţiuniulor.

Italia va cere în curând acelaşi lucru. Salvini vrea să fie pace cu Rusia Lega Nord, partidul său, coşaborează cu partidul lui Putin.

Nu mai continui cu exemplele – Arabia Saudită, Turcia, India, Pakistanul, Brazilia etc . – pentru a mă întoarce la România în care, dincolo de “îngrijorarea” şi “revolta” produsă de deplasarea lui Dorneanu în Rusia, dl Tăriceanu, nu o invită pe Valentina Marvyenko, preşedinta Consiliului Federaţiei Rusiei, similara senatului românesc, la lucrările Asociaţiei Senatelor Europene pentru că este pe lista persoanelor indezirabile declarate astfel de SUA-UE! Pun pariu că pe acest parcurs România se va trezi, nu peste multă vreme, într-una din următoarele situaţii:

1. Cei în cauză îşi vor rezolva problemele şi ea va rămâne ca proasta satului cu gura mare în mijlocul drumului numa bună de un viol.

2. Problemele nu se vor rezolva, dar Centrul şi Estul se vor detaşa tot mai mult de Vest şi se vor apropia de Rusia, China … România la fel ca la 1.

3. Va ieşi cu cafteală: nimeni nu va avea grijă de România, ba, din contră, va fi un teren numai bun pentru un război de tipul proxi cu multe rechete care vor pleca de şi, mai ales, vor cădea aici. Deci, la fel.

4. Vom continua să slugărim şi vom fi lgbtizaţi, migraţionaţi şi cu banii luaţi (mult mai mult decât cele 11 miliarde antamate acum pt diverse tehnici militare cu care nu prea avem ce face) pentru a fi apăraţi. Nu vom mai fi nici popor, nici stat.

(Şi, aşa ca o previziune de campanie: Dacă Rusia ar vrea să ne ocupe – ceea ce nu are de gând nici în vis – ar face asta liniştită căci, conform regulamentelor şi normelor NATO, ar fi nevoie de vreo 30 de zile până la o reacţie consistentă. adică mult mai multe decât cele 2-3 zile necesare ocupării. Iar după ce ocuparea s-ar înfăptui, s-ar aduna consilii şi comiţii, care ar condamna actul samavolnic, ar dispune sancţiuni şi ar face liste şi mai lungi cu ruşi indezirabili. Şi cam atât.)

Autor: Paul Ghițiu

Paul Ghițiu

0 377
Parlamentul va adopta o serie de modificări la legile securității, astfel încât serviciile de informații să nu mai poată interveni în actul de justiție, a declarat, duminică, președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu. Președintele Senatului a anunțat și înființarea Agenției Naționale de Interceptări în Comunicații.  El a adăugat că președintele țării nu trebuie să aibă un rol în funcționarea serviciilor de informații, dar nu a explicat clar dacă acest lucru înseamnă că nu va mai avea prerogative de numire a șefilor acestor instituții.
„Rolul Parlamentului este clar definit. Parlamentul este cel care asigură controlul democratic al serviciilor de informații, la fel cum se întâmplă în toate țările. Din păcate avem o experiență recentă, în Parlament comisiile de supraveghere a serviciilor, până acum doi ani de zile au făcut o simplă figurație și acesta a fost unul din motivele pentru care a apărut această cangrenă numită statul paralel.
Eu cred că și președintele nu trebuie să aibă un rol în ceea ce înseamnă funcționarea serviciilor de informații. (…) Nu am spus că președintele trebuie scos (din numirile șefilor serviciilor n.r.), ci că nu trebuie să fie niciun fel de influență politică din partea nimănui. În această categorie, fără îndoială, este și președintele. Comisiile care vor lucra la elaborarea acestor legi vor face diferite propuneri. Ele vor fi dezbătute și sunt convins că pe baza experienței din ultimii ani, o experiență care ne obligă la a trage anumite concluzii, vor trebui făcute anumite modificări totuși de substanță”, a precizat la RTV, Călin Popescu Tăriceanu, potrivit Agerpres.
„Vom crea Agenția Națională de Interceptări în Comunicații ca românii să nu mai fie poporul cu cel mai mare număr de telefoane ascultate din lume. În România, la mia de locuitori s-au ascultat mai multe telefoane decât în întreaga Uniune Europeană și mai multe decât în SUA. Acestea sunt lucrurile pe care Parlamentul și le-a propus și le va duce la bun sfârșit cu actuala majoritate”, a mai spus Călin Popescu Tăriceanu.

1 542

Revoluția maghiară, atât de elogiată în zilele noastre, ascunde niște adevăruri triste.cutremuratoare ; Ziua lor națională, sărbătorită pe data de 15 martie, semnifică si lupta națională a ungurilor de eliberare…si de sub dominația habsburgică. În istoriografia maghiară, ideile promovate de intelectualii unguri sunt considerate a fi liberale pentru acele vremuri, de promovare a unei societăți moderne… Mai întâi, românii au manifestat pașnic pentru drepturile lor. La Marea Adunare de la Blaj, din mai 1848, la care au participat peste 100 000 de oameni, din toate păturile sociale,  lideri revoluției au schițat principalele cerințe pentru recunoașterea politică a nației române.  Mitropolitul  ortodox al Ardealului, Andrei Șaguna a prezidat acest important eveniment în derularea revoluției din Transilvania. Acesta a militat pentru obținerea, pe cale pașnică,  a drepturilor românilor

Ei vroiau autonomie, drepturi și libertăți dar ungurii, doreau doar centralizare la nivelului Ungariei și supunerea celorlalte națiuni care trăiau în cadrul așa stat maghiar: români, slovaci, sârbi, croați, ruteni.  Libertatea lor se baza pe subjugarea altora. ”Politica maghiară în problema națională se poate asemăna cu o monedă cu două fețe: pe aversul spre Viena, se evidențiază clar aspectul democratic, autonomist, constituțional de afirmare a ființei lor naționale a poporului maghiar pe baze moderne, iar pe reversul spre națiunile nemaghiare, apare gol, goluț, fără menajamente, caracterul centralizator, dominator, reacționar, de supunere și integrare politică a unei majorități entice de 8.388.443 de cetățeni ”nemaghiari”, de origine vlahă și slavă, față de 4.542.738 de cetățeni unguri, get-beget. Se vroia asigurarea supremației unei națiuni minoritare, ce constituia 35,13%, din totalul locuitorilor Ungariei Coroanei Sfântului Ștefan”, se arată în cartea istoricului Dumitru Suciu.

Istoricul român explică și de ce liderii maghiari au refuzat, cu obstinație să acorde drepturi civile și politice celorlalte națiuni care trăiau în spațiul   statului unguresc: ”A existat o explicație de ce au fost refuzate drepturi naționale colective ale naționalităților entice din stat. Recunoașterea prin lege a națiunilor nemaghiare, ca națiune politică, ar fi fost de natură să ducă, destul de repede, la exercitarea de către majorități a puterii de stat în teritoriul unde îi devansau numeric pe unguri, ca formarea unui corp de deputați, de funcționari publici și de justiție de naționalitatea lor, care i-ar fi putut depăși numeric pe deputații și funcționarii minorității entice maghiare”.

Ungurii din Ardeal erau minoritari, ”se vedeau copleșiți de numărul românilor”,si doar, uniți cu cei din Ungaria, îi depășeau pe români. ”La fel stăteau lucrurile pentru ungurii din Slovacia, Voivodina din Serbia, Rutenia (n.r.Ucraina Subcarpatică), se simțeau surclasați de numărul slavilor, se simțeau amenințați, dar erau siguri pe ei înșiși prin transformarea statului istoric într-un stat național maghiar, în care totul era controlat politic de Guvernul și Parlamentul de la Pesta”.

Potrivit statisticilor vremii, la jumătatea secolului 19, trăiau 916.015 români ardeleni în comitate, 205.635, pe Pământul Crăiesc și 1.211.544 români în Banat, Maramureș și Partium. Politica discreționară dusă de revoluționarii maghiari, care vroiau autonomie pentru ei și sclavie pentru celelalte națiuni ,a generat adevărate războaie naționale în perioada 1848-1849. Drept urmare, putem spune că revoluția maghiară a generat o serie de conflicte civile, în cadrul Imperiului Habsburgic, în care românii, slovacii, sârbii,croații și rutenii luptau pentru autonomie, pentru dreptul de a avea reprezentanți în Parlamentul de la Pesta, să aibă, potrivit reprezentativității, funcționari publici, să poată folosi limba maternă în administrație, în școli, în biserici.

”Războaiele naționale susținute de națiunile nemaghiare, din ambele faze mai-iunie-octombrie 1848, octombrie 1848-august 1849, au avut un caracter democratic, de apărare și afirmare a ființei naționale, pe teritoriul cărora doreau organizate state autonome”, scrie istoricul Dumitru Suciu.
Astfel, naționalitățile din Imperiul habsburgic au militat pentru liberalizarea natiunilor si macar federalizarea statului, luptând împotriva atât a centralismului austriac, cât și cel unguresc. Liderul revoluționar croat, Ogarev Ostroinski, declara: ”Atâta timp cât se va vorbi de Austria  (istorică), a cărei populație este germană a 5-a parte, ca de un stat în care germanii dețin preponderența, atâta timp cât se va spune că Ungaria ( istorică) a cărei populație este maghiară doar a 3-a parte, este… un stat maghiar, nu se va putea vorbi nici de pace și nici de salvare pentru Imperiu”.

.Dar, după ce a început prigoana maghiară împotriva delegaților care au participat la Adunarea de la Blaj, Comitetul Naționl Român, condus de Simion Bărnuțiu a preluat conducerea mișcării naționale, susținând că românii nu vor deveni liber decât printr-un război dus împotriva maghiarilor. ”Dar națiunea română, mărturisească istoria, n-a avut cuget rău niciodată în contra națiunii ungurești și în acest an încă s-a purtat cu răbdare, până n-a scos-o din cumpăt fracțiunea teroristică, silind-o a se folosi de dreptul de apărare și de răzbunare. Ei au rupt iazul și au adus asupra-și potopul cerului răzbunător. Cine va fi de vină decă se vor îneca?”, așa suna un îndemn la luptă, elaborat de Comitetul Național Român, sub oblăduirea lui Simion Bărnuțiu și George Barițiu.

Mai întâi, izbucnește războiul ungaro-austriac, în octombrie 1848,  revoluționarii maghiari reușind să elibereze Ungaria de sub ocupația habsburgilor. Când armata ungară a pătruns în Transilvania, românii au pus mâna pe arme și au pornit luptele împotriva grofilor, care se opuneau acordării de  drepturi și libertăți, așa cum o făcuseră, cu câteva luni înainte, sârbii și croații ( mai-iunie) și slovacii ( septembrie). Perioada negocierilor și a politicii pașnice s-a încheiat, iar episcopul Șaguna părăsește Pesta și se întoarce în țară.

Comitetul Național Român, format din revoluționarii August Treboniu Laurian, Simion Bărnuțiu, Nifon Bălășescu, Florian Micaș, Timotei Cipariu, Ioan Bran,  îî cheamă pe români la luptă: ”Domnii ungurești nu vor să știe de naționalitatea română, nu vreau să recunoască cum că sunt și alte națiuni afară de cea ungurească, nici nu vreau să știe de constituțiuni ca aceea care dă drept nu numai națiunii ungurești, ci și altor națiuni. Ei nu vreau ca românii să nu aibe judecători și apărători din neamul lor, ci să fie purerea niște prunci fără părinți și să rătăcească ca turmele fără păstori. Alergați, drept aceea, la arme, români tineri, pentru ca să luptați și pentru neamul vostru, căci pentru străinii cei nemulțumitori v-ați luptat destul”.

”În decembrie 1848-martie 1849, Ardealul este cucerit vremelnic de armata ungară, cu excepția Munților Apuseni, transformați  într-o inexpugnabilă țară românească, de prefecții și tribunii lui Avram Iancu. Astfel, acest vas teritoriu din Transilvania rămâne la discreția răzbunării armatei ungare, a echipelor de vânătoare și a tribunalelor de sânge maghiare”, mai scrie Dumitru Suciu.
Ceea ce omit istoricii lor, și o fac în mod deliberat, este că liderii revoluționari maghiari au militat pentru  acordarea de drepturi  doar pentru nația lor, iar libertatea lor se baza pe exploatarea celorlalte națiuni care trăiau pe teritoriul așa zise Ungarii milenare, construite sub coroana Sfîntului Ștefan. Ei au luptat pentru autonomia națiunii maghiare în cadrul  Imperiului habsburgic, dar au votat în Parlamentul de la Pesta, alipirea principatului autonom al Transilvaniei și crearea unui stat unitar unguresc.

0 538

Nu doar taranistii sustin cu religiozitate ca Iuliu Maniu, oarecum oportunist la inceput, a fost, ramane unul dintre principalii conducători ai luptei de eliberare naţională a românilor din Transilvania, făuritor al României Mari. A participat efectiv la realizarea momentului de însemnătate istorică – Marea Adunare de la Alba Iulia, de la 1 decembrie 1918. dupa care a fost ales, în unanimitate, preşedinte al Consiliului Dirigent al Transilvaniei (1918-1920).Si aici s-a produs un declik de orgoliu…Ca sa o lase mai ..moale cu „federalizarea”,  a fost ales prim-ministru al ţării între 16 noiembrie 1928 – 7 iunie 1930, 13 iunie -10 octombrie 1930 şi 20 octombrie 1932 – 14 ianuarie 1933.A fost călăuzit  de realizarea dreptului sfânt al poporului român la libertate şi unitate naţională, păstrarea şi apărarea hotarelor ţării stabilite prin Marea Unire din 1918, care a creat România Mare.

