CLOSE
Tags Posts tagged with "Titlurile saptamanii"

Titlurile saptamanii

0 935

Emanuil Gojdu, avocat  şi om politic, a stabilit prin testament ca o mare parte a averii sale să fie administrată de o fundaţie, care să-i poarte numele după moarte. Prima reprezentanţă a fundaţiei, condusă de Andrei Şaguna, a fost înfiinţată în 1870 sub patronajul Congresului Naţional Bisericesc Ortodox. Nu întâmplător, vă prezentăm astăzi două articole apărute în anii 2008 şi 2015 cu trimitere la moştenirea lăsată de Emanuil Gojdu, la acordul, semnat din partea Guvernului României de Mihai Răzvan Ungureanu, care prevedea înfiinţarea Fundaţiei Publice Româno-Ungare „Gojdu”, cu sediul la Budapesta. Despre cum s-au derulat evenimentele şi despre consecinţele nefastului acord româno-maghiar încheiat sub coordonarea prim ministrului României din acea vreme – Călin Popescu Tăriceanu, actualul Preşedinte al Senatului României – vă lăsăm să citiţi şi să concluzionaţi singuri. (Redacţia ART-EMIS).

O mare parte a averii se află într-o bancă din Austria
În 2005, Guvernul Tăriceanu a încheiat cu guvernul ungar un act juridic prin care patrimoniul era renaţionalizat de statul ungar, Fundaţia Gojdu, în varianta gândită de Emanuil Gojdu, era desfiinţată, iar testamentul, anulat. Actul prevedea înfiinţarea unei noi fundaţii, în Ungaria, care să se ocupe doar de studenţii români aflaţi acolo, cu fonduri puse la dispoziţie de statele român şi maghiar, dar nu mai spunea nimic despre banii lăsaţi de Emanuil Gojdu. Documentul a fost conceput de Mihai Răzvan Ungureanu (M.R.U.), în calitate de ministru de externe. Acest acord a stârnit, cum era de aşteptat, nemulţumirea Bisericii Ortodoxe Române. În urma scandalului care a urmat, Parlamentul a respins iniţiativa şi a repus Fundaţia Gojdu de la Sibiu în drepturile ei. În anul 2012, premierul Victor Ponta a anunţat că o comisie de control va verifica modul în care M.R.U. a încercat să înstrăineze Fundaţia Gojdu. Acesta e motivul pentru care, înainte de votul din Parlament pentru numirea lui Ungureanu în funcţia de şef SIE, s-a vorbit despre „Fundaţia Gojdu, piatra de moară de la gâtul lui M.R.U.”. Din verificările Fundaţiei Gojdu din Sibiu reiese că într-o bancă din Austria există o parte din averea lăsată moştenire studenţilor români, sub formă de aur. Acest lucru ar putea explica dorinţa de a şterge urmele acestui act de caritate vechi de 150 de ani.

Mostenirea Gojdu

Prin Tratatul de la Trianon, Ungaria era obligată să restituie bunurile „Fundaţiei Gojdu”
Pe 4 noiembrie 1869, Emanuil Gojdu, unic moştenitor al unei familii de aromâni aşezaţi în Oradea, înfiinţa, prin actul său testamentar, „Fundaţia Gojdu”, condusă de Mitropolitul Ardealului. Fundaţia a-nceput să funcţioneze în 1871, imediat după moartea întemeietorului, care a lăsat o mare parte din imensa lui avere, prin intermediul fundaţiei, „în beneficiul naţiunii române din Ungaria şi Transilvania, pentru prosperitatea şi înflorirea Patriei, a Bisericii Răsăritene Ortodoxe şi a Naţiei Române”. După moartea lui Gojdu, fundaţia a fost condusă tot de un aromân, prieten bun cu marele filantrop: mitropolitul Andrei Şaguna. Până în 1918, sub îndrumarea Reprezentanţei, Fundaţia Gojdu şi-a sporit considerabil patrimoniul mobiliar şi imobiliar, construind la Budapesta, între străzile Kiraly şi Dob, 7 corpuri de clădiri, cumpărând un imobil în Oradea şi acţiuni la băncile Pesti Hazai Elso Takarekpenztar şi Hazai Bank, din Budapesta. Astfel, a devenit cea mai mare fundaţie românească din fosta monarhie austro- ungară. Între 1871 şi 1918 au fost date 4.455 de burse Între anii 1871 şi 1918, fundaţia a acordat 4.455 de burse pentru studenţi şi elevi.

După Primul Război Mondial, averea fundaţiei a rămas aproape în întregime în Ungaria
Reprezentanţa funcţiona la Sibiu, iar administraţia bunurilor aflate la Budapesta îşi avea sediul pe strada Hollo, la numărul 8. După înlăturarea monarhiei austriece, Ungaria a fost obligată – prin articolul 247 al Tratatului de pace de la Trianon – să restituie toate proprietăţile fundaţiilor. De bunurile lăsate de Gojdu urmau să beneficieze românii ortodocşi din România (în proporţie de 90%), din Iugoslavia şi Cehoslovacia (6%) şi din Ungaria (4%). La data de 27 octombrie 1937 s-a semnat la Bucureşti un acord definitiv prin care Ungaria se obliga să restituie României, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a documentului, întregul patrimoniu al Fundaţiei Gojdu, pentru a fi pus la dispoziţia reprezentanţei din Sibiu. Acordul a fost ratificat în 1938 de România şi pe 20 iunie 1940 de Ungaria. Conform variantei maghiare, nu a fost aplicat din cauza evenimentelor ce au survenit după Dictatul de la Viena, din 30 august 1940, deşi până în 1944, România a fost aliatul Ungariei şi nu existau motive ca tratatul să nu fie aplicat…