„Organizarea naţională – spunea Iuliu Maniu, dedulcit cu gustul puterii de la Bucuresti, – este cea mai perfectă organizaţie omenească, pentru că are la bază unitatea limbii, obiceiurilor, gândirii, tradiţiei, aspiraţiunilor, cari caracterizează şi constituiesc în mod firesc o naţiune şi cea mai perfectă organizaţie politică ce se numeşte stat”.
 Libertatea naţională a popoarelor, în cadrul statului lor propriu, este o necesitate inexorabilă nu numai pentru propria lor dezvoltare, ci şi pentru comunitatea internaţională a naţiunilor, întrucât „menirea popoarelor este să contribuie în mod propriu, cu însuşirile lor specifice, la civilizaţia omenească”; de aceea, „păstrarea şi dezvoltarea acestor însuşiri este nu numai un drept, ci şi o datorie faţă de civilizaţia omenească”. În această lumină, fiecare popor are nevoie de statul său pentru ca în el şi prin el „să poată perfecţiona însuşirile specifice naţionale şi să şi le apere în caz de nevoie”.

Ca reprezentant autoasumat al populaţiei româneşti din Transilvania subjugată Imperiului Austro-Ungar, Iuliu Maniu a condamnat cu vigoare politica „dominaţiunii exclusivismului de rasă şi de clasă” dusă de Ungaria, arătând că lozinca „naţiunii unitare maghiare” înseamnă „încercarea de a ne contopi (pe români şi alte naţiuni) în rasa maghiară”, de a împiedica însăşi existenţa naţionalităţilor nemaghiare, de a le maghiariza.


1931. I.G. Duca, Iuliu Maniu, Nicolae Titulescu1931 – I.G. Duca, Iuliu Maniu, Nicolae Titulescu

„Maghiarizarea bisericii şi a şcolilor româneşti, pauperizarea poporului românesc şi excluderea lui din viaţa de stat şi administrativă – avea să sintetizeze el mai târziu componentele şi obiectivele politicii autorităţilor de la Budapesta – erau mijloace de realizare a tendinţei consecvente de a rupe continuitatea geografică a poporului românesc, de a-i distruge unitatea culturală şi prin aceasta a-i reduce valoarea lui etnică şi importanţa lui internaţională”. Ţara cu care sperau să se unească românii aflaţi sub stăpâniri străine – va sublinia Maniu după 1918 – s-a dovedit la înălţimea nădejdilor învestite în ea. „Avem să mulţumim Vechiului Regat, tuturor cetăţenilor săi, cari cu un sentiment de sacrificiu supraomenesc au pus totul în joc ca pe noi să ne mântuiască din robia seculară în care am trăit” – spunea el în 1920.
„Prin spirit de jertfă, prin curaj şi tenacitate – aprecia Maniu în 1934 – a reuşit reintregirea cu Vechiul Regat,tocmai Piemontul românesc, să adune în jurul său toate provinciile româneşti, animate de acelaşi dor frăţesc de a fi pe veci împreună”.

Rolul decisiv în preluarea puterii în Transilvania şi în declararea unirii pe veci a acesteia cu România l-au avut, desigur, românii transilvăneni. Exprimând fidel gândul şi simţirea lor, Iuliu Maniu spunea, în cuvântarea rostită la Adunarea de la Alba Iulia: „Istoria ne-a învăţat că nu trebuie să aşteptăm nimic de la împăraţii străini şi de la fiii altor neamuri, ci de la propriile noastre puteri. Adevărul ce ne călăuzeşte acum e că singura noastră forţă, care ne poate ţinea în viitor, e aceea provenită prin unirea tuturor românilor”. În consecinţă, declara el, trebuie „să cerem încorporarea fără întârziere şi pe veci într-un singur stat al tuturor românilor… ”.

Obiectivele naţionale ale unei ţări nu se încheie cu înfăptuirea unităţii statale. „Nu trebuie – spunea, în acest sens, Maniu – să lăsăm epuizate ţintele noastre naţionale prin realizarea unităţii noastre de stat. Vai de neamurile ce nu ştiu să-şi propună încontinuu noi şi noi ţinte de atins, noi şi noi idealuri de realizat… Să cultivăm şi să înfăptuim înaltele idealuri ale civilizaţiei umane, să realizăm marea idee de pace a omenirii… Să lucrăm din toate puterile pentru înfrăţirea popoarelor acestei părţi din lume… ”.

1942. Corneliu Coposu împreună cu Iuliu Maniu

1942. Corneliu Coposu împreună cu Iuliu Maniu

Problema minorităţilor – a subliniat cu altă ocazie – „departe de a fi o chestie determinată numai de raporturile de forţă politică dintr-un stat, este o problemă a drepturilor omului…,  o chestie de utilitate şi de raţiune de stat şi o problemă a armonioasei dezvoltări a statului”. Maniu a respins aserţiunea (la care nu s-a renunţat de către unele cercuri din afară şi de la noi) că România ar fi un stat multinaţional, arătând că este un stat naţional unitar, în care majoritatea covârşitoare a populaţiei – românii – sunt îndrituiţi, în condiţiile unui regim democratic, să definească linia de conduită a statului.

El a respins, de asemeni, şi teza autonomiei naţionale pentru minorităţi. „Adunarea naţională (de la Alba Iulia) n-a hotărât autonomia naţională pentru minorităţi şi n-a înţeles să le-o acorde” – spunea Maniu. „Nici Tratatul adiţional (la cel de pace, din 1919), care… conţine îndreptăţiri mult mai reduse pentru minorităţi decât hotărârile de la Alba Iulia, nu asigură prin nimic o autonomie naţională pentru minorităţi, stipulând numai oautonomie locală sub controlul statului, numai în chestiuni culturale şi religioase şi numai pentru săcuii şi saşii din Ardeal”. 

Spre deosebire de concepţiile simpliste sau interesate, care reduc problema minorităţilor la acordarea de drepturi pentru acestea,Maniu se preocupă şi de ceea ce trebuie făcut pentru asigurarea caracterului naţional al statului – drept fundamental al naţiunii formatoare de stat. „Din punctul de vedere al statului naţional român şi în scopul asigurării integrităţii lui teritoriale, pentru păstrarea caracterului lui naţional şi în scopul de a crea posibilitatea practică şi efectivă a unei conduceri de stat care să împiedice ca o gândire şi o concepţiune de viaţă străină să corupă individualitatea şi caracterul naţional”’ Maniu considera necesare o serie de măsuri pe linie de stat, între care: limba română – limbă oficială de stat, răspândirea şi promovarea ştiinţei, artei şi literaturii române, sprijinirea activităţii economice a românilor în toate domeniile, repatrierea şi colonizarea în ţară a românilor de peste hotare. Menţinerea păcii existente, apărarea hotarelor ţării constituiau miezul, obiectivul central al politicii externe.

„Noi – declara Iuliu Maniu în 1936 – vrem să nu ne fie ciuntite hotarele şi să nu permitem nimănui să se atingă de ţara noastră. Noi nu vrem război, nu vrem să atacăm pe nimeni, vrem să ne apărăm ţara… ”. În această perspectivă erau văzute în primul rând alianţele externe,sprijinul acordat de România activităţii de menţinere a păcii desfăşurate de Societatea Naţiunilor. Fiind animat de un înalt patriotism şi dovedind simţ de răspundere, Maniu a combătut cu vigoare tezele revizioniste promovate de reprezentanţii Ungariei şi ai altor ţări europene, ca şi sprijinirea acestora de către Germania şi Italia fascistă. El şi-a ridicat glasul, cum arăta în 1934, de la tribuna Parlamentului, împotriva oricărei încercări de atingere a Tratatului de la Trianon, care a consfinţit hotărârea de unire naţională pe vecie a poporului românesc, proclamată la Alba Iulia. Cererile privind autonomia sau independenţa Transilvaniei erau declarate de el „o idee anacronică, imposibilă şi contrazicătoare drepturilor noastre şi realităţilor etnografice”.

2 2755
Iată unde s-a ajuns în România după efortul concentrat al marilor puteri pentru a mentine la marginea Europei un climat care să le fie favorbil indiferent de situție. Două citate:

The Telegraph: „În Europa, Marea Britanie trebuie să-şi folosească toată înţelepciunea pentru a ajuta SUA şi UE să scape de un dezastru. Amândouă au urmărit politici de securitate în Estul şi Centrul Europei care pot oricând să cadă pradă foarte uşor unor consecinţe nedorite, să creeze un „blowback” care, pe termen lung, nu ar face nimic altceva decât să servească intereselor Rusiei lui Putin.“

Damien Phillips, Money.ro. „Încercările Statelor Unite de a plănui în mod central eforturile anti-corupţie din Europa de Est, pentru a-şi întări propriile obiective de apărare şi securitate, se întorc acum împotriva lor într-un mod spectaculos, în special în România”. adev.ro/p9c12v https://idocslide.com/the-philosophy-of-money.html?utm_source=romania-stat-mafiot

1.Tolerat la periferia Europei
2. Furtul si minciuna ca forme de protest
3. Romania stat mafiot intre orient si occident
4. Ori ne scăpați de pușcărie, ori dăm foc la tot sistemul!
5. Link-uri

1. Tolerat la periferia Europei.
Aproape un mileniu, in Sfantul Imperiu Roman de Natiune Germana, cine nu era romano-catolic avea statutul de tolerat si numai dupa Razboiul religios de 30 de ani si Revolutia Franceza, cand Sf. Imperiul se degradeaza treptat in imperii, state nationale, apar Drepturile universale ale omului si egalitatea natiunilor, cetatenilor. La aceste canoane romanocatolice laicizate in Standarde de civilizatie, acceptate de intreaga umanitate, se mai opun moldovalahii si dupa aderarea la civilizatia catolica, la acquis-ul Uniunii Europene / Sf. Imperiu. Structura social-politica, devalmasia neofanariota de la Bucuresti e cantonata in „Forme fara fond“, de aceea
nici nu poate fi vorba de depasirea statutului de tolerat, chiar daca de jure el nu mai exista de mult, dar de facto e a tot prezent. Vezi aderarea la Euro, Schengen, Tiganii romanes romii, filmul rusesc Leviatha, cel romanesc Aferim! si „De dece e România un stat feudal. Până unde ajunge șpaga de la vamă?“ de Lucian Davidescu: „Sunt diferenţe între feudalismul medieval şi cel contemporan …mijlocul de producţie” nu mai este privilegiul agricol, ci al taxării – fie ea legală sau ilegală …la vârf nu-i „Domnul”, ci privilegii care se autoperpetuează şi care funcţionează ca o inteligenţă colectivă. Are o strategie de conservare, îşi trimite reprezentanţi la vârf pentru a-i servi interesele şi distribuie eficient sarcinile în interior.

Cum arată ierarhia:
I. Clasa politică. Luaţi individual, politicienii nu realizează exact ce caută acolo. Ştiu doar atât cât e
nevoie să ştie: că au ceva datorii, câţiva prieteni şi o organizaţie de partid pe care trebuie să o
răsplătească.
II. Structurile de forţă. De la judecători până la jandarmi, toţi reprezintă linia de fidelitate care
trebuie să păstreze lucrurile aşa cum sunt acum. Cel mai mic salariu de aici e mai mare decât un
salariu bun de profesor sau medic. Cea mai mică pensie specială este mai mare decât o pensie bună
de profesor sau de medic.
III. Masa de manevră. De la sutele de mii de funcţionari angajaţi pe posturi inventate până la
beneficiarii de ajutoare sociale pentru nevoi fictive. Rostul lor este să îşi înţeleagă statutul
semiprivilegiat şi să tacă.
IV. Baronii locali. Fac reglajul fin între nevoile de hrană ale caracatiţei şi nevoile reale de finanţare
ale comunităţilor. Direcţionează fondurile în aşa fel încât să menţină o stare permanentă de
dependenţă.
V. Clienţii fondurilor publice. O nouă castă socială, care a înţeles sistemul şi l-a încălecat din fugă.
Un calcul cinic le-a demonstrat că e mai rentabil aşa decât să faci afaceri cinstite. Ei au dat tonul
creşterii în spirală a cheltuielilor publice până la nivelul de acum, la care nu mai pot fi susţinute. Şi –
ca într-un joc piramidal -, ca să nu cadă sub propria greutate, trebuie să găsească pe cineva care să
achite nota de plată.
VI. Poporul. Mărim dijmele sau tăiem simbriile?“
Si sociopsihologul Daniel David se straduieste, politic corect, in lucrarea sa „Psihologiei poporului
roman“, sa descopere izvorul incompatibilitatii ortodoxie-occident, originea colectivismului,
paternalismului, clientelismului, coruptiei cu larg caracter de masa, dar in „Romania Feudala vs
Romania Europeana“ prof. Iulian Fota pune punctul pe i: „… 2012 am renuntat la visul constructiei
unei Romanii Europene si ne-am apucat de constructia unei Romanii Feudale.
„Am cistigat alegerile parlamentare, tara este a mea, sunt ministru eu sunt vataful, sunt numit manager de spital, spitalul este al meu, sunt presedinte de partid, este al meu, rector, tot a mea este universitatea. Traiasca Romania Feudala … ei hotarasc cine trebuie sa se imbogateasca si cine nu, cine este promovat si
cine nu, cine vorbeste si cine trebuie sa taca.“
In devalmasia valaha, autonomia persoanei, individualismul occidental se dizolva nolens volens intr-o solidaritate colectivista amorfa, clientelara, mafiota, la cel mai scazut nivel de trai din Europa. Revin rusii?

2. Furtul si minciuna ca forme de protest.
Din anul revolutionar 1989, statele ortodoxo-socialiste, fara Armata Rosie si Cortina de Fier protectoare, supuse direct si nemijlocit presiunii rationalitatii occidentale, globalizarii, sînt într-o tranziţie spre state quasi mafiote. Vezi structurile crimei organizate din fosta URSS si Iugoslavie, din Bulgaria şi România, chiar si dupa reorientarea lor de la est spre vest, aderarea la civilizatia euro-atlantica.
Dictatura de dezvoltare marxist-leninistă din Lagarul moscovit urmărea să ajungă din urmă şi să depăşească Occidentul. Dupa esecul Consiliului de Ajutor Economic Reciproc si a Pactului de la Varsovia, noul stat pseudo-democratic amînă dialogul cu Roma, refacererea unităţii creştinine, conditio sine qua non a modernizarii, a integrarii in Europa. Consecintele sunt grave. Furtul si minciuna ca forme de protest. Lehamite in est si vest. Razboi Rece. Dar daca dictatura ortodoxocomunista se baza pe iobagi, sclavi legati de glie, fabrici si uzine, fără drept de mişcare şi la cuvînt, mafia postrevolutionare continuă tradiţia Hoardei de Aur, a Byzanţului şi Otomanilor, fură din bugetul statului sub mantia aparent democratică, liberal-occidentală.
În Parlament, Guvern şi în Justiţie se regăsesc aleşii baronilor ortodocşi, care refuză din moşistrămoşi civilizaţia catolica, fiind dependenţi astfel de crima organizată de tip neofanariot, de piaţa
neagră, clientelism, nepotism, corupţie. Dacă cred în cel de aceeaşi credinţă, e firesc că occidenalii nu-i cred, nu pot şi n-au voie să-i ajute pe cei care mimează drepturile omului occidental, dar dispreţuiesc şcoala şi raţiunea, etica si morala, fundamentele societatii romano-catolice, occidentale.
Ei merg pe căi greşite, de aceea sunt mereu sanctionati, marginalizati si se răzbună prin crimă organizată, evaziune fiscala, paternalism mafiot. Vezi haiducia, ca forma medievala de protest.
Aşteaptă ortodocşii moldo-valahi Lumina de la rasarit, hotărîrea lui Vladimir Putin, urmaşul împăraţilor celei de a treia Rome? Cu prim-miniştri infractori, ortodocso-socialisti moldo-valahi, partidul lor, PMR-PCR-FSN-PDSR-PSD-PNL-USL-PC, nu se mai bucură de simpatie, încredere în vest, pentru ca a ieşit la iveală duplicitatea şi strategia lor subversivă de supravietuite.
Falia de civilizatie Est-Vest e milenara. Secolulu trecut s-a renunţat insa la anatemizarea reciprocă a Constatinopolului si Romei, iar după Conciliul Vatican II si Revolutia din 1989, a început un dialog
firav intre ortodocsi si occidentali. Statul mafiot esteuropean e fireste vremelnic în era globalizării, a satului global, asta explică şi generozitatea occidentalilor de a integra, tolera tarile ortodoxe Bulgaria şi România, cu toate ca nu indeplinesc conditiile. Si cu toate ca modernizarea fara occidentalizare a esuat pe toate fronturile, ortodocsi moldo-valahi se pare ca vor sa mai incerce o data.

3. Romania stat mafiot, tolerat intre orient si occident.
Cine cauta pe google – Romania stat mafiot – gaseste sute de mii de documente. Asta au spus-o mereu presedintii Emil Constantinescu si Traian Basescu, publicistii Andrei Plesu, Sorin Roca Stanescu si semntarul acestor randuri.
Statul de drept din Europa / UE este produsul Imperiului Roman, Sfantului Imperiu Roman de Natiune Germana, Renasterii papale din sec. XI-XIII, a sacralizarii mostenirii Romei, Atenei, Ierusalimului, a dreptului roman, a persoanei, ratiunii, scolii, eticii si moralei biblice. Apoi Sacerdotii et Imperii, papa si imparatul si-au definit sferele de actiune distincte, si s-au pus astfel bazele civilizatiei, culturii politice occidentale, democratiei, societatii civile.
Toate acestea sunt straine, nu-s acceptate de partida ortodoxo-socialista moldo-valaha – PMR, PCR, FSN, PNL, PSD – victorioasa in alegeri din 1946. Normele statului de drept occidental sunt straine in cultura orientala, pentru ca aici Domnul, Stapanul, Puterea este de natura divina si sursa absoluta de drept. De la Bucuresti la Bangok, de la Moscova la Teheran, Ancara etc. asta e normalitatea.
Romania e insa din 2007 de jure membra UE/NATO si s-a obligat astfel sa rupa vechile lanturi grele ale duhovniciei si soborniciei moscovite si constantinopolitane, sa adere si de facto la normele Renasterii papale, la civilizatia euro-atlantica. Din nou, orient versus occident?
Faptul ca presedintii camerelor parlamentare, senatori, primari etc. sunt incuplati pentru coruptie si raman in functii publice, contravine normelor occidentale, nu insa a orientalilor, pentru care haiducia, furtul si minciuna sunt singurele lor forme de protest. Nu vom avea total puterea pana nu vom avea Justitia! spune varanul oriental, reprezentat al noii elite, d-ul Dan Voiculescu din puscarie.
Asta vor si inculpati, d-ul si d-na Bombonica Dragnea, d-ul Tariceanu etc. Ei castigala mereu la urne, mai mult sau mai putin corect, au tot timpul majoritatea parlamentara, fac guverne, dar sunt impiedicati de angajamentele fata de UE/NATO, sa faca legile lor, orientale, in contradictie cu statul de drept occidental.
Perspectivele despotiei moldo-valahe sunt in Europa limitate, dar daca Trump si Putin vor negocia ca la Jalta si Malta, nu e exclusa insa o Reconquista balcanica, o victorie a devalmasiei baronilor moldo-valahi.

4. Ori ne scăpați de pușcărie, ori dăm foc la tot sistemul! de econ. Pavel Roman.
Analiza sa a statului mafiot e singulara in domeniu financiar-economic si-l completeza pe gen. SRI Aurel Rogojan, care in cartile sale ne prezinte o inegalabila imagine de ansamblu a clientelismului mafiot din Romania si a incompatibilitatii ortodoxie-occident. Articole, cartile lor trateaza aspecte socialpolitice din zona alb-negru, de conflict mafiot, dintre acquis-ul comunitar euro-atlantic si devalmasia orientala moldo-valaha.
Pavel Roman: Gluma e de fapt adevăr! Sebastian Ghiță e prototipul parvenitului din bani publici, creat și protejat de sistemul public corupt. E creația abominabilă a unui sistem, al cărui scop a fost acapararea averii publice, prin mită, trafic de influență, furt, înșelăciune. Și pentru că s-a cam furat ce era de furat și era tentant, s-a trecut la etapa a doua: fraudarea banului public. Nu există mai mare corupție decât în domeniul fraudării banului public, în nici un sector al economiei naționale. Fie prin neplata obligațiilor bugetare, prin rambursarea unor taxe nejustificate sau prin alocări bugetare pentru lucrări publice, banul public este fraudat la greu. Și nu oricum, ci prin participarea efectivă a celor mai importante instituții publice care ar trebui să stopeze fenomenul, prin non-combat, pasivitate sau chiar protecție directă. Ghiță are dreptate când spune că peste zece ani a stat la masă cu reprezentanții instituțiilor statului, care nu l-au acuzat că ar fi corupt, din contra și nu înțelege de ce aceștia nu s-au sesizat că ceea ce face el e ilegal. O spune plastic, „la masă”. De fapt Ghiță a fraudat bugetul de stat, prin grupul de firme pe care l-a controlat, cu ajutorul celor care i-au facilitat obținerea contractelor publice și a celor care i-au asigurat implementarea unor proiecte mult supraevaluate în raport cu valoarea lor de piață. De altfel, Ghiță (și alții sute ca el, precum Urdăreanu -UTI, Iordache – EUROSTRADE, patroana de la SIVECO, etc.) n-au apărut de nicăieri și nu s-au „dezvoltat” atât de rapid și eficient, fără sprijinul și binecuvântarea șefilor unor instituții care coordonau și controlau modul cum se alocă și cheltuie banul public și care decideau cine, cât și cum primește. Cum adică zece ani de activitate infracțională s-au derulat sub ochii autorităților și acestea n-au știut ce se întâmplă și n-au întreprins nimic să stopeze hemoragia bugetară? Aiurea! E ilogic să credem că cei care au condus instituțiile publice (SRI, ANAF, Curtea de Conturi, Parchete, Poliție) au fost atât de proști! E exclus! Și cum proști n-au fost, rămâne doar varianta complicității.
Or, când instituțiile statului au fost complice la tot ceea ce a făcut Ghiță (și mulți alții care au jefuit România) sau au tratat cu indiferență ceea ce au făcut un Voiculescu, Patriciu, Ioan Niculae, Nelu Iordache, etc. etc., etc., asistând pasivi la cum era jefuită averea publică și banul public, cum să nu conteste Ghiță, Cosma, Udrea și alți politicieni trimiși în fața justiției, statutul lor de învinuiți, discriminați (se întreabă corect de ce numai ei și alții nu)? Ce, au făcut singuri și de capul lor ce-au făcut? Păi, activitatea lor nu s-a derulat, la vedere, sub ochii îngăduitori ai autorităților? Și dacă ei sunt vinovați, autoritățile de ce nu? Doar au fost prezente și acest lucru poate fi dovedit de cei acuzați! Deducție logică, nu? În acest sens, reacția autorităților (mai corect spus lipsa de reacție), vis-a-vis de ofensiva totală (televiziuni, presă, parlamentari, politicieni, etc.) spune totul despre fenomenul Ghiță și despre teama că Ghiță și alții aflați în aceeași situație ar putea spune tot ce știu. Respectiv că autoritățile statului sunt compromise, sunt șantajabile și, mai grav, că au fost complice
la tot ceea ce s-a întâmplat în ceea ce privește jefuirea averii publice și a banului public. E clar, din modul cum reacționează la dezvăluirile lui Ghiță, Cosma, Udrea, că foarte mulți dintre cei care ar fi trebuit să prevină și să stopeze fenomene gen Ghiță, nu numai că n-au făcut nimic, ci au fost părtași, alături de Ghiță, la fraudele din averea și banul public, fiind mai degrabă consilierii și partenerii lui Ghiță, decât opozanții lui. De aceea riposta autorității publice în fața fenomenului Ghiță, Udrea, Cosma, e atât de palidă și timidă. Sunt șantajabili pentru că au fost complici cu cei care au jefuit România, care au profitat de imoralitatea celor aflați în funcții publice. Iar acum tremură la gândul că Ghiță și cei aflați în aceeași postură ar putea spune totul despre această complicitate. Și cred că au ce spune, pentru că sutele de milioane încasate de Ghiță, prin fraude, nu se află doar în conturile lui Ghiță, ci și în multe alte conturi care, dacă ar deveni publice, ar crea un cutremur de proporții în România (și Ghiță, cu siguranță are acele conturi). De aceea lui Ghiță i s-a facilitat plecarea în Serbia și asistăm la evidentul dezinteres pentru extrădarea acestuia. Există o frică uriașă că Ghiță și cei ca el dețin dovezi (și e firesc să dețină) cu care ar arunca în aer toată puterea politică din România, devoalând mecanismul prin care instituțiile publice sunt complice la fraudarea averii publice și a banului public (mai grav, cred că Ghiță a arătat aceste dovezi autorităților sârbești și președintele Serbiei a făcut cunoscut acest lucru lui Iohannis și autorităților române, respectiv că extrădarea lui Ghiță ar provoca un cutremur politic). Un mecanism și un sistem care, până un „Portocală”, un Papici sau una ca Koveși nu l-ar fi devoalat, trimițând în judecată niște pioni ai sistemului, funcționa perfect – încă de pe timpul lui Năstase, care a înfrățit mafia din administrație cu cea fiscală. Iar Koveși (care a urmărit să-și consolideze funcția) și „Portocală” (care s-a crezut Eliot Ness), au avut imprudența „să bage bățul în viesparul” care funcționa perfect, de peste douăzecișișapte de ani, după niște reguli de tip mafiot. Iar acum iadul s-a dezlănțuit, pentru că Ghiță și alții ca el (Udrea, Bica, Iordache, Urdăreanu, fam. Cosma, etc.) n-au onoare de mafioți și nu sunt
de acord ca doar ei să plătească, iar cine i-a consiliat și protejat (nu pe gratis), nu. Așa că s-a trecut la un șantaj general de tipul: Ori ne scăpați de pușcărie, ori dăm foc la tot sistemul! Asta e deviza și modul de operare. Altfel e inexplicabil de ce televiziunile și presa care susțin fenomenul Ghiță, Cosma, Udrea, Dragomir, etc., nu sunt cercetate penal pentru o astfel de campanie anti-justiție și de defăimare a autorității publice, când este mai mult decât evident ce se întâmplă. În aceste circumstanțe, trecând peste metodele mai puțin ortodoxe ale unui „Portocală” sau altora din DNA, prin care și-au atins scopul, pentru modul cum au provocat implozia sistemului corupt al devalizării averii publice și banului public și pentru devoalarea mecanismului și celor implicați în fraudarea banului public, eu le-aș face statuie și i-aș decora cu cea mai mare distincție a României. Fără „nebunia” lui Portocală și „naivitatea” șefei DNA („care nu știe nici să ia mită”), Ghită, Iordache, Constantin Niță, Hrebenciuc, Stefan, Fenechiu, cei din afacerea „Microsoft” și mulți alți infractori, ar fi continuat să facă parte din uriașul mecanism al fraudării banului public, respectiv a monstruoasei coaliții instituții publice-mafie, coaliție care a distrus și continuă să distrugă România,
unica țară din UE în care guvernează, oficial, Mafia.

5. Link-uri: https://flacara-rosie.ro/2018/03/19/ori-ne-scapati-de-puscarie-ori-dam-foc-la-totsistemul/

Viorel Roman

Sursa: Ion Coja.ro

0 384

Ministrul apărării naţionale, Mihai Fifor, salută aprobarea, exprimată în unanimitate marți, 6 iunie, de către Comisiile reunite de apărare, ordine publică și siguranță națională din Camera Deputaţilor și Senat a celor două solicitări transmise Birourilor Permanente ale Senatului şi Camerei Deputaţilor cu privire la inițierea de către MApN a procedurilor  de  atribuire  a contractelor de achiziție a platformelor de transport auto, multifuncționale – pe roți, prevăzute în prima etapă a programului de înzestrare, precum și a contractului necesar derulării activităților de modernizare a aeronavelor IAR-99 Șoim în configurația IAR-99 Super Șoim.

Solicitările au fost adresate în temeiul articolului 51 alin. (2) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 114/2011 privind atribuirea anumitor contracte de achiziții publice în domeniile apărării și securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 195/2012, care instituie obligația autorității contractante de a solicita aprobarea prealabilă a Parlamentului pentru inițierea procedurii de atribuire, în cazul în care valoarea estimată a contractului, fără TVA, este egală sau mai mare decât echivalentul în lei a 100 de milioane de euro, informează un comunicat de presă primit de la MApN.