Aromânii au venit în Transilvania după ce oraşele le-au fost devastate de bande turco-albaneze
Familia de macedoromâni Gojdu îşi are rădăcinile undeva în partea de vest a Balcanilor. Venirea lor în Transilvania are o istorie mai puţin cunoscută de public. Triburile de păstori macedoromâni din Epir şi Albania de Sud au reuşit, sub dominaţia otomană, să-şi păstreze în mare parte autonomia locală şi privilegiile de care se bucurau sub împăraţii bizantini. Datorită libertăţii de mişcare şi aptitudinilor pentru comerţ, ei au devenit cărăuşii, călăuzele şi stăpânii celor mai importante drumuri din această zonă a Europei.
Către finele secolului al XVI-lea, forţa economică a triburilor a început să crească. Iar după anul 1700, oraşele aromânilor, precum Metopa şi Moscopolea, au devenit unele dintre cele mai puternice centre comerciale şi chiar industriale din zonă. Începând cu mijlocul secolului al XVII-lea însă, aceste oraşe au fost devastate de bande turco-albaneze, care au reuşit, în scurt timp, să le radă de pe faţa pământului.
Marea majoritate a localnicilor a plecat, cu toată averea, în Ungaria şi în Ardeal, fiindcă Imperiul austriac le promitea favoruri pentru a-i atrage. În anul 1782, de pildă, un oarecare Jefarovici a fost înnobilat de împărat fiindcă izbutise să colonizeze pe pământurile Austriei circa 500 de familii de macedoromâni. Întemeietori de fabrici, ateliere şi tipografii, macedoromânii au pus în valoare bogăţiile Ungariei şi au fondat marile companii comerciale care legau economic Apusul şi Răsăritul Europei.
Mai mult, familia de aromâni Sina, înnobilată de împăratul Francisc I în 1818, a pus bazele Creditului Agrar Ungar, a întemeiat Societatea de Asigurare Maghiară, a participat la promovarea căilor ferate şi a navigaţiei cu vapoare, a creat Muzeul Naţional, Academia Comercială, Teatrul Naţional, Conservatorul, Corpul pompierilor şi Palatul Academiei de Ştiinţe Ungare. „În faţa acestor măreţe opere, un glumeţ ar putea spune că baronul Sina a întemeiat, cu ajutorul ungurilor, statul maghiar însuşi!”, este de părere istoricul Victor Papacostea[1].

Senatul României a respins O.U.G. 183/2005[2]
Senatul a adoptat, cu 88 de voturi „pentru” şi două abţineri, proiectul de lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă 183/2005 pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind înfiinţarea Fundaţiei Publice Româno-Ungare „Gojdu”, semnat la Bucureşti, la 20 octombrie 2005. Raportul suplimentar comun, redactat de Comisia juridică şi Comisia pentru cultură, de însuşire a punctului de vedere al Camerei Deputaţilor de respingere a actului normativ, a primit 88 de voturi „pentru”, un vot „împotrivă” şi cinci abţineri. Acordul, semnat din partea Guvernului României de Mihai Răzvan Ungureanu, prevedea înfiinţarea Fundaţiei Publice Româno-Ungare „Gojdu”, cu sediul la Budapesta, a cărei înfiinţare şi funcţionarear fi trebuit să se facă potrivit legislaţiei maghiare.

Senatul – for decizional în privinţa acestui act normativ.
Potrivit textului acordului, fundaţia ar fi avut ca scop cinstirea memoriei lui Emanuil Gojdu şi sprijinirea cooperării între cele două ţări, urmând să acorde burse, să se ocupe de organizarea de expoziţii, de programe ştiinţifice şi conferinţe şi să sprijine funcţionarea muzeului şi a bibliotecii „Emanuil Gojdu”. Potrivit înţelegerii între statul român şi cel maghiar, patrimoniul fundaţiei urma să fie alcătuit din moştenirea Gojdu, la care să se adauge, anual, o contribuţie de câte 200.000 de euro din partea României şi Ungariei. Executivul menţiona, sub semnătura premierului Călin Popescu Tăriceanu, că, astfel, erau „armonizate prevederile testamentare ale marelui mecena Emanuil Gojdu cu realităţile contemporane şi cu dorinţa împărtăşită a celor două guverne ca demersul să fie unul comun româno-ungar, similar reconcilierii franco-germane”.
Intrată în circuitul legislativ imediat după adoptare, ordonanţa a fost respinsă de Camera Deputaţilor în data de 30 martie 2006, ea fiind înregistrată la Senat pentru dezbatere în data de 7 aprilie 2006. Cu acest proiect de lege de respingerea a ordonanţei au fost sesizate în fond Comisia juridică şi Comisia pentru cultură. Actul normativ a fost înscris, până în prezent, de mai multe ori pe ordinea de zi a Senatului pentru a fi dezbatut, însă, în urma unor discuţii aprinse, el a fost retrimis la comisii pentru rapoarte suplimentare, ultima decizie a plenului fiind ca, pentru această ordonanţă să fie adoptat un raport comun al Comisiei juridice şi al Comisiei pentru cultură. Cele două comisii, care anterior solicitaseră adoptarea textului ordonanţei, au revenit asupra punctului lor de vedere, propunând plenului respingerea acesteia, însuşindu-şi, astfel, poziţia Camerei Deputaţilor.

Emanuil Gojdu şi-a lăsat moştenire „averea întreagă acelei părţi a naţiunii române din Ungaria şi Transilvania care se ţine de religia ortodoxă”.

Membrii celor două comisii au considerat că, prin crearea Fundaţiei Publice Româno-Ungare „Gojdu”, de către guvernele celor două state „se încalcă în mod flagrant voinţa marelui patriot român”. Raportorii au explicat că, printr-un testament întocmit în noiembrie 1869, Emanuil Gojdu şi-a lăsat moştenire „averea întreagă acelei părţi a naţiunii române din Ungaria şi Transilvania care se ţine de religia ortodoxă”.
Comisiile sesizate în fond avertizau că a ratifica acest acord ar însemna a renunţa, în mod oficial, la drepturile pe care statul român le are asupra moştenirii Gojdu, care a fost confiscată, în 1952, de autorităţile comuniste maghiare şi pe care autorităţile statului maghiar de după 1990 au refuzat să o retrocedeze, aşa cum a procedat în situaţii similare, statul român. Mitropolitul Ardealului, Laurenţiu Streza, preşedintele „Fundaţiei Gojdu”-Sibiu, care a participat la şedinţa de luni, a trimis membrilor Comisiei juridice a Senatului o scrisoare prin care arăta că, din punct de vedere legal şi moral, moştenirea Gojdu aparţine credincioşilor ortodocşi, de ea neputând să dispună nici statul român, nici statul maghiar, aceasta nefiind proprietatea de stat, ci proprietate privată.