Prin Programul privind transformarea, dezvoltarea şi înzestrarea Armatei Române până în anul 2026 şi în perspectivă, document aprobat de CSAT în anul 2017, programul „Platforme de transport auto, multifuncţionale – pe roţi” a fost nominalizat ca program de înzestrare prioritar, deoarece contribuie nemijlocit la creşterea capacităţii operaţionale a Armatei Române.
Necesarul de platforme de transport la nivelul MApN este de 13.963 complete, iar abordarea achiziţiei se va realiza etapizat.
În prima etapă, respectiv pentru perioada 2018 – 2027, este prevăzută achiziţia a 3.385 platforme de transport, valoarea acordurilor-cadru fiind estimată la 737 milioane de euro, fără TVA, valoarea exactă urmând a fi stabilită în urma derulării procedurilor de achiziţie. În cadrul acestui program se are în vedere asigurarea condiţiilor pentru implicarea industriei din România în producerea platformelor de transport auto multifuncţionale – pe roţi şi dotarea în mod unitar a Armatei Române cu acest tip de tehnică.
radu-dobritoiu

Necestitatea demarării programului de modernizare a aeronavelor IAR-99 Șoim derivă din implementarea înzestrării Forţelor Aeriene cu avioane multirol F-16, care impune asigurarea unei platforme de antrenament avansat prin reconfigurarea sistemelor de avionică şi de control al zborului aeronavelor IAR-99.
Noua configuraţie a platformei IAR-99 Super Șoim va avea în vedere creşterea fiabilităţii instalaţiilor şi sistemelor de bord, extinderea duratei de viaţă a aeronavelor, formarea deprinderilor, abilităţilor şi aptitudinilor necesare îndeplinirii cu succes a misiunilor şi pilotării în siguranţă a avioanelor multirol, precum şi diminuarea riscurilor asociate obolescenţei componentelor şi echipamentelor tehnice.
Și acest program de modernizare se face cu implicarea industriei naționale de apărare, aeronava fiind de concepție și producție românească.

0 452

Incredibila preluare a unei moşteniri hitleriste de către o organizaţie dintr-o ţară democratică s-a făcut sub Înaltul Patronaj al actualului președinte al României, a readus în atenţie una dintre organizaţiile sinistre din Europa puse în slujba lui Hitler.
Grupul Etnic German s-a numărat printre primele organizaţii fasciste desfinţate prin Decret Regal sub puterea Convenţiei de Armistiţiu cu Naţiunile Unite. Toate bunurile Grupului au trecut în proprietatea statului printr-un Decret-Lege ţinînd de respectarea obligaţiilor internaţionale ale României. Deoarece n-a fost vorba de naţionalizare şi nici de confiscare de către Statul comunist, retrocedarea bunurilor Grupului Etnic în favoarea FDGR, condusă de Klaus Iohannis, sub Guvernarea PSD Adrian Nătase, a fost un act eminamente ilegal.

Una dintre numeroasele afacere de corupție ticluite în numele retrocedării, la mare modă la un moment dat, nu prea diferită deloviturile date prin ANRP. Scandalul, abia acum declanşat, a făcut să apară în presă multe materiale despre caracterul hitlerist al Grupului Etnic German.
S-a scris mai puţin, dacă nu chiar de loc, despre un adevăr istoric: Grupul Etnic German a dat mari bătăi de cap Mareşalului Ion Antonescu prin excesele hitleriste şi, mai ales, prin ipostaza de organizaţie subordonată direct Berlinului, scăpată de sub controlul autorităţilor româneşti.
Membrii Grupului Etnic German „mureau să se înscrie în S.S.

„Cea mai numeroasă categorie de cetăţeni români înrolaţi într-o armată străină au reprezentat-o membrii comunităţii germane. Aceştia constituiau Grupul Etnic German («Deutsche Volkgruppe») şi erau în număr de 782.000 de persoane în 1939.
În urma ocupării părţii de Nord a Transilvaniei, în septembrie 1940, numărul etnicilor germani de pe teritoriul României a scăzut la 542.000, restul devenind cetăţeni unguri.
Ca urmare a intensificării propagandei naziste în rîndul populaţiei germane din România, care propăvăduia idealurile apartenenţei la «marea familie germană» din Europa, majoritatea acestei comunităţi a aderat la organizaţia «National-Sozialistische Erneuerungsbewegung der Deutschen in Rumänien» («Mişcarea de Reînnoire Naţional-Socialistă a Germanilor din România»).

La 20 noiembrie 1940 Grupul etnic German a căpătat un statut de semiautonomie în cadrul statului român, iar organizaţia sa şi-a schimbat numele în «N.S.D.A.P. der Deutschen Volkgruppe in Rumänien» («Partidul Naţional Socialist al Grupului Etnic German din România»). Acesta şi-a creat o organizaţie de tineret «Deutsche Jungend in Rumänien» («Tineretul German din România»).
Au fost înfiinţate, de asemenea, o serie de organizaţii paramilitare, după modelul celor existente deja în Reich, «Einsatz Staffel» şi «Deutsche Mannschaft», care erau echivalentul germano-român al lui «Allgemeine SS» şi «SA». 

Alte organizaţii create în cadrul Grupului German din România, după modelul celor din Germania au, fost: «Deutsche Arbeiterschaft in Rumänien», «Frauenwerk in Rumänien» şi «National Sozialistische Wokswolfahrt». Conducătorul Grupului Etnic German era, din 1940, Volksgruppenführer Andreas Schmidt, care se bucura şi de avantajul de a fi ginerele Brigadeführer-ului SS Gottlob Berger, şeful Oficiului Central pentru Cetăţenii de Rasă Germană din Străinătate («Volksdeutsche Mittelstelle»). Această relaţie specială între Andreas Schmidt şi Gottlob Berger s-a repercutat favorabil asupra organizaţiilor create în cadrul comunităţii germane din România.
Celor 31.000 persoane care făceau parte din formaţiunile militare «Einsatz Staffel» şi «Deutsche Mannshaft» li s-au adăugat alţi 36.640 de membri ai organizaţiei «Heimat Dientst», care cuprindea pe toţi etnicii germani, bărbaţi pînă la vîrsta de 60 de ani.

Pentru pregătirea acestor formaţiuni paramilitare s-au înfiinţat şcoli de comandanţi, «Heinrich I» pentru cei din «Einsatz Staffel» şi «Horst Wessel» pentru organizaţia «Deutsche Mannschaft». Absolvenţii acestor şcoli de pregătire primeau o insignă (brevet) de comandant care era purtată la uniformă. Organizaţia de tineret «Deutsche Jungend in Rumänien» era formată din membri permamenţi, «Stamm Deutsche Jungend», şi membri obişnuiţi, «Allgemeine Deutsche Jungend». Ea cuprindea, în 1943, 17.268 băieţi şi 65.502 fete, reprezentînd circa 90% din tineretul Grupului Etnic German din România. Ei aveau propria lor şcoală de pregătire, «Hermann von Salza», în Sibiu.”

(Din volumul Armata română, 1941-1945, Editura R.A.I., Bucureşti, 1996, volum realizat de Cornel I. Scafeş şi colaboratorii)

Grupul Etnic German funcţiona ca stat în stat

În 1992,

 

1 1242
S-AU DEMASCAT SINGURI

UNJR şi AMR, cele mai importante asociaţii ale magistraţilor, au cerut cu mulţi ani înainte preşedintelui Iohannis şi CSAT să facă verificările necesare şi să comunice dacă există ofiţeri acoperiţi ai serviciilor secrete în magistratură, adică între judecători şi procurori. Pînă azi nu s-a comunicat decît faptul că nu există, deşi public nu s-a prezentat rezultatul vreunei verificări reale!
Această solicitare a asociaţiilor magistraţilor nu era nici pe departe un moft, ci rezultatul unei prevederi legale, mai exact, a art. 7 din Legea 303/2004 privind statutul procurorilor şi judecătorilor, care spune:
– al. 1: „Judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, personalul de specialitate juridică asimilat acestora și personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor nu pot fi lucrători operativi, inclusiv acoperiți, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informații“.
– al. 3: „Consiliul Suprem de Apărare a Țării verifică, din oficiu sau la sesizarea Consiliului Superior al Magistraturii ori a ministrului Justiției, realitatea declarațiilor prevăzute la alin. (2)“.

Cu alte cuvinte, CSAT avea obligaţia să verifice dacă suspiciunile asociaţiilor de magistraţi sînt sau nu îndreptăţite, căci sancţiunea prevăzută de Legea 303/2004 este una extrem de dură şi este prevăzută în art. 7, al. 4, care prevede că „încălcarea dispozițiilor alin. (1) conduce la eliberarea din funcția deținută, inclusiv cea de judecător sau procuror“!
Din păcate, preşedintele Iohannis a preferat să ignore îngrijorările asociaţiilor magistraţilor chiar şi după ce au ieşit în spaţiul public celebrele protocoale ilegale dintre SRI, pe de o parte, şi Parchetul General, ÎCCJ, pe de altă parte! Iată textul integral al articolului 7 din Legea 303/2004:

Ultimele evenimente legate de decizia CCR, prin care preşedintele Klaus Iohannis este obligat s-o revoce pe Laura Codruţa Kovesi din funcţia de şefă a DNA, au avut însă un efect extraordinar. Sute de magistraţi şi-au asumat un risc incredibil, semnînd un protest extrem de ciudat faţă de decizia CCR, deşi ei ar trebui să fie primii care să ştie că absolut toate deciziile CCR sînt general obligatorii pentru toată lumea, inclusiv pentru magistraţi şi preşedintele ţării!
Absurditatea acestui protest rezidă din faptul că magistraţii care l-au semnat au pretenţia ca sentinţele definitive pe care ei le pronunţă să fie puse în executare de îndată, deşi, chiar definitive fiind, ele sînt supuse unor căi de atac extraordinare, cum ar fi „contestaţia în anulare“! Cu atît mai mult deciziile CCR trebuie să fie respectate, căci asupra lor nu mai poate acţiona nici o cale de atac!
În ciuda acestor evidenţe, iată că un număr uriaş de magistraţi contestă ultima decizie a CCR, născînd suspiciunea teribilă că forţe obscure le-au impus să se înroleze în spatele unui mesaj de nesupunere faţă de decizia CCR!

Cu alte cuvinte, considerînd că semnatarii acestui protest faţă de decizia CCR nu au avut libertatea de a se abţine să conteste decizia CCR, ci li s-a impus această reacţie în afara legii, avem toate motivele să credem că ei au devenit, cu sau fără voie, „agenţi de influenţă“ ai Trinomului SRI, Parchetul General şi ÎCCJ, ceea ce defineşte statutul de „acoperiţi ai Sistemului“! Grav este că pe această „Listă“ există nu numai procurori, ci şi judecători, iar ceea ce este şi mai grav este prezenţa pe listă a unui număr de 126 de auditori de justiţie, adică absolvenţi ai Institutului de Magistratură! Să vezi că tineri magistraţi aflaţi la început de carieră au învăţat deja că „legea“ poate fi înlocuită de manevre de culise este de-a dreptul dramatic pentru justiţie!

Așadar, iată care este „Lista acoperiţilor din magistratură“, formată din cei 500 de procurori, 57 de judecători şi 126 de auditori de justiţie care au semnat protestul faţă de decizia CCR.

PROCURORI:
1. Bradea Dumitru Vlad – Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea

2. Corina Dinică – PT Argeș

3. Lăncrănjan Alexandra Carmen – DNA Structura Centrală

4. Margina Cătălin – PT Bacău

5. Tagheiv Ramona – PT Bacău

6. Finică Sorina – PT Bacău

7. Atomei Adriana – PT Bacău

8. Trif Marian Mihai – PJ Turda

9. Iulia Crișan – DNA Structura Centrală

10. Simona Anghel – PJ Oltenita

11. Mihaela Beldie – DNA Structura Centrală

12. Răzvan Alexandru Băra – PJ Brașov

13. Cristina Scarlat DNA

14. Aurelian Ioan Ardelean – DNA

15. Radu Florin Ionescu – DNA

16. Cosmin Iordache – DNA

17. Adriana Pau – PJ Sector 2

18. Codreanu Alexandru – PT Brașov

19. Raluca Alexandra Munteanu – PJ Sector 2

20. Berende Ruxandra Maria PJ Satu Mare

21. Roxana Andreea Codreanu PJ Iași

22. Laurențiu Grecu – PT Gorj

23. Lia Sorin Marian – PJ Corabia

24. Carmen Vameșu – DNA

25. Daniela Lupu – DNA

26. Alexandru Liviu Colceriu – PJ Întorsura Buzăului

27. Cosmina Mihaela Vieriu – PJ Zărnești

28. Calin Radu Bogdan – PJ Sector 1

29. Coralia Lăpădat – PJ Arad

30. Dordea Marcian Silviu – PJ Blaj

31. Luminița Boca – DNA ST Cluj

32. Bogdan Pîrlog – PT Militar București

33. Andra Duțescu – PJ Sector 2

34. Stroescu Bobby Sorin – PJ Timișoara

35. Curici Seia Iasmina- PJ Deta

36. Ghiță Alina Andreea – PJ Turda

37. Laura Dobrea – PT Brăila

38. Ciutac Mircea – PT Brăila

39. Dedulescu Liviu Ionuț – PT Brăila

40. Velea Gheorghe – PJ Brăila

41. Marinescu Mihaela – PJ Însurăței

42. Pungă Tudorel – PJ Însurăței

43. Baraș Iulian – PJ Bolintin Vale

44. Barbu Camelia Liliana – PJ Bolintin Vale

45. Tomescu Alexandra Sorina – PJ Bolintin Vale

46. Cotovelea Ionel – PJ Câmpulung

47. Gheorghe Daniel – PJ Câmpulung

48. Lobodan Remus – PJ Câmpulung

49. Visovan Cristina Ingrid – PJ Sighetu Marmației

50. Adrian Meda Titu- DNA ST Cluj

51. Irimia Anca Emilia – PJ Sibiu

52. Cristina Frîncu – PJS 2

53. Ioana Vernea PJS2

54. Sohorca Florin PJ Alba Iulia

55. Rotundu Simon PJ Iași

56. Cîrciumaru Oprică Florin PJS 2

57. Doina Stanta – PCA Craiova

58. Bunduc Marian Cătălin – DIICOT Structura Centrală

59. Arpinte Nicoleta – PJ Dorohoi

60. Stanciu Gabriela – DNA ST Constanta

61. Valentin Toduta – PJ Oradea

62. Bursuc Andreea Claudia – DIICOT

63. Anca Iovan DIICOT Serviciul Teritorial Brașov

64. Lohan Iulia Maria – PJ Sighetul Marmației

65. Cristina Radu – PT București

66. Sendroni Mircea – PJ Cluj Napoca

67. Marian Clement Virgil – PJ Baia Mare

68. Asmarandei Andrei Iulian – PT Ilfov

69. Carnariu Bianca Dana – PJ Baia Mare

70. Gabriel Tatar – PJ Cluj Napoca

71. Tabirta Lorin PJ Timișoara

72. Carnariu Mihai Mădălin – PJ Baia Mare

73. Buzoianu Mihaela Alexandra – PJ Călărași

74. Valentin Uritescu – PJ Negrești Oaș

75. Cosmin Ungureanu PT Vâlcea

76. Vlad Alexandru Bentan – PJ Oradea

77. Marin Ana Maria PT Brașov

78. Ioana Gutu PT Vâlcea

79. Daniel Giorgian PJ Galați

80. Cristina Voicu DNA Structura Centrala

81. Moroșan Andrada Sabina PJ Timișoara

82. Pop Blaga Marius PJ Oradea

83. Alba Radu Ioan PJ Oradea

84. Popescu Adriana Mihaela PT Vâlcea

85. Radu Adrian PJ Brașov

86. Ostafie Andrei PJ Botoșani

87. Laura Zaharia DIICOT Iași

88. Ciobanu Ionica Daniel PJ Caracal

89. Mihaela Mihai Popa – DNA ST Suceava

90. Marin Călușaru – DNA ST Craiova

91. Ramona Jardieanu – DNA Structura Centrala

92. Damaschin Ioana Teodora – PJ Cluj Napoca

93. Bocai Adina PCA Iași

94. Mihai Negulescu DIICOT ST Brașov

95. Dobre Aurelia Mădălina PJ Arad

96. Panainte Iulian PJ Hârlău

97. Sorin Daniel Beteringhe PT Bihor

98. Paunica Ionuț PJ Călărași

99. Gus Octavia Raluca PT Alba

100. Păcuraru Mihaela PJ Călărași

101. Marinescu Lucian PT Vâlcea

102. Burga Florin PJ Sf Gheorghe

103. Matei Leontin PJS 4

104. Pitrop Cristina Beatrice PJ Constanta

105. Ioan Bene PJ TG Bujor

106. Sandu Claudiu Constantin PT Brașov

107. Mihail Andreca PJ Timișoara

108. Mihai Valentin DIICOT Structura Centrală

109. Dobre Mihai Alexandru PJ Arad

110. Onea Dalidis Nicoleta Irina PCA Craiova

111. Iulian Nica – PT Brașov

112. Anghel Alexandru Bogdan PJ Segarcea

113. Șerban Viorel Florin PJS 2

114. Iulia Bilciu DNA Structura Centrala

115. Daniel Ciumărnean DNA ST Cluj

116. Paul Dumitriu DNA Structura Centrală

117. Danusia Boicean DNA ST Alba Iulia

118. Alina Rasovan DNA ST Alba Iulia

119. Daniel Dumitru DNA ST Alba Iulia

120. Călin Tatu DNA ST Alba Iulia

121. Florin Nanu DNA ST Alba Iulia

122. Anca Gabriela Mărincean DNA ST Cluj

123. Horatius Baias DNA Structura Centrală

124. Stancele Diana DNA Structura Centrala

125. Constantin Irina DNA Structura Centrala

126. Daniel Apetroaei – DNA St Bacău

127. Anemaria Ruxandra Cireap – DNA

128. Oana Peltechi – PCA București

129. Roca Carmil DNA ST Bacău

130. Robert Adrian Nicolicescu DNA

131. Daniela Dumitrache – DNA

132. Violeta Sechely – DNA Structura Centrală

133. Florin Bogdan Munteanu DNA ST Iași

134. Iordache Laura Nicoleta PJS 1

135. Lucanu Iuliana DIICOT

136. Tudor Antoniu Vasiu – PJ Drobeta Turnu Severin

137. Adi Lucian Răduică PJ Drobeta Turnu Severin

138. Pena Laura Nadia PCA Bacău

139. Gheorghe Mihai Andrei PJ Pitești

140. Pușcaș Mădălina PJ Alba Iulia

141. Zlate Nadia DNA ST Constanta

142. David Maricel – PT Ilfov

143. Povăliceanu Cristina – PT Arad

144. Roman Nelu – PJ Baia Mare

145. Bradin Aurora PJ Arad

146. Monica Munteanu DNA ST Brașov

147. Vestemeanu Raluca DIICOT ST Brașov

148. Cornel David Deca DNA ST Brașov

149. Andreea Ghenu DNA ST Brașov

150. Dundev Alma Maria PJ Sighișoara

151. Bătrînu Iuliana PJ Focșani

152. Brindea Dan Eugen PT Sălaj

153. Cepoi Marian PJ Năsăud

154. Dunca Ioan PJ Baia Mare

155. Varga Zoltan PJ Baia Mare

156. Scutea Gabriela PCA Brașov

157. Ghiță Bogdan – DNA

158. Bontea Cristina Augustina PJ Petroșani

159. Baldea Diana PT IAsi

160. Satmarici Iulia Diana PJ Medgidia

161. Mircea Alexandra Nora PJ Turda

162. Radu Florea PJ Turda

163. Ghidiu Liliana Maria PT Alba

164. Panciuc Anca Clara – PJ Rădăuți

165. Remus Budai – DNA Structura Centrala

166. Ion Izabela Ana Maria PJ Sector 3

167. Ștefăniță Gogea DIICOT

168. Cristina Chiriac DNA

169. Coșarcă Nicolae PJ Târgu Mureș

170. Diremia Vlad PJ Roșiori De vede

171. Buda Dorel PJ Baia Mare

172. Alice Jemboiu PCA Craiova

173. Maria Pițurcă PCA Craiova

174. Marius Sulu PT Brașov

175. Grigore alina Gabriela PJ Târgoviște

176. Mihai Irina PJ Târgoviște

177. Bosânciuc Paul Cosmin PJ Târgoviște

178. Stoica Florin PJ Târgoviște

179. Aldea Adrian PT Brașov

180. Cerasela Ungureanu PT Brașov

181. Câțu Lilișor PJ Brașov

182. Câțu Codruța Romana Maria PJ Brașov

183. Nita Manole Simona Daniela PJ Ploiești

184. Dragu Corina PT Brașov

185. Fânariu Ștefan PJ Săveni

186. Nistor Gigi PJ Filiași

187. Cristina Mocioi PJ Babadag

188. Ursa Paul Ionel PJ Zărnești

189. Comănescu Cătălin PJ Horezu

190. Ana Mureșan PJS 2 delegat PTB

191. Nită Manole Simona Daniela PJ Ploiești

192. Corina Avorniciței PJ Sector 1

193. Raluca Anghel Gheorghe DNA Structura Centrală

194. Alin Eduard Poterașu DNA Structura Centrala

195. Veronica Luminița Leonte DNA ST Suceava

196. Maria Luiza Căpățână DNA Structura Centrală

197. Moșteanu Marian Eugen DNA ST Craiova

198. Ionuț Vasile DNA ST Cluj

199. Alexandru Diana DNA ST Galați

200. Popescu Gabriela DNA ST Galați

201. Ivașcu Dorina DNA ST Galați

202. Mihaela Leu DNA ST Galați

203. Năvădaru Mădălin DNA ST Galați

204. Lucian Rău DNA ST Galați

205. Diana Alexandru DNA ST Galați

206. Andreea Oana Nica DNA

207. Eugen Stănculescu DNA ST Craiova

208. Tiberiu Nicolae Onea – DNA ST Tîrgu Mureș

209. Drăgulescu Marian DNA Structura Centrală

210. Gabriela Iancu DNA ST Cluj

211. Ioana Borjog PJ Sector 1

212. Ionela Bălan DNA Structura Centrală

213. Ana Maria Nedelcu DNA Structura Centrală

214. Cornelia Hrincescu DNA ST Bacău

215. Antonia Diaconu – PJ Topoloveni

216. Nanu Vladimir PT Argeș

217. Moraru Alina – DNA ST Iași

218. Dorcu Lavinia PJ Corabia

219. Irina Paraschiv PJ Brezoi

220. Ștefan Ispasoiu DNA ST Brașov

221. Gheorghiu Anca Loredana PJ Brașov

222. Corina Mois PJ Satu Mare

223. Miu Mădălina PT Călărași

224. Marinel Nicolae PT Olt

225. Couti Roxana PT Maramureș

226. Maris Constantina PT Maramureș

227. Apetri Oana PT Brașov

228. Couti Crinel PT Maramures

229. Simion Oana PJ Brașov

230. Roșca Sergiu PJ Satu Mare

231. Claudiu Statache PJ Constanta

232. Stasiuc Mădălina PJ Târgu Mureș

233. Alexandra Dordea DNA Structura Centrală

234. Brânzei Alexandru PJ Baia Mare

235. Baran Florin PJ Sector 4

236. Rus Lavinia PJ Făget

237. Mircea Iuliana PCA Constanta

238. Ioan Șandru PICCJ

239. Dan Obreja PJ TG Mureș

240. Maria Rîmniceanu DIICOT ST BRASOV

241. Azamfirei Daniela Elena PJ Galați

242. Cristina Maria Luca PT Neamț

243. Pelmuș Ciprian PJ Timișoara

244. Arvinte Ramona PJS3

245. Olteanu Dragoș PJ Timișoara

246. Cătălin Moraru PJ Brașov

247. Vlad Crăciun PJ Sighișoara

248. Pelinel Monica Cristina PT Vâlcea

249. Ghinea Alexandru Cosmin PJ Fetești

250. Sorin Constantinescu DNA ST Constanta

251. Apostol Mihaela PT Iași

252. Cojoaca Traian PJ Roșiori de Vede

253. Munge Mircea Florin PJ Oradea

254. Alina Hubert PJ Pitești

255. Topliceanu Constantin PJ Pitești

256. Doncea Andrei PT Ilfov

257. Ungureanu Alin PJ Deta

258. Ceaușu Alexandru Octavian PJ Timișoara

259. Blănaru Larisa Andreea PJ Brașov

260. Mocanu Simona Elena PJ Brașov

261. Aurelian Mânzu PT Arad

262. Alina Ghinescu DIICOT ST CV

263. Bochis Angela PJ Cornetu

264. Dumitrache Nicușor Adrian PJS 4

265. Olca Diana Andreea PJ Satu Mare

266. Sovarschi Laura PJ Aleșd

267. Lazăr Ancuța PJ Satu Mare

268. Meszaros Ioana Adina PJ Satu mare

269. Betea Florin Dorin PJ Satu Mare

270. Mic Ioana PT satu Mare

271. Bocai Tudor Florin PT Hunedoara

272. Cuciureanu Iulia Maria PJ Brașov

273. Iordache Valeriu PJ Ploiești

274. Airinei Lucia PT Harghita

275. Iosifescu Iulian Răzvan PT Harghita

276. Colceriu Sorin Mihai PT Harghita

277. Gîlcescu Dan PT Harghita

278. Grigore Cristian PT Harghita

279. Fabian Orsolya Kinga PT Harghita

280. Tokos Lehel PT Harghita

281. Deac Corvin Doru PJ Miercurea Ciuc

282. German Cristina PJ Miercurea Ciuc

283. Chiriac Dragoș PJ Miercurea Ciuc

284. Ivănescu Georgică PJ Odorheiu Secuiesc

285. Suto Agota Kinga PJ Odorheiu Secuiesc

286. Papuc Mădălina Diana PJ Odorheiu Secuiesc

287. Vasile Tudor Iulian PJ Fetești

288. Buculea Raluca PJ Timișoara

289. Popa Alina Diana PJ Iași

290. Marcu Ionuț DIICOT

291. Cristina Gavriliuc DNA ST Bacău

292. Giluela Deaconu DNA

293. Ioan Ulici DNA

294. Cerasela Răileanu DNA

295. Angelica Paraschivescu DNA ST Pitești

296. Dana Păun PJS1

297. Florina Nicoleta Sîrbu PJS1

298. Maria Mihuț PJS 2

299. Corina Petrescu PJS 1

300. Florea Alexandru DIICOT

301. Preda Andrei Bogdan DIICOT

302. Dan Cristian Ene DIICOT

303. Cristian Florea DIICOT

304. Ionela Florea DIICOT

305. Apostol Giorgiana Violeta PJ Constanta

306. Nita Cosmin PJ Ploiești

307. Ciotu Roxana PJ Suceava

308. Pîrvu Ana Maria PJ Slobozia

309. Totora Vlad Cosmin PJ Segarcea

310. Cioban Vasile Călin PJ Turda

311. Valentin Enache PJ Brezoi

312. Simona Ștefania Constantinescu DNA

313. Iuliana Mihoc PJ Ploiești

314. Neculaica Elena PT Constanta

315. Oprea Veronica Nicoleta PJ Buzău delegat DNA ST Ploiești

316. Șalaru Ilie Andrei PJS1

317. Colț Mihail PJ Brăila

318. Ionela Tinca PJ Brașov

319. Buse Ionel PJ Vâlcea

320. Tosu Zoltan Eugen PJ Drăgășani

321. Florentina Mirică DNA Structura Centrală

322. Streza Laurentiu PJ Vâlcea

323. Sava Alexandra Teona PJ Hârlău

324. Șerban Irina PJ Slatina

325. Ștefan Gheorghe Daniel PT Bacău

326. Bogdan Stoica PJ Drăgășani

327. Marius Vâlcu DNA Structura Centrală

328. Lazăr Anca PCA Cluj

329. Popescu Cristian Ovidiu PJ Caracal

330. Gheorghe Popovici DNA Structura Centrală

331. Ungureanu Irina PJ Sighișoara

332. Ursu Oana Alina PJ Giurgiu

333. Rosiu Mihaela PJS 5

334. Zavera Irina PJ Timișoara

335. Sas Anca Raluca PJ Turda

336. Lungu Ramona PT Arad

337. Lazăr Aida PJ Timișoara

338. Rusu Larisa PJ Botoșani

339. Raluca Nor Bosnea PJ Timișoara

340. Cîmpean Ioana Elena PJS 2

341. Povaliceanu Claudia PJ Timișoara

342. Brădean Raluca Cristina PJ Caransebeș

343. Ailioaei Ramona PJ Pașcani

344. Stoenescu Roxana PJS 4

345. Cătălin Galcea PJS4

346. Hogaș Marius PJ Râmnicu Vâlcea

347. Stroe Cristina PJ Drăgășani

348. Mociran Adela PT Maramures

349. Tătar Emanuela Anca PJ Brăila

350. Sfîca Aglaia Irina PJ Iași

351. Fraiu Flaviu PJ Timișoara

352. Galatan Anișoara Voichita PJS 6

353. Simon Dragoș PJ Cluj Napoca

354. Todea Laurențiu Mirel PJ Timișoara

355. Derius Laura DNA Structura Centrala

356. Pop Ciprian Dumitru PJ Luduș

357. Murariu Ovidiu Daniel PJ Luduș

358. Ciuche Lucian DIICOT

359. Dinică Mihai PJ Făurei

360. Topală Teodor Bogdan DIICOT

361. Meszar Alexandru Voicu PJ Carei

362. Pricop Elena Mădălina PJ Iași

363. Țapliuc Cristina PJ Iași

364. Corogeanu Cristian Andrei PJ Timișoara

365. Albulescu Camelia PJ Cornetu

366. Ioșca Alina PJ Cornetu

367. Șerban Daniel Mihai PJ Brașov

368. Gordan Sorin PT Brăila

369. Chivu Claudia Irina PJ Timișoara

370. Olariu Nicușor PJ Caransebeș

371. Mustață Liviu PT Caraș Severin

372. Hosu Andrei PT Caraș Severin

373. Patras Alexandra Maria PJ Iași

374. Pelmus Atena PT Timiș

375. Mihoc Emanuel PJ Sighișoara

376. Galațanu Maria PJ Baia Mare

377. Simion Daniel PJ Focșani

378. Stanciu Gabriela Daniela PJ Brăila

379. Corogeanu Cristian Andrei PJ Timișoara

380. Negrău Andrei Sergiu PJ Salonta

381. Georgescu Ruxandra Diana PJ Suceava

382. Călinescu Diana PJ Suceava

383. Cătălin Chiochiu PJ Suceava

384. Doina Popa PJ Pitești

385. Nicolae Argeșanu PJ Pitești

386. Simona Florescu PJ Pitești

387. Cătălin Bărbuceanu PCA Pitești

388. Oprea Mihai Tatiana DIICOT

389. Olaru Mihaiela DIICOT

390. Cristian Ichim DIICOT ST Brașov

391. Zaharia Adrian Constantin PJ Suceava

392. Cristina Garda PJ Galați

393. Scorta Robert PJ Petroșani

394. Popescu Cristian PJ Caracal

395. Bonda Alexandru Vasile PJ Timișoara

396. Andrei Florin Ciprian DIICOT Bacău

397. Ciocan Gheorghe PJ Severin

398. Marin Călușaru DNA ST Craiova

399. Varga Sanda Daria PCA Cluj

400. Diana Nicoleta Gitan PT Timiș

401. Constantin Conortos DNA ST Constanta

402. Diac Ana Maria PJS1

403. Crăciun Achim Ovidiu PJ Brăila

404. Luminița Popa DNA

405. Emanuel Hau PJ Timișoara

406. Daniela Chiazna PJ Drobeta Turnu Severin

407. Florina Băilescu PJ Drobeta Turnu Severin

408. Bărbulescu Florin Alexandru PJ Călărași

409. Natavala Iuliu DNA

410. Vlad Grigorescu DNA

411. Tiba Morar Anca PJ Oradea

412. Ion Teodor Valentin PJ Pitești

413. Adrian Mihai PJ Pitești

414. Cosmin Cristescu PJ Pitești

415. Puiulescu Constantin Cosmin PT Argeș

416. Ioan Paul Chiș DNA Structura Centrală

417. Paul Leontică DIICOT ST Suceava

418. Florentin Riza PT Dolj

419. Tamara Manea PICCJ

420. Adrian Ghirdoveanu DIICOT BT Dâmbovița

421. Resmeriță Clement Mihai – DNA Structura Centrală

422. Conortos Camelia Maria PT Constanta

423. Constantinescu Mihai Marius DIICOT

424. Ardelean Cristian DNA ST Oradea

425. Chiazna Magdalena Daniela PJ Drobeta Turnu Severin

426. Moacă Mihaela Adriana PJ Buftea

427. Ionuț Călina DIICOT

428. Ionașcu Cristina PJ Bacău

429. Ionașcu Cătălin PJ Bacău

430. Benchea Vlad PJ Sibiu

431. Mandache Ionuț PJ Iași

432. Fleckhammer Robert DIICOT

433. Petrescu Erită Cosmin PJ Tg Jiu

434. Onofrei Nichiforel Marius PT Botoșani

435. Cristea Virgil – PJ Alba Iulia

436. Cristea Denisa PJ Constanta

437. Șimon Oana PJ Cluj Napoca

438. Horșia Alexandru PJ Cluj Napoca

439. Panțiru Florin PJ Cluj Napoca

440. Spumă Oana Amalia PJ Cluj Napoca

441. Mărginean Peczi Anamaria PJ Cluj Napoca

442. Fadei Pavel PJ Cluj Napoca

443. Nicoară Andra Laura PJ Cluj Napoca

444. Ududec Ionel PJ Cluj Napoca

445. Pântea Marius Călin PJ Cluj Napoca

446. Tofan Florinela PJ Cluj Napoca

447. Horge Diana Maria PJ Cluj Napoca

448. Gheorghe Dragoș Ion PJ Cluj Napoca

449. Mihai Laura Adina PJ Cluj Napoca

450. Amuscăliței Alin PJ Cluj Napoca

451. Mane Loredana Lăcrămioara PJ Cluj Napoca

452. Birtoc Mihai Dorin PJ Cluj Napoca

453. Delea Sarca Georgiana PJ Cluj Napoca

454. Toader Aurelia Mirel PJ Cluj Napoca

455. Ududec Anca Teodora PJ Cluj Napoca

456. Kozma Bartok Szende Zenko PJ Cluj Napoca

457. Borteș Mihai PJ Cluj Napoca

458. Damaschin Ioana Teodora PJ Cluj Napoca

459. Andreica Lucia Maria PJ Cluj Napoca

460. Sfâriac Mihaela PT Cluj

461. Renyi Erika PT Cluj

462. Rășcanu Cristina PT Cluj

463. Mihai Mesaroș PJS 2

464. Dinu Adrian Mihai PJ Constanta

465. Laurentiu Iordan PJ Sibiu

466. Cazacu Dan Constantin PJ Bacău

467. Felicia Irina Popovici DNA

468. Felicia Vlad DNA ST Brașov

469. Adina Bidică PT Vâlcea

470. Alexandra Maria Zernoveanu PJ Sfântu Gheorghe

471. Cășuneanu Florin Daniel – PCA Iași

472. Cojocar Rusanda PJ Brașov

473. Gherghina Alina Nicoleta PJS 6

474. Păduraru Raluca Mihaela PJS4

475. Dinu Cristian Sorin DIICOT BT Sibiu

476. Enache Simona DIICOT BT Sibiu

477. Sava Gheorghe Petru DIICOT BT Sibiu

478. Bidihon Flavius PJ Suceava

479. Meszaros Tiberiu PJ Babadag

480. Miroiu Floriana PJS 4

481. Laura Gradina PT Tulcea

482. Cristina Grosaru PJS 3

483. Ștefaniu Simona PT Covasna

484. Stefaniu Bogdan PT Covasna

485. Alina Neculăeș PCA Bacău

486. Andrei Jurca PJ Timișoara

487. Sorin Pasăre PCA Craiova

488. Pătulea Ioana – PJS 3

489. Rosu Cristina PJ Giurgiu

490. Mihaela Grigore PCA Bacău

491. Andrei Drăgan PJ Buftea

492. Andrei Cristi PJ Răcari

493. Carasel Ștefana PJS 1

494. Petrușcă Gabriela Amalia PJ Buftea

495. Ghilan Irina Brîndușa PJ Moinești

496. Sandu Anca – PJ Piatra Neamț

497. Ciopi Ani – PJ Baia Mare

498. Matei Andreea Isabella PJ Buhuși

499. Sârghi Dorina PJ Roman

500. Maciuc Sorin PJS 6

JUDECĂTORI:

Florin Zereș – Judecătoria Sibiu,

Florina Carmen Ionescu – Tribunalul Neamț,

Doina Zavalasi – CA Craiova,

Mihaela Ion – Judecătoria Buzău,

Iulian Dîrzeanu – Tribunalul București,

Sorina Marinaș -CA Craiova,

Florin Vîlceanu – Tribunal București,

Ioana Liliana Molina Ramirez – Tribunalul Cluj,

Anca Codreanu – Tribunalul Brașov,

Liviu Cristian Cîrneciu – Judecătoria Zărnești,

Cîrneciu Felicia Tincuța – JS 2,

Anca Demian – Judecătoria Hațeg,

Padeanu Catalina Petruța – Judecătoria Slatina,

Sandu Maria Irina – Judecătoria Brașov,

Mădălina Bîrlog – Tribunalul București,

Cobiscan Alexandru – JS 1,

Ioan Fundătureanu – CA Pitești,

Crina Capota – Judecătoria Dej,

Balasanu Alexandru – Judecătoria Botoșani,

Popescu Adrian – Tribunalul Cluj,

Popescu Luminița Teodora Judecătoria Mangalia,

Neagos Sorina – CA Alba Iulia,

Mandache Claudia – Judecătoria Iași,

Dorin Parascheva – Judecătoria Constanta,

Alina Stamate Tămășan – Tribunalul Maramures,

Ambrozie Silvia JS 1,

Anton Carla JS 1,

Chiriță Oana JS 1,

Focșa Lavinia JS1,

Ivanciuc Sorin JS1,

Matei Oana JS 1,

Păduraru Dana JS 1,

Savu Ana JS 1,

Bogdan Popescu Judecătoria Tg Jiu,

Lucian Cosmin Manoloiu – Judecătoria Slatina,

Irina Popa JS 1,

Gheorghe Costin Lucian Judecătoria Cornetu,

Dinu Rebeca Zinca Trib București,

Brîndușa Andreea Sârbu JS 1,

Veronica Sîrbu JS4,

Cristi Danileț – Tribunalul Cluj,

Roxana Budulan – CA Timișoara,

Bichiș Diana Maria – Judecătoria Dej,

Cărpinean Cristiana Camelia – Judecătoria Dej,

Tudor Cristian Ciobanu – Judecătoria Răducăneni,

Oana Andreea Onofrei JS 1,

Alina Mihaela Palancanu – Tribunalul Neamț,

Marius Stancu JS1,

Alexandra Ghica JS1,

Ana Maria Stoica – JS1,

Edwina Guiu – JS1,

Andreea Băluțoiu JS1,

Cristina Călușaru – Tribunalul Dolj,

Mandache Claudia – Judecătoria Iași,

Andreea Busulescu – JS1,

Andreea Mihaela Bradu – Tribunalul București,

Iulia Lavinia Munteanu – Judecătoria Iași

Auditori de justiție:

CIORNEI Dan Constantin,

CREȚAN Alexandru, GRĂJDEANU Constantin,

VARVARA Maria,

TARNOVSCHI Alexandra-Karina,

BRÎNAȘ Liviu Florin,

CALAI Patricia Carmen,

DERLEAN Petru Alexandru,

SIMION Boris,

JOLDOȘ Andrada Iulia,

POP Paula Crina,

SOPONOȘ Cristina,

SZILAGHY Robert-Tiberiu,

ALCOR Mona,

COTOI Petruța Maria,

FARCAȘ Carmen Mihaela,

NEACȘU Mirel-Emanuel,

PASCU Diana,

MAIOR Sandra,

IVĂNUȘ Camelia-Laura,

VOROTIC Lavinia,

BONDAR Elena Teodora,

CRISTEA Emilia,

CRISTEA Ștefan-Georgian,

DĂNILĂ Sanda Cristina,

FILIP Tudor-Petruț,

POP Florina Maria,

POPA Mihai,

RĂCHITĂ Ioana Ruxandra,

POPA Maria Denisa,

TOMA Andreea,

APOSTU Roxana,

ARON Denisa,

CIOCOIU Georgiana-Mihaela,

GAVRIL Ducu,

JERE Amalia,

ȘINCARI Florin,

BUCUR Ioana,

BÂRSAN Dan Andrei,

DOFIN Cătălin Liviu,

HURDUCACIU Mădălin,

URSUȚ Cristian,

VERDE Andreea,

BELCHIȚĂ Mihai Alexandru,

MOROȘAN Maria-Magdalena,

Lazăr Mihaela,

Mădălina Elena Cazan,

Pasea Irina,

Ungureanu Alina Nicoleta,

Teodoru Raluca,

Ivan Lavinia Constantina,

Gruia Streinu,

Roxana Beatrice Teslovan,

Oltean Sorana Zamfira,

Cărăuș Nicolae,

Jarca Cristian Paul,

Stoicescu Andreea,

Ostahie Oana Maria,

Cîmpean Laura Monica,

Doroftei Georgiana,

Pintea Răzvan Mihăiță,

Bratu Adriana Marinela,

Pop Andrei,

Chichinejdi Paul Sebastian,

Lăpădat Adina Ștefania,

Nicoara Alexandra Ioana,

Sînziana Benec,

Cercega Lidia Claudia,

Varvara Maria Auditor,

Guz Jean Robert,

Tremură Mirel Cristian,

Geambașu Daria Alexandra,

Calai Patricia Carmen,

Băcoiu Diana Mădălina,

Voiculescu Corina Alexandra,

Boteanu Teona Gabriela,

Necula Mihai.