În opinia sa, Acordul româno-maghiar exclude, în fapt, moştenitorul testamentar al averii Gojdu şi anulează, practic, Acordul încheiat între cele două ţări în anul 1937, prin care Fundaţia Gojdu putea intra în posesia moştenirii testamentare. Mitropolitul Laurenţiu Streza arăta că Fundaţia Gojdu, care este o fundaţie românească permanentă, aflată sub patronajul Mitropoliei Ardealului, are dreptul la moştenirea şi administrarea proprietăţilor lui Emanuil Gojdu, aceasta fiind singura moştenitoare legală a bunurilor patrimoniale naţionalizate de cele două state comuniste – România şi Ungaria – în 1952. „Aşa cum toate bisericile de etnie maghiară din Transilvania şi-au revendicat toate moştenirile, se cuvine şi este drept şi moral ca Statul român, prin Guvern şi Parlament, să apere şi drepturile românilor ortodocşi din Ungaria şi Transilvania, prevăzute numai pentru ei în Testamentul Emanuil Gojdu”, se arăta în documentul citat.

În momentul votului, în sala plenului se aflau şase senatori U.D.M.R. Preşedintele Comisiei juridice, Peter Eckstein Kovacs (U.D.M.R.) a votat „împotrivă” la supunerea la vot a raportului de respingere a ordonanţei şi nu şi-a mai exercitat dreptul de vot cu ocazia votului la proiectul de lege de respingere a ordonanţei.

Grafica – I.M. ––––––––––––-
[1] Sursa https://www.libertatea.ro/ultima-ora/fundatia-gojdu-o-afacere-cu-aur-si-imobile-de-3-miliarde-de-euro-1167801 – 11 iulie 2015
[2] Sursa https://www.mediafax.ro/cultura-media/senatul-a-respins-ordonanta-gojdu-2430463 – 3 martie 2008

https://www.art-emis.ro

0 396

Doamnelor şi domnilor, printr-un concurs de împrejurări, am intrat zilele acestea în posesia unui set de documente care arată, fără dubii, că valuta şi aurul României sînt scoase, aproape zi de zi, din ţară.
Primul document se referă la scoaterea, în ziua de 25 martie 2002, a 20 de tone de lingouri de aur, cu destinaţia Germania.
Întrebat ce este cu acest transport, guvernatorul Băncii Naţionale a României mi-a răspuns, printr-un prieten comun, că, trimestrial, sînt depuse în bănci străine diferite cantităţi de lingouri, pentru a se obţine dobîndă – în cazul de faţă, ar fi fost vorba de cca. 20 de milioane de dolari. S-ar putea ca afirmaţiile d-lui Mugur Isărescu să fie corecte, dar ce ne facem că, în vreme ce se ştie de ieşirea aurului din ţară, nu mai există nici o evidenţă a repatrierii sale?

Aşa cum Aeroportul Otopeni are o evidenţă riguroasă a scoaterii aurului, de ce nu se găseşte nici o hîrtie cu privire la revenirea lui în România?
De asemenea, nimeni nu ştie care e destinaţia sutelor de milioane de dolari care se încasează, anual, ca dobînzi pentru aceste depuneri. Încerc să înţeleg termenul de prudenţialitate bancară – deşi în nici un Dicţionar al Limbii Române nu figurează cuvîntul acesta, prudenţialitate – dar prea multă secretomanie strică şi te face să intri la bănuială.
Bănuiala a devenit certitudine în momentul în care am primit un alt document, eliberat la 19 decembrie 2001 de firma HCS Transporturi Speciale, pe care îl voi citi în întregime, mai ales că e scurt:

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este isarescu.j2pg.jpg


,,Către Aeroportul Internaţional Otopeni – Director General. Conform contractului de prestări servicii 6284/13.05.1999 şi Actului Adiţional nr. 15264/18.12.2000 vor însoţi transportul de valori şi vor pătrunde pe pista aeroportului prin Poarta 1 în ziua de 20.12.2001 la cursa KLM 1360 pentru ora 12,30 (ora la care se vor prezenta la Cargo KLM toate documentele de expediere a valorilor ridicate de la S.C. Aurul Baia Mare) domnii Panait Ion şi Pecingine Nicolae, cu autoblindata B-36-HCS” – am încheiat citatul.
Evident, conducerea Aeroportului a aprobat cererea, precum şi însoţirea transportului de aur de către paza aerogării. În aprilie 1999 intrasem în posesia altor documente, tot referitoare la scoaterea aurului din exploatarea din Maramureş – în mod concret, era vorba de 325 de kg de lingouri, îmbarcate într-un avion de către firma româno-australiană Esmeralda.

Atunci, în cadrul unei întîlniri pe care conducerea partidelor parlamentare a avut-o la Palatul Cotroceni cu Emil Constantinescu şi cu membrii Guvernului, i-am înaintat şefului statului din acea perioadă o copie a setului de materiale şi l-am rugat să se implice, dacă nu ca preşedinte, măcar ca geolog. N-a făcut-o în nici un fel. După numai cîteva luni, şarlatanii de la Firma Esmeralda aveau să provoace, prin nepriceperea şi lăcomia lor, dezastrul ecologic cunoscut, care a prejudiciat grav imaginea României în lume.

Revin la transportul de aur din 19 decembrie 2001, în care nu mai apare Firma Esmeralda, ci e băgată la înaintare Societatea Comercială HCS Transporturi Speciale. Aceasta e patronată de un personaj extrem de dubios, pe nume Heinrich Schorsch, care conferă şi iniţialele firmei. Specimenul este un colaborator apropiat al d-lui Mugur Isărescu şi, de-a lungul timpului, Departamentul Anticorupţie al PRM a furnizat numeroase dovezi despre activităţile sale de tip mafiot.