După cum se ştie, această „listă“ a apărut de cîteva zile în spaţiul public şi nici unul dintre cei nominalizaţi nu a negat adeziunea. Redacţia Cotidianul stă la dispoziţia oricăruia dintre magistraţii care cred că au fost trecuţi în mod abuziv pe această listă să se dezică public de conţinutul protestului pe care apar ca semnatari!

De curiozitate, văzînd că pe această listă există şi o judecătoare din Craiova, Doina Zăvălaşi de la Curtea de Apel, am făcut o minimă verificare şi am descoperit că dumneaei a fost pînă în anul 2011 procuror, făcînd parte din cei 400 de procurori care au devenit peste noapte judecători! Se verifică astfel acel proverb care spune că lupul îşi schimbă părul, dar năravul, ba!

P.S. Pentru a evita eventuale neînţelegeri, iată cîteva dintre definiţiile cuvîntului „acoperit“ pe care le-am avut în vedere în acest text: „tăinuit, ascuns, camuflat, mascat“. Pentru alte conotaţii, CSAT trebuie să lămurească aspectele care vizează prevederile Legii 303/2004 şi să dea, în sfîrşit, un răspuns UNJR şi AMRMagistra.

Ion Spanu
Sursa: cotidianul.ro

0 1211
Tratatul de la Trianon a fost semnat la data de 4 iunie 1920 între Puterile Aliate învingătoare în Primul Război Mondial și Ungaria, în calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, stat învins în Primul Război Mondial. Tratatul a fost semnat în Palatul Marele Trianon de la Versailles de către 16 state aliate (inclusiv România), pe de o parte, și de Ungaria, de altă parte.
Tratatul a fost semnat pentru a stabili frontierele noului stat Ungaria cu vecinii săi: Austria, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor (stat devenit ulterior Iugoslavia), România și Cehoslovacia. Tratatul de la Trianon a făcut parte din seria tratatelor încheiate la finalul Primului Război Mondial, celelalte fiind tratatele de pace încheiate de Puterile Aliate cu Germania (la Versailles, în 28 iunie 1919), Austria (la Saint Germain en Laye, în 10 septembrie 1919), Bulgaria (la Neuilly, în 27 noiembrie 1919) și cu Turcia (la Sèvres, semnat la 4 iunie 1920 și repudiat apoi, fiind înlocuit cu tratatul de la Lausanne).În raportul prezentat în cadrul Conferinței de Pace, la 1 februarie 1919, I.I.C. Brătianu a relevat faptul că intrarea țării noastre în primul război mondial alături de Puterile Antantei a avut ca scop fundamental eliberarea Transilvaniei și Bucovinei de sub dominația Austro-Ungariei și a demonstrat totodată aportul său economic, politic și militar la obținerea victoriei Aliaților asupra Puterilor Centrale.De asemenea, el a probat cu argumentele istorice și etno-demografice că Transilvania și Banatul sînt teritorii românești, reamintind că statisticile ungare, deși totdeauna falsificate, îi menționau, totuși, pe români ca fiind populația majoritară a acestor ținuturi. „Populația română din aceste teritorii, sublinia raportul, reprezintă mult peste două treimi din întreaga populație”. I.I.C. Brătianu a ținut să pună în relief faptul că „înainte ca armata română să pătrundă în Transilvania, deputații români din toate județele acestei provincii, în virtutea dreptului la autodeterminare, s-au întrunit la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia,  unde au hotărît unirea definitivă a Transilvaniei și a regiunilor (românești) din Ungaria cu România”.
Consiliul Suprem Interaliat a hotărât, în cadrul ședințelor din 1 și 18 februarie 1919, formarea unei Comisii de experți (francezi, englezi, americani și italieni) care să studieze problemele teritoriale expuse de primul ministru al guvernului român în Raportul prezentat în 1 februarie  și să prezinte propuneri pentru delimitarea frontierele cu Ungaria „pe terenul etnic, geografic și al necesității economice.” Pe baza acestor criterii, Comisia de experți a supus discuției Consiliului miniștrilor de externe ai Conferinței, întruniți în ședința din 11 iunie 1919, linia de frontieră româno-ungară. La rîndul său, Consiliul Suprem  a analizat la 21 iunie 1919 și frontierele dintre România și Iugoslavia în zona Banatului.
4 iunie 1920: 98 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon. Ce înseamnă 'Nem, nem, zoha', strigătul de luptă al maghiarilor
La 11 iunie 1919, Consiliul Miniștrilor de Externe ai Conferinței de la Paris  i-a convocat pe reprezentanții României și Cehoslovaciei pentru a le comunica frontierele lor cu Ungaria, care urmau să fie introduse în Tratatul de Pace. Frontiera dintre România și Ungaria indicată de Consiliu era, în esență, frontiera actuală și a fost acceptată de guvernul României. Dar nu era cea promisă prin Tratatul de Alianță din 1916, adică de-a lungul întregului curs al Tisei, de la Szeged, la sud, la Vasaros-Nameny, în nord. La Trianon s-a stabilit României un teritoriu mai mic decît acela la care avea dreptul, conform principiului autodeterminării, formulat de președintele SUA, Wilson.
Toate hărțile etnografice elaborate de geografi, indiferent dacă erau unguri, germani, francezi, englezi sau italieni, pun în evidență faptul că granițele etnicității românești spre Apus depășesc frontiera trasată prin Tratatul de la Trianon.
Ion I.C. Brătianu explică de ce guvernul României a acceptat frontiera cu Ungaria stabilită la Conferința de Pace de la Paris. Pentru dezamorsarea lucrărilor Conferinței de Pace, blocate la un moment dat de protestele și obstrucția delegației ungare, delegația română, în interesul păcii, a renunțat să mai revendice teritoriile locuite de români la sud de Dunăre, precum și cele din regiunea Tisei.
La stabilirea frontierelor României, Conferința de Pace de la Paris a luat de bază Tratatul din 17 august 1916, încheiat între România și Antantă, în care nu se specifică nimic privind frontiera nordică a țării, a Maramureșului.
În condițiile destrămării Imperiului austro-ungar, la 28 noiembrie 1918 se ține la Sighet o impunătoare Adunare națională, la care participă peste 10.000 de țărani maramureșeni, în frunte cu intelectualii lor, unde s-a cerut unirea cu România a întregului Maramureș istoric, inclusiv cel din dreapta rîului Tisa. Același deziderat național s-a cerut de către delegații maramureșeni și la istorica Adunare națională din 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia. Aici, la Alba Iulia, cînd bătrînul Ștefan Cicio-Pop și-a terminat cuvîntarea, strigînd „Trăiască România Mare, de la Nistru pînă la Tisa”, maramureșenii au protestat, spunînd că ei nu au venit la Alba Iulia pentru a pune hotar pe Tisa, ci au venit să-l împingă pînă la granița Galiției, ca România să cuprindă între hotarele sale și Maramureșul românesc de peste Tisa.
În preajma Crăciunului din 1919, Maramureșul a fost invadat și ocupat de trupele ucrainiene și de grupări bolșevice înarmate, formate din ucrainieni și ungurii lui Béla Kun. În 1920, la cererile repetate ale maramureșenilor, Consiliul Dirigent, de comun acord, a hotărît ca Armata a 8-a română, condusă de generalul Avramescu, să ocupe întregul Maramureș istoric (din dreapta și stînga rîului Tisa). După ce a fost zdrobită rezistența ucrainiano-ungară, s-a instaurat administrația românească în toate localitățile, astfel realizîndu-se un mare ideal și o mare dreptate istorică.
În vara anului 1920, guvernul Averescu, în loc să continue tratativele, să ducă la bun sfîșit demersurile guvernului anterior, condus de Vaida Voevod, la finele lunii iulie a ordonat, cu o grabă nejustificată, retragerea trupelor române dincolo de Tisa. Această dispoziție a fost considerată de cercurile internaționale ca o renunțare de bună voie a României la teritoriul Maramureșului de peste Tisa, care la scurt timp a fost ocupat de trupele cehe.
În noua situție, s-a stabilit frontiera României cu Cehoslovacia prin vechiul Maramureș ce cuprindea, în 1920, un teritoriu de 10.354 km2, cu o populație de 400 mii de locuitori, iar României i-a revenit abia o treime, 3381km2, cu orașul Sighetul Marmației și împrejurimile sale locuite în majoritate de români, iar restul de două treimi, adică întreg Maramureșul din drepta Tisei, a fost atribuit de Conferința de Pace Cehoslovaciei, cu toate că aveau acolo 40.000 – 50.000 de români și circa alți 80 mii frați care au fost rutenizați de vitregia vremurilor. Mai multe localități pur românești (Apșa de Sus, Apșa de Mijloc, Apșa de Jos, Biserica Albă și Slatina) au rămas la Cehoslovacia pe malul drept al Tisei.
Delimitarea graniței dintre România și Iugoslavia, în zona Banatului, a întîmpinat numeroase dificultăți. Ion I.C. Brătianu cerea ca întreg Banatul să fie încorporat în Regatul României, promis de Aliați în 1916, considerînd că existența unei granițe naturale puternice cu statele slave, Dunărea și Nistru, era o necesitate strategică pentru România. Ulterior, în urma demersurilor diplomatice ale Serbiei și altor cercuri politice occidentale care o sprijineau, Conferința de pace a impus României renunțarea la Banatul de sud pentru a fi cedat Iugoslaviei, îndeosebi din rațiuni strategico-militare.
Șeful guvernului român, Ion. I. C. Brătianu, nu a acceptat niciun compromis în problema cedării Banatului de sud. În imposibilitatea de a face acceptată poziția României, Brătianu a părăsit Parisul și s-a angajat în politica de rezistență față de cei „Patru mari”, pînă la 12 septembrie 1919, cînd a demisionat.
În cele din urmă, semnarea Tratatului între puterile aliate și asociate, printre care și România, pe de o parte, și Ungaria, pe de altă parte, a avut loc la 4 iunie 1920, ora 1630, în clădirea Marelui (palat) Trianon din Versailles, prin el recunoscîndu-se valabilitatea juridică internațională a Unirii Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România. El a fost parafat din partea României de dr. Ioan Cantacuzino și Nicolae Titulescu. Ungaria a fost reprezentată de G. de Benard și A. Torda.
Tratatul de la Trianon a fost întărit prin 37 de semnături ale președinților de consiliu de miniștri, miniștrilor de externe, ambasadorilor, înalților comisari, miniștilor plenipotențiari, reprezentînd 23 de țări din Europa, Asia, America Latină, America de Nord, Africa și Australia. Aceste semnături confereau Tratatului temeiuri de nezdruncinat, pecetluind drepturile istorice și etno-demografice ale poporului român și anume, Unirea Transilvaniei pe veci cu Patria Mamă, România.
Referindu-ne la Tratatul de la Trianon, trebuie reținut că el nu a avut numai menirea de a trasa frontierele dintre Ungaria și țările vecine (România, Cehoslovacia, Iugoslavia și Austria), cum apare simplificat în publicistica interesată în a sugera că el a fost o „reglare de conturi” impusă de țările vecine Ungariei, dornice să beneficieze de pe urma înfrîngerii ei în primul război mondial și de pe urma „nedreptăților istorice” a cărei victimă ar fi fost ea.
Tratatul de la Trianon a fost un act complex, care, în cele 14 părți și 364 de articole, a reglementat mult mai multe probleme. El a fost un tratat între Ungaria și peste 20 de state din Europa și alte continente, cu care, în timpul războiului, ea ajunsese într-un conflict declarat oficial. Fiecare dintre aceștia s-a folosit de poziția lui de partener la victorie pentru a formula pretenții specifice față de cel învins. Tratatul de la Trianon a fost un inventar complex și detaliat al tuturor acestora.
Tratatul de la Trianon a confirmat dezmembrarea „Ungariei Mari” și alipirea părților locuite de alte naționalități decît cea maghiară la statele care s-au format atunci ori și-au desăvîrșit unitatea națională. Articolele 27-35 ale Tratatului consfințesc includerea teritoriului Croației și Sloveniei (partea de nord a Republicii Croația) și Voivodina (inclusiv o treime din vestul Banatului) în cadrul Regatului Sîrbilor, Croaților și Slovenilor, a Slovaciei și Ruteniei (azi Republica Slovaciei și Regiunea Transcarpatia din Ucraina) în cadrul Cehoslovaciei, a Transilvaniei, Maramureșului, Crișanei și părții răsăritene a Banatului în cadrul României și a Burgenlandului în cadrul Republicii Austria. 71% din teritoriul Transleithaniei (partea ungară a Dublei Monarhii) și 63% din populație, aceasta din urmă în majoritate zdrobitoare fiind alcătuită din etnici ne-maghiari, au trecut către statele succesoare. Trinanonul a consfințit existența unui stat ungar independent, în care, pentru prima dată în istoria sa, poporul ungur devenea majoritar și stăpîn pe propria sa țară.
Cu toate acestea, Tratatul a fost și continuă să fie perceput, în mentalul colectiv maghiar, drept o mare catastrofă. Adepții hungarismului refuză să accepte că Tratatul de la Trianon reprezintă doar actul care a consfințit sfîrșitul regatului Sfîntului rege Ștefan, regat care de facto dispăruse în sec. al XVI-lea, prin înfrîngerea de la Mohács și divizarea teritoriilor sale între Imperiul otoman și Sfîntul Imperiu Roman (devenit ulterior Austria și, din 1867, Dubla Monarhie Austro-Ungaria), dar care formal a continuat să existe, împărații de la Viena purtînd pînă la sfîrșit titlul de regi apostolici ai Ungariei.
Participanții la Conferința de Pace de la Paris erau, în mare parte, conștienți de faptul că Imperiul Austro-Ungar  încetase să mai existe, cu mult înainte de deschiderea lucrărilor Conferinței, și că popoarele oprimate își hotărîseră singure destinul. Charles Seymour, expert al Comisiei americane pentru Austro-Ungaria, arăta că, atunci cînd s-a deschis Conferința de Pace, „Monarhia habsburgică nu mai era decît o instituție ce aparținea trecutului, așa încît cea mai mare parte a sarcinii pacificatorilor a constat în determinarea, pur și simplu, a detaliilor frontierelor”.
Chiar și premierul britanic, Llyod George , aprecia că „înainte ca puterile să ajungă să examineze pacea austriacă, ele erau confruntate cu fapte săvîrșite și ireversibile. Ceea ce prevăzuse cu multă vreme înainte prăbușirea Imperiului jefuitor austro-ungar, se realizase în practică, dar într-un ritm neașteptat de rapid și într-un mod complet imprevizibil și ireparabil”.
Harmworth, secretar de stat în Ministerul de Externe al Marii Britanii în 1920, declara: „Regatul Ungariei s-a descompus într-o largă măsură în părțile sale componente, înaintea începerii Conferinței de Pace, căci această țară nu a fost decît un conglomerat artificial și forțat de rase, neasemănătoare și, în unele cazuri, ostile”.
Numai că, pentru regimul revizionisto-horthyst de la Budapesta, Istoria nu a însemnat niciodată „magistra vitae”. Tocmai în ziua ratificării în Parlament a Tratatului de la Trianon, deputații revizioniști jurau că nu-l vor respecta niciodată, că vor lupta prin toate mijloacele pentru refacerea Ungariei Mari. Ei depuneau următorul jurămînt: „Cred în Dumnezeu. Cred în patrie. Cred în reînvierea Ungariei milenare”. Sloganul „Nem! Nem! Soha! (Nu! Nu! Niciodată), scandat cu obstinență de parlamentarii unguri și reluat ulterior de întreaga propagandă revizionistă, exprima hotărîrea de nerecunoaștere și nerespectare a Tratatului de la Trianon, ca și a celorlalte tratate adoptate pe cale democratică de către Conferința de Pace  de la Paris.
Începînd cu acest moment, al ratificării formale a Tratatului de la Trianon, cercurile revizioniste maghiare au pus bazele unei ample mișcări anti-Trianon, care acționează și în zilele noastre, pe plan intern și internațional, folosind un veritabil arsenal de mijloace politico-diplomatice și propagandistice pentru convingerea opiniei publice și forurilor de decizie mondiale, asupra pretinsului caracter inechitabil, „dictatorial”, „imperialist” al tratatului susmenționat, adoptat în 1920 și reconfirmat prin Tratatul de Pace de la Paris din 1947, prin Actul final al Conferinței de la Helsinki din 1975 și alte acte și tratate internaționale din perioada postbelică.
Mișcarea anti-Trianon, inițiată și propulsată de revizionismul maghiar, timp de peste trei sferturi de veac, nu a cunoscut niciun moment de pauză, fiind îndreptată fără reticențe împotriva statului național unitar român. Ea vizează rectificarea graniței de Vest a României, prin încorporarea la Ungaria a Transilvaniei.