Iată şi alte indicii ale caracterului ilegal al relaţiilor dintre Heinrich Schorsch şi Mugur Isărescu, ceea ce ne face să-l suspectăm pe acesta din urmă că, de fapt, n-a jucat cinstit niciodată.
Firma HCS reprezintă firma internaţională Handels Contor Schorsch GmSH Simmeral din Germania, cu care Banca Naţională a României a încheiat în data de 18 decembrie 1991 un contract-cadru pentru livrarea de mijloace de transport valori şi materiale pentru fabricat monede metalice, utilaje de tipărit bancnote şi înscrisuri de valoare, maşini de numerotat şi împachetat bancnote şi monede metalice, piese de schimb, aparatură electronică etc. Cu toate că Banca Naţională a României avea oferte din partea a 6 firme din SUA, Canada, Germania şi alte ţări pentru achiziţionarea de mijloace de transport de diferite tipuri şi capacităţi, s-a preferat firma HCS din Germania, care nu a prezentat nici o ofertă şi, fără să existe o comandă scrisă, au fost achiziţionate în anul 1991, prin această firmă, 20 de maşini, în valoare de 1.100.000 de dolari.
De asemenea, prin adresa nr. 8/505 din 23 mai 1991, eliberată de Direcţia Tezaur şi Operaţiuni de Casă din BNR, s-au cumpărat, tot prin firma intermediară HCS, încă 6 autoturisme blindate, de tip GmC, cu capacitate de 3,5 tone fiecare, în valoare totală de 973.800 mărci germane.
Din păcate, mijloacele de transport achiziţionate nu corespund cîtuşi de puţin condiţiilor de transport valori, în sensul că au 3 uşi de intrare în tezaur, în loc de una singură, iar cabina şoferului are uşa spre tezaurul din autodubă, ca să nu mai vorbim de faptul că uşile nu sînt prevăzute cu două încuietori diferite şi nu dispun de sistem de alarmă, ceea ce denotă că, din construcţie, aceste mijloace de transport au fost concepute pentru alte destinaţii. Totodată, maşinile importate pe sume atît de mari de cuplul Isărescu-Schorsch consumă o cantitate de carburanţi cu mult mai mare decît mijloacele de transport fabricate în ţară.
Problema de principiu e asta:

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este ISARESCU-MS.jpg

* cîte tone de aur au scos pînă acum din România gangsterii de la Esmeralda şi de ce beneficiază de aprobări legale, din partea Băncii Naţionale a României, a Direcţiei Generale a Vămilor, a Poliţiei de Frontieră, a autorităţilor aero-portuare?
* Unde în lume se mai petrece aşa ceva?

Am să trec acum la partea şi mai gravă a fărădelegilor săvîrşite pe Aeroportul Otopeni. Am aici nu mai puţin de 18 documente, care atestă scoaterea din România, cu o frecvenţă aproape zilnică, a valutei.

Documentul nr. 1. Banca Comercială a României solicită, în ziua de 10 decembrie 2001, accesul pe pistă pentru un, citez, ,,transport de valori bancare la Zürich, cu compania Swissair”. Semnează director Marin Treapăt şi şef de serviciu Viorica Frangeti.
Documentul nr. 2. Banc Post solicită accesul pe pistă pentru, citez, ,,un transport de valori bancare la Zürich, cu zborul SR 463″, în ziua de 10 decembrie 2001.
Documentul nr. 3. Banca Comercială Română scoate iar valută spre Zürich, în ziua de 11 decembrie 2001.
Documentul nr. 4. Banca Comercială Română scoate valută, tot spre Zürich, la 3 ianuarie 2002 – observaţi că nici nu se terminaseră Sărbătorile de Iarnă, ce grabă mare pe ei!
Documentul nr. 5. Banca Română pentru Dezvoltare scoate şi ea valută din ţară, la 4 ianuarie 2002, tot către Elveţia, cu cursa SR 463.
Documentul nr. 6. Banca Română de Dezvoltare mai scoate valută şi în 8 ianuarie 2002, tot spre Elveţia şi tot cu cursa SR 463 – a se remarca faptul că directorul Băncii, Ilie Gheorghe, nu-şi asumă răspunderea, semnează, de fiecare dată, altcineva pentru el.
Documentul nr. 7. Banca Comercială Română scoate din nou valută, la 14 ianuarie 2002, tot către Zürich.
Documentul nr. 8. Banca Comercială Română nu mai pridideşte cu scoaterea valutei, schimbă compania Swissair cu compania Crossair, dar nu-şi schimbă năravurile şi mai efectuează un transport, la 29 ianuarie 2002.
Documentul nr. 9. Banca Română pentru Dezvoltare scoate din nou valută din ţară, la 29 ianuarie 2002, tot către Elveţia, iar directorul Ilie Gheorghe se ascunde din nou, lăsînd pe altcineva să-şi asume răspunderea.
Documentul nr. 10. Aceeaşi Bancă Română de Dezvoltare efectuează din nou un transport de valută spre Elveţia, în ziua de 1 februarie 2002, iar directorul Ilie Gheorghe tot nu semnează adresa, ceea ce arată că îşi dă şi el seama de ilegalităţile respective.
Documentul nr. 11. Banca Comercială Română scoate valută din nou, la 11 februarie 2002, tot către Elveţia.
Documentul nr. 12. Banca Comercială Română dă în clocot şi efectuează un alt transport, după 2 zile, mai exact la 13 februarie 2002, tot către Elveţia.
Documentul nr. 13. Apare şi Raiffeisen – Banca Agricolă, care scoate şi ea valută, tot în 13 februarie 2002, dar nu spre Zürich, ci spre Viena.
Documentul nr. 14. Banca Comercială Română scoate valută din nou, pe bandă rulantă, în 18 februarie 2002, tot către Zürich.
Documentul nr. 15. Reapare la orizont Banca Română pentru Dezvoltare, care, la 19 februarie 2002, mai efectuează un transport către Elveţia.
Documentul nr. 16. Printr-o adresă către generalul Dan Gheorghe, director general adjunct al Aeroportului Otopeni, BCR cere sprijinul pentru efectuarea unui nou transport, după numai o zi, în 20 februarie 2002, tot către Elveţia.
Documentul nr. 17. Cu o frecvenţă ieşită din comun, aceeaşi BCR scoate valută din România şi în 21 februarie 2002, tot către Elveţia şi tot cu ajutorul generalului Dan Gheorghe.
Documentul nr. 18. BCR mai efectuează un transport, la 12 martie 2002, tot către Elveţia şi tot cu ajutorul generalului Dan Gheorghe.

Doamnelor şi domnilor, voi pune la dispoziţia presei, în copie, cîte un set al documentelor respective. Nu cred că greşesc dacă voi spune, încă de acum, că ele sînt incendiare şi vorbesc despre corupţia din România mai mult decît toate Armaghedoanele luate la un loc.
Aşa şi numai aşa se explică dezastrul financiar-bancar în care se află România. Nimeni nu mai controlează pe nimeni, ba, dimpotrivă, fură, cot la cot, mai toate oficialităţile statului. Partidul România Mare a solicitat, în mod hotărît, în această dimineaţă, Curţii de Conturi declanşarea unei anchete ,,la sînge” la toate aceste bănci şi la Aeroportul Otopeni. Nici o justificare sau explicaţie nu se susţine – frecvenţa transporturilor de valută este prea mare pentru a nu da de gîndit că totul face parte dintr-un plan diabolic de jefuire a României.
Normal, cu asemenea gangsteri de braţ vom ajunge în vizorul Interpolului. România a încăput pe mîna hoţilor şi românii care se întreabă de ce nu sînt bani pentru pensii, pentru bursele studenţilor, pentru medicamente, pentru spitale – au acum un răspuns imposibil de contestat. Aici e nucleul dur al Mafiei: la Petrom, la Romgaz, la Termoelectrica, la Vamă, la Bănci, la Aeroportul Otopeni. Şi, pentru că tot se vorbeşte acum despre procesul de denominare, am să vă spun că singurul zero care trebuie eliminat de la coada leului este guvernatorul Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu!

CORNELIU VADIM TUDOR
(Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 16 iulie 2010)

Materialul de ma su face parte din „Restituiri”:
Hemoragia de dolari şi de aur a României – Declaraţia Politică rostită de preşedintele PRM în Senatul României luni, 15 aprilie 2002, care îl face de ruşine pe escrocul Mugur Isărescu.

Sursa: Ion Coja

0 783

Teşu Solomovici, istoric evreu: „Niciun tren românesc n-a plecat vreodată la Auschwitz cu evrei! Din România, niciun evreu n-a pierit la Auschwitz!”

Dialoguri fundamentale cu Teşu Solomovici. Istoric, scriitor, preşedintele Centrului Cultural Israeliano – Român din Tel Aviv

Teşu SOLOMOVICI – „Nu aştept decizia germană, mai ales în nebunia lor de a distruge evreimea europeană, declara Ion Antonescu. Ei bine, la 13 octombrie, când trebuia ca primul tren cu evreii din Arad să plece spre Auschwitz, trenurile şi locomotiva  nu au sosit în gara de la Arad. Impacientat,Manfred Freiherr von Killinger,ambasadorul Germaniei, trimisul special al lui Heinrich Luitpold Himmler la Bucureşti, ofiţeri SS  dădeau telefoane peste telefoane, nervi, aproape de apoplexie, dar autorităţile române nu răspund. Niciun şef al României nu răspundea la telefoanele agitate, disperate ale căpeteniilor naziste. În felul acesta, niciun tren românesc n-a plecat vreodată la Auschwitz cu evrei!

Din toată Europa, evreii erau încărcaţi în trenuri şi trimişi şi transformaţi în cenuşă şi fum. Din România, niciun evreu n-a pierit la Auschwitz!

13 octombrie 1942 este o dată miraculoasă pentru evreimea română. Este o dată despre care prea puţin vorbesc istoricii evrei. Ion Antonescu a dat dispoziţie că orice deportare evreiască  încetează. De la 13 octombrie 1942, niciun evreu n-a mai fost deportat din Ţara Românească. Există unii istorici care spun, care interpretează acest gest antonescian astfel : „Ei bine, era căderea de la Stalingrad, războiul era pe sfârşite…”. Nu, nu era căderea de la Stalingrad. Stalingradul a căzut abia în ianuarie 1943, aproape şase luni mai târziu. La acea dată, armatele germane erau ocupante ale întregii Europe, armatele germane şi române luptau în Caucaz, se pregăteau de asaltul Stalingradului, deci decizia mareşalului Ion Antonescu trebuie căutată în altă parte. Nu pentru că i-ar fi iubit pe evrei a oprit el deportările. Antonescu a declarat foarte clar: „Eu nu-i iubesc pe evrei şi vreau ca să purific ţara de străini, de evrei, de unguri, de lipoveni, de ţigani, de tot elementul străin.” Dar, în această politică a lui de purificare a României, Antonescu nu s-a gândit niciodată să adopte soluţia la care era presat de Berlinul nazist, adică „soluţia finală”. 
De acolo  trebuie pornit la orice analiză când se vorbeşte ce s-a-ntâmplat la 13 octombrie 1942. El vedea, ca o soluţie pentru purificarea României, plecarea străinilor din România. Plecarea evreilor. Să plece cu toţii în Palestina, să plece-n America, să plece unde vor. Să nu rămână în România. Am insistat asupra acestui moment pentru că mi s-a părut interesant şi pentru ştiu că a existat întotdeauna în emisiunile de televiziune,  de la diferite televiziuni, întrebarea: de ce credeţi că i-a salvat Antonescu pe evrei? Am vrut să accentuez, să insist asupra cuvântului „salvat”, pentru că nu a fost vorba de o salvare în sensul unei iubiri, unei subite filosemitii a mareşalului faţă de evrei, ci a fost pur şi simplu un calcul românesc, o exprimare a orgoliului românesc, a orgoliului mareşalului. El nu a suportat să vină nişte nemţoi, să vină nişte oameni din Berlin şi să dicteze ei ce să se facă în Ţara Românească cu evreii din România. Evreii din România sunt evreii mei, susţinea Antonescu. Rezolvarea problemei evreieşti este o problemă românească şi nu se va decide la Berlin.

  Teşu Solomovici: „Niciun tren românesc n-a plecat vreodată la Auschwitz cu evrei! Din România, niciun evreu n-a pierit la Auschwitz!” […]

„Fără ură şi fără părtinire. Am vrut să scriu o carte cinstită. Să mă pot uita în ochii cititorilor mei”.

Cartea mea atacă, tratează câteva probleme de mare îndrăzneală încât mi-e capul plin de cucuie din partea conaţionalilor mei, care nu văd bine că un evreu a scris această carte despre Antonescu. Am vrut să fiu istoric şi încă din antichitate un singur lucru se cerea istoricilor: sine ira et studio, fără ură şi fără părtinire.  Aşa am vrut să fie scrisă această carte. Am vrut să scriu o carte cinstită, să mă pot uita în ochii cititorilor mei. Dacă am reuşit acest lucru, dumneavoastră o veţi decide. Tot anticii spuneau că fiecare carte are destinul ei. Destinul acestei cărţi dumneavoastră îl decideţi, cititorii. Am spus că multe lucruri puteau fi exploatate de mine contra mareşalului, dar n-am făcut-o. Un capitol întreg din carte vorbeşte despre “sifilisul” mareşalului. Dumneavoastră ştiţi că foarte mulţi au scris despre faptul că mareşalul ar fi fost bolnav de sifilis. Ei bine, vine Teşu Solomovici, un evreu, şi spune că nu este adevărat! Mareşalul Ion Antonescu era bolnav, suferea de o “boală misterioasă”. M-am încuiat la Arhivele Naţionale şi am cercetat cu luare aminte Arhiva Antonescu. Spre marele noroc al celor care studiază istoria vieţii şi a faptelor mareşalului s-au păstrat două documente esenţiale. E vorba de Registrul istoric al mareşalului Ion Antonescu, şase volume folio şi trei volume, Jurnalul mareşalului Ion Antonescu. O echipă de istorici erau ataşaţi cabinetului guvernamental ca să scrie tot ce se întâmplă cu mareşalul Antonescu 24 de ore pe zi. Aceste două documente esenţiale au fost salvate de un patriot. Când ruşii au pătruns în România şi au luat toată arhiva Antonescu, un arhivar patriot a ascuns Registrul istoric şi Jurnalul lui Antonescu, şi aşa s-au salvat pentru posteritate aceste două documente esenţiale. Am luat pagină cu pagină, şi Jurnalul şi Registrul, şi acolo scrie: azi, 14 octombrie 1941, mareşalul suferă de o indispoziţie, a rămas acasă. În altă dată a rămas acasă, nu a mers la serviciu, a avut temperatură. Acest lucru se repetă într-atât încât Hitler, îngrijorat că cel mai fidel tovarăş al lui de război, de luptă, de idei este suferind, i-a trimis propria lui bucătăreasă, care să-i facă mâncarea, bănuind că s-ar opera asupra lui o otrăvire lentă. Şi acest lucru este notat în Registru. Mai târziu, îi trimite doi medici celebri din Berlin să-l consulte. Apoi, i-l trimite pe cel mai bun doctor din Viena. Şase sau opt doctori celebri din România îl consultă adesea. Boala, sau bolile mareşalului Antonescu nu au putut fi detectate cu precizie, dar a fost bolnav. Nu a avut faza terţială a sifilisului şi acest lucru eu, Teşu Solomovici, îl spun clar şi răspicat în această carte.

Mareşalul Ion Antonescu a fost împotriva a ceea ce Hitler denumea „soluţia finală”.

Ion BĂDOI – Domnule Teşu Solomovici, faceţi afirmaţii deosebite. Spuneţi că niciun tren din România nu a plecat spre Auschwitz încărcat cu evrei în timpul mareşalului Ion Antonescu…
Teşu SOLOMOVICI – Da, în cartea pe care am scris-o ( Mareşalul ION ANTONESCU – o biografie – lansată la târgul de carte Gaudeamus 2011), m-am ocupat in extenso de acest aspect al aşa numitei salvări a evreimii române din vechiul Regat. E vorba de Transilvania de sud, Banat, Moldova, Muntenia, Dobrogea.
Antonescu s-a opus planurilor germane, s-a opus presiunilor lui Himller, ale lui Adolf Eichmann, killer-ul  evreimii europene, s-a opus ca evreimea română să fie transportată la Auschwitz. El a fost, de fapt, împotriva a ceea ce germanii, Hitler denumea soluţia finală. Nu din dragoste pentru evrei în mod deosebit, ci ca om de stat român, ca un om cu un orgoliu naţional fără margini, cu o fibră naţionalistă românească deosebită. El spunea că evreii din România sunt evrei cetăţeni ai României şi în România decid românii. În acest sens, el era pentru soluţia purificării României prin plecarea străinilor din ţară. Nu prin exterminarea lor. Prin plecarea străinilor, prin această sintagmă intra, de fapt, şi plecarea evreilor. Pentru evreimea română, acest lucru a fost miraculos şi-n acest sens se poate vorbi de miracolul care s-a săvârşit la 13 octombrie 1942 când mareşalul Ion Antonescu a spus NU, şi din acea clipă n-au mai existat deportări din Ţara Românească.

Războiul lui Ion Antonescu pentru eliberarea Basarabiei şi Bucovinei de sub jugul sovietic a fost un război just, un război naţional, un război drept.

Ion BĂDOI – Domnule Teşu Solomovici, putea fi mareşalul Ion Antonescu altfel decât un om al epocii sale?
Teşu SOLOMOVICI – (se gândeşte câteva clipe, îşi drege glasul uşor într-un zâmbet aproape imperceptibil, mă priveşte cu atenţie). E o întrebare capcană, domnule Bădoi!?

Ion BĂDOI – Nu, este o întrebare legitimă…
Teşu SOLOMOVICI – În epoca respectivă au existat două tabere. A existat tabăra democrată, care includea aliaţii, adică englezii, americanii, francezii liberi, polonezii liberi, neozeelandezii, australienii, canadienii, ruşii şi era cealaltă tabără, tabăra Axei, adică a Germaniei naziste, a Italiei fasciste…

Ion BĂDOI – Dar celelalte ţări democratice, aşa cum le numiţi dvs., şi aşa este, le numiţi corect, nu aveau un pământ românesc cotropit de către ruşi…
Teşu SOLOMOVICI – Tocmai acest lucru, cine va citi cartea mea,  “Mareşalul Ion Antonescu – o biografie”, va observa că eu insist asupra acestui lucru. Războiul lui Ion Antonescu pentru eliberarea Basarabiei şi Bucovinei de sub jugul sovietic a fost un război just, un război naţional, un război drept. Numai că, eu sunt de părere, şi ca mine, în privinţa asta, sunt de părere liderii istorici ai României, Iuliu Maniu şi Gheorghe Brătianu, care i-au trimis mareşalului nenumătare scrisori şi memorii prin care i-au spus că războiul românesc se termină la Nistru, după eliberarea Basarabiei şi Bucovinei. Antonescu, dintr-un exces de fidelitate faţă de Hitler, dar şi de uniforma militară şi megalomanie militară, a împins armatele române în război până în stepele Caucazului şi a provocat moartea a 600 000 de soldaţi. Implicit, a trebuit să administreze Transnistria, care a fost un cimitir pentru evreimea basarabeană şi bucovineană şi, în acest sens, a fost el judecat şi condamnat.

„Între evrei şi Antonescu nu va exista niciodată pace”.

Ion BĂDOI – Faceţi afirmaţii curajoase, nu neapărat pentru reabilitarea mareşalului Ion Antonescu, dar sunteţi într-o evidentă contradicţie cu aproape toată comunitatea evreiască din România şi din întreaga lume care vede în el un adevărat călău.
Teşu SOLOMOVICI – Nu, nu estevorba chiar de o contradicţie. Eu trag nădejde că oamenii luminaţi din conducerea comunităţii, liderii evreimii româneşti şi mondiale, istoricii conaţionali vor citi cu atenţie cartea şi vor vedea demersul sofisticat al cărţii. Eu nu-i ridic mareşalului Ion Antonescu o statuie, dar eu nu pot să nu recunosc că decizia lui îndrăzneaţă de la 13 octombrie 1942, prin care a spus Nu pretenţiilor asasine ale Berlinului nazist de a duce evreimea românească la Auschwitz, este un act istoric de netăgăduit. Şi eu trag nădejde că până la urmă, ca întotdeauna, adevărul va triumfa.

Ion BĂDOI – O parte a poporului roman, clasa politică românească, îşi asumă greşelile din timpul, să zicem, dictaturii antonesciene. Şi este drept să ne asumăm trecutul. Totuşi, se vede o încrâncenare din partea anumitor comunităţi evreieşti…
Teşu SOLOMOVICI – Nu e vorba de o încrâncenare. Eu am mai spus, între evrei şi Antonescu nu va exista niciodată pace. De altfel, nici mareşalul nu şi-a dorit o asemenea pace şi cu atât mai puţin evreii care au suferit în anii în care mareşalul Ion Antonescu a guvernat. Cred că este mai mult un accident de percepţie. Până la urmă, adevărurile se vor decanta şi lucrurile vor rămâne aşa cum trebuie în istorie. Mareşalul Ion Antonescu a fost un om care a făcut lucruri bune pentru lumea românească şi pentru istoria României. A făcut şi lucruri rele, din cauza cărora au suferit şi românii şi evreii, şi pentru aceste lucruri rele pe care le-a făcut a plătit cu viaţa.

Ion BĂDOI – Domnule Teşu Solomovici, în speranţa că vom avea posibilitatea să mai discutăm despre această perioadă deosebit de sensibilă şi dureroasă din istoria României, dar şi a evreimii româneşti, vă rog să adresaţi câteva cuvinte cititorilor “Opiniei Teleormanului”.
Teşu SOLOMOVICI – Eu trag nădejde că şi cititorii din Teleorman, care ştiu că sunt oameni deştepţi, luminaţi, oameni cu picioarele pe pământ, dar şi cei din afara graniţelor care vă citesc, vor citi cartea mea şi vor constata că ceea ce mi-am dorit aşa este. Dorinţa mea a fost de a scrie o carte cinstită! Aveţi libertatea, aşa cum mi-aţi solicitat, să reproduceţi orice fragment doriţi din carte în nădejdea că cititorii vor cumpăra totuşi cartea!

Ion BĂDOI – Vă mulţumesc pentru amabilitatea dumneavoastră şi vă felicit încă o dată pentru curaj, perseverenţă şi pentru obiectivitate.

A consemnat: Ion BĂDOI

                                                     

Sursa articolului: http://www.opiniateleormanului.ro/%E2%80%9C-niciun-tren-romanesc-n-a-plecat-vreodata-la-auschwitz-cu-evrei%E2%80%9D/Tags: Ion Bădoi interviu Teşu SolomoviciMareşalul ION ANTONESCU – o biografie deTeşu Solomovicimareşalul Ion Antonescu evreiregimul Ion Antonescu evreiRomânia nu a deportat evrei în lagărele german JUSTIȚIARUL.RO

 Cine ești (suntem) Adresa sitului web este: http://www.justitiarul.ro. Ce date personale colectăm și de ce le colectăm Comentarii Când vizitatorii lasă comentarii pe sit, colectăm datele arătate în formularele de comentarii, dar și adresa IP a vizitatorului și șirul agenților utilizator din navigator pentru a ne ajuta la detectarea spamului. Un șir făcut anonim (numit și un hash), creat din adresele tale de email, poate fi furnizat serviciului Gravatar pentru a vedea dacă îl folosești. Politica de confidențialitate a serviciului Gravatar este disponibilă aici: https://automattic.com/privacy/. După aprobarea comentariului, fotografia ta de profil este vizibilă pentru public lângă comentariul tău. Media Dacă încarci imagini pe situl web, ar trebui să eviți încărcarea imaginilor care au incluse date de locație înglobate (EXIF GPS). Vizitatorii sitului web pot descărca și extrage toate datele despre locație din imaginile de pe sit. Formulare de contact Cookie-uri Dacă lași un comentariu pe situl nostru, poți opta pentru salvarea în cookie-uri a numelui, adresei de email și sitului tău web. Acestea sunt pentru confortul tău, astfel nu mai trebuie să le completezi din nou când lași un alt comentariu. Aceste cookie-uri vor fi valabile un an. Dacă ai un cont și te autentifici în acest sit, vom seta un cookie temporar pentru a determina dacă navigatorul tău acceptă cookie-uri. Acest cookie nu conține date personale și este eliminat când închizi navigatorul. Când te autentifici, vom seta și câteva cookie-uri pentru a-ți salva informațiile de autentificare și opțiunile de afișare pe ecran. Cookie-urile de autentificare sunt păstrate două zile, iar cele pentru opțiuni de afișare pe ecran sunt păstrate un an. Dacă selectezi „Ține-mă minte”, cookie-urile tale de autentificare vor fi păstrate două săptămâni. Dacă te dezautentifici din cont, cookie-urile de autentificare vor fi eliminate. Dacă editezi sau publici un articol, un cookie suplimentar va fi salvat în navigatorul tău. Acest cookie nu include date personale și indică pur și simplu ID-ul articolului pe care tocmai l-ai editat. El expiră după 1 zi. Conținut înglobat de pe alte situri web Articolele din acest sit pot include conținut înglobat (de exemplu, videouri, imagini, articole etc.). Conținutul înglobat de pe alte situri web se comporta exact la fel ca și cum vizitatorii au vizualizat un alt sit web. Aceste situri web pot să colecteze date despre tine, să folosească cookie-uri, să înglobeze urmărirea suplimentară a terților și să-ți monitorizeze interacțiunea cu conținutul înglobat, inclusiv să-ți urmărească interacțiunea cu conținutul înglobat dacă ai un cont și ești autentificat în acel sit web. Analitice Cu cine partajăm datele tale Cât timp îți păstrăm datele Dacă lași un comentariu, comentariul și metadatele lui sunt păstrate pe o perioadă nedeterminată. Așa putem recunoaște și aproba automat toate comentariile următoare în loc să le ținem într-o coadă pentru moderare. Pentru utilizatorii (dacă există) care se înregistrează pe situl nostru web, stocăm și informațiile personale pe care le furnizează în profilul lor de utilizator. Toți utilizatorii își pot vedea, edita sau șterge informațiile personale oricând (dar nu își pot schimba numele de utilizator). De asemenea, administratorii sitului web pot vedea și edita aceste informații. Ce drepturi ai asupra datelor tale Dacă ai un cont sau ai lăsat comentarii pe acest sit web, poți cere să primești un fișier de export cu datele personale pe care le deținem despre tine, inclusiv toate datele pe care ni le-ai furnizat. De asemenea, ne poți cere să ștergem toate datele personale pe care le deținem despre tine. Acestea nu includ toate datele pe care suntem obligați să le păstrăm în scopuri administrative, juridice sau de securitate. Unde îți trimitem datele Comentariile vizitatorilor pot fi verificate printr-un serviciu automat de detectare a spamului. Informațiile tale de contact Informații suplimentare Cum îți protejăm datele Ce proceduri avem la dispoziție pentru încălcarea securității datelor De la care părți terțe primim date Ce decizii luăm și/sau ce profiluri realizăm automat cu datele utilizatorilor Cerințe pentru divulgarea unei afaceri controlată de guvern *

2 516

Conducerea actuală de la BNR împreună cu purtătorul de vorbe (cuvânt) au intrat în mare criză paranoică, cică „BNR nu primeşte ordine de la nimeni”. De unde au picat ăștia? Sunt normali la cap? Adică pe ei nu-i controlează nimeni? Ei nu au șefi în granițele noastre constituționale ci pe undeva pe malul Atlanticului. Ați văzut, subiectul refuzului participării Guvernatorului Mugur Isărescu la audierile din Comisia Economică din Senat, a ținut capul de afiș al tuturor ziarelor și televiziunilor.
Este tot mai evident că Ordonanța Taxei pe Lăcomie a deranjat imens cartelul bancar. BNR alături de bancile comerciale au provocat o criză în urma sacționării de catre guvernanți a nenorocirii care au reversat-o asupra românilor prin politica monetară, Cursul de schimb, ROBOR etc.
Afirmaţia senatorului ALDE Daniel Zamfir potrivit căreia vrea să modifice legea astfel încât cei care refuză să meargă la audieri în Parlament să fie aspru sancţionaţi şi chiar revocaţi din funcţie nu a rămas fără urmări.
Reamintim că, marţi, reprezentanţii BNR nu au participat la discuţiile din Comisia Economică din Senat. 

Purtătorul de cuvânt al Băncii Naţionale a României, Dan Suciu, a făcut o declaraţie incredibilă: „BNR nu primeşte ordine de la nimeni”, a spus acesta, potrivit antena3.ro. 
Mai mult decât atâta ăștia de la BNR au pretenții de neimginat, conform declaraţiilor lui Dan Suciu, pentru ca Guvernatorul BNR să poată fi obligat să se prezinte la audieri trebuie ca legea de funcționare a BNR să se schimbe și să fie aprobată de toate țările din Uniunea Europeană.
El a explicat că BNR nu este o instituţie bugetară şi funcţioneză după o altă legislaţie.
Ăștia s-au țicnit! Dacă mai trăia Ceaușescu sigur erau toți împușcați! „BNR este instituție publică, dar nu bugetară, deci nu este subordonată altei instituții. Regimul de funcționare al BNR e bine descris, și în Legea de funcționare a Băncii Naționale, și în Tratatul de aderare, care ne interzice să primim ordine din partea oricărei alte instituții”, a precizat purtătorul de cuvânt al BNR. Mai mult