0 527

In Principatele Romane, ca și in alte țări vecine în care au venit și au trăit populatii de evrei (indeosebi in Ungaria, unde se integrasera covarsitor!) – acestia au avut darul de a explica o realitate si  un crez, formulat de unul dintre invatatii lor,  Moisi  Mendelsohn :„Straduiti-va sa adoptaţi limba şi aspiraţiile poporului în mijlocul căruia trăiţi si asa va fi bine pentru voi…” ; Noi credem ca asa se explica de ce in lucrarile de Lingvistica ale respectivilor cercetatori ( publicate in sec. XVIII -XIX) nu se  justifica tentative de posibile manevre  distorsionante a adevarurilor Istoriei limbii romane! Pur si simplu nu se justifica logic!

De ce ar face-o, folosind, culmea, argumen tele Lingvisticii moderne, care este totusi, o stiinta … nu o ipoteza! Acuzatia de posibila „masluire” a Dictionarelor explicative romanesti – este o nerozie fara margini, emisa de un oarecare medic psihiatru Napoleon Savescu (autointitulat istoric in SUA) caruia  i-a cașunat pe …constatarea unanimă a latinitatii poporului roman care nu ar avea nimic cu latinitate. Și astfel, aproape 30 de milioane de cetateni romani vorbesc azi o …limba a dacilor, care desigur, ar fi existat, dar azi fara urme …in dictionare !

Pana sa vina evreii in Lingvistica romaneasca, cronicarii moldoveni şi cei munteni au scris inspirat despre temeliile latine ale limbii române.
Astfel Grigore Ureche, zicea: “Aşijderea şi limba noastră din multe limbi este adunată şi ne este amestecat graiul nostru cu al vecinilor de primprejur, măcar că de la Râm ne tragem, şi cu ale lor cuvinte ni-s amestecate. Cum spune şi la predoslovia letopiseţului celui moldovenescu, din limbile lor s-au amestecat a noastră: de la râmleni, cele ce zicem latină, pâine, ei zic panis; carne, ei zic caro; găină, ei zic galena; muierea, mulier; femeia, femina; părinte, pater; al nostru, noster şi altele multe din limba latinească, că de ne-am socoti pre amănuntul, toate cuvintele le-am înţelege”.

Miron Costin: “Aşa şi neamul acesta, de care scriem, a ţărilor acestora numele drept şi mai vechi este român, adecă râmlean, de la Roma. Acest nume de la descălecatul lor de Traian şi cât au trăit până la pustiirea lor de pre aceste locuri şi cât au trăit în munţi, în Maramorăs şi pe Olt, tot acest nume au ţinut şi ţin până astăzi… Şi aşa este acestor ţări – şi ţării noastre Moldovei şi Ţării Munteneşti – numele cel drept de moşie este român…”. Şi încă: “Neamul ţării Moldovei de unde să trăgănează?/ Din ţările Râmului, tot omul să crează./ Traian întâi, împăratul, supuind pre dahi,/Dragoş apoi în moldoveni premenind pre vlahi… / Moldovenii mainte de Dragoş Vodă să chema vlahi sau rumâni, de la Râm”.

Cronicarul muntean, stolnicul Constantin Cantacuzino şi-a exprimat în acelaşi sens convingerea privind originea comună a tuturor românilor: “Însă rumânii înţeleg, nu numai ceştia de aici (din Ţara Românească – I.C.), ce şi din Ardeal, carii încă mai neaoşi sunt, şi moldovenii, şi toţi câţi şi într-altă parte să află şi au această limbă… Ce dară pe aceştia… tot români îi ţinem, că toţi aceştia dintr-o fântână au izvorât şi cură”.

Conştiinţa romanităţii noastre a fost exprimată cu toată claritatea şi de Dimitrie Cantemir, un mare carturar european care în Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor se adresa tuturor compatrioţilor săi: “Fraţilor romano-moldo-vlahilor… numele şi neamul dumnevoastră, carea de mult s-au descălecat şi de atuncea până acu necurmat lăcuieşte în Dachia, din tirania vechii uitări dezbătându-l, precum adevăraţi romani, de la Roma cetăţeni, şi din toţi ai Italiei lăcuitori aleşi ostaşi să fiţi”.

Dimitrie Cantemir vorbeşte despre caracterul romanic al limbii noastre şi despre folosirea alfabetului latin de către strămoşii noştri.“ Înainte de soborul bisericesc de la Florenţa, observă el în capitolul al V-lea, „Despre literele moldovenilor”, din partea a III-a a lucrării sale „Descrierea Moldovei, moldovenii foloseau litere latineşti, după pilda tuturor celorlalte neamuri al căror grai se trage din cel roman”.

Problema descendenţei limbii noastre din limba latină i-a preocupat, în mod cu totul deosebit, pe adepţii binecunoscutei Şcoli ardelene. Samuel Micu, Gheorghe Şincai, Petru Maior şi alţi savanţi de vază ai timpului au demonstrat cu lux de amănunte descendenţa romană a poporului nostru şi caracterul latin al limbii pe care o vorbim. 

Aici este locul să accentuăm încă şi încă o dată că latinitatea limbii române se manifestă puternic în structura gramaticală şi lexicală a acesteia. După cum susţin cercetătorii avizaţi, cuvintele latine, moştenite de noi, sunt răspândite pe tot spaţiul locuit de români, pe când elementele lexicale împrumutate domină în diverse teritorii aparte. În dialectul daco-român, de exemplu, sunt întrebuinţate azi circa 1500 de cuvinte de bază (cuvinte-tip) latine. O concluzie a lingviştilor contemporani e că limba română este mai apropiată de latina-mamă decât limbile romanice occidentale.Oricum, Roma, Traian, limba latină au fost şi sunt pentru noi realităţi care ne provoacă sentimente de rudenie şi de legitimă mândrie. Pe deplin întemeiat Mihai Eminescu a evocat Roma şi pe urmaşii acesteia în vastul poem Memento mori şi, mai ales, în Scrisoarea III, în care măreţiei lui Traian şi a Romei a opus lipsa de normalitate a prezentului secolului al XIX-lea (“Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman?,/ Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian?)

Este adevarat, figuri proeminente ale literaturii si culturii nationale, ale lingvisticii si stiintei europene (din Ungaria, in primul rand …), sa fie, partial sau majoritar evrei de origine germana, croata sarba, romana, slovaca... Pe timpul imparatului Josef al II-lea, doar o treime din cetatenii „Ungariei…Mari” mai erau, la origine, maghiari autentici!! A fost si vorba de o capacitate de integrare si …asimilare formidabila a iudeilor (…inclusiv in Moldova!) Iata de ce nu e de mirare ca marii lor scriitori si poeti – in frunte cu Petofi Sandor, sau Arthur Koestler… care, desi neamț, ajunsese sa viseze in ungureste! – erau nemaghiari, chiar  vorbitori nativi ai unor alte limbi ale țărilor de unde au emigrat spre primitoarea Budapesta!  

Indemnul lui Moisi Mendelsohn  este un  crez pe care evreii l-au urmat cu consecvenţă întreaga lor viaţă, nu doar in Ungaria …sau Romania, de exemplu, dar și prin alte parti… unde au afirmat …militant principiile de baza ale limbii  respective, aducând lumină într-un domeniu care oglindeşte cel mai deplin specificul naţional al unui popor – limba sa si propria identitate etnica. Trebuie, pana la un punct… sa-i ințelegem ca alogeni; deoarece nu erau implicati in marile problematici – etnice, social-politice, morale ori religioase ale tarii in care traiau –  fara sa-si asume, sau sa raspunda la anumite obligatii cetatenesti, asumate chiar…, aveau timp si pricepere să se dedice si …Lingvisticii!

Si atunci, neavand o țara, s-au dedicat dezvoltarii stiintelor, artei, muzicii, lingvisticii la… altii  deoarece, chiar aveau prodigioase aplicatii native, începand cu usurintza asimilarii culturii si limbilor cu cea mai mare circulatie… Au incercat, prin „esperanto” chiar promovarea unei limbi artificiale de circulatie internationala. Dar n-a… mers pentru ca americanii, prin uriasa lor fortza economica si financiara,  au impus engleza, folosind puterea acoperitoare a Facebook -ului, principal vector transfrontalier de promovare a atractivitatii …democratiei  prin Internet!! Ce sa ne mai „incurcam” cu limbile nationale, cu identitate proprie a tezaurului  identitar al fiecarui popor!

Nationalismul… negativ nu naște idei nationale si pretentii pe masura: mai ales patriotism. Cum pot fi diferenţiate? Poetic, se poate spune – şi s-a spus – că patriotismul este iubirea de propriul popor, în timp ce naţionalismul este refuz faţă de celelalte segmente sociale.
În alt registru, patriotismul este un sentiment personal, în timp ce naţionalismul presupune o ideologie şi o strategie colectivă, la care individul poate să adere sau nu, indiferent dacă este patriot sau nu.
În An Centenar, ar trebui să adăugăm apoi faptul că în multe cazuri, naţionalismul a creat naţiunea. A fost şi cazul României, unde, fără o strategie „naţională“ sincronă vremurilor, probabil că nu am fi avut o naţiune română. Această strategie a implicat şi o doză importantă de xenofobie, chiar antisemitism.  În consecinţă, a nu se confunda patriotismul real cu naţionalismul.

„În ce priveşte viaţa de zi cu zi, care au fost avantajele şi dezavantajele Unirii de la 1918? Care nu a fost, cum s-a zis, doar o extraordinară reuşită… diplomatică, ci în primul rând – rezultatul unui război total pentru libertate de optiune , care i-a unit pe români. Iar sacrificiul uman a fost de aproape 1 milion de oameni!! Poate cea mai importantă schimbare, petrecută în timp, a fost transformarea „ţăranilor“ în cetateni „români“, contopirea ţărilor …”mici”: a Vrancei, a Făgăraşului, a Maramureşului,Tara Motzilor şi aşa mai departe, într-o singură şi mare Ţară. La nivelul vieţii cotidiene, iniţial au fost mai degrabă dezavantaje decât avantaje, în primul rând pentru că nota de plată a Războiului – şi implicit a Unirii – a fost mult mai mare decât ne imaginăm în prezent.

Avantajele au început apoi să se vadă, mai întâi în oraşe, datorită modernizărilor accelerate ale industriei, comertului şi înfloririi culturale, si prin evrei. La ţară, însă, acestea au venit considerabil mai târziu şi într-o măsură mult mai mică. În ansamblu,  decalajul faţă de Europa nu s-a micşorat în perioada interbelică, ci s-a mărit. Pe scurt, pentru Marea Unire chiar s-a luptat şi s-a plătit scump,- inclusiv cu eroi din randul evreilor! – nu a fost un soi de „drept divin“ care „ni s-a recunoscut“, în sfârşit, spre fericirea tuturor. (D.D.R.)

 

Prev1...525354...90Next Page 53 of 90
Numarul: 7913 | Data: 2025-12-17


ROMANIA MARE 100 ANI







INFOBRASOV.NET 2004-2024

Aniversam 20 de ani de activitate neintrerupta
Aprilie 2004 - Aprilie 2024

Titlurile saptamanii












SE INTAMPLA IN BRASOV















Noutatile din SPORT





©2015 InfoBrasov.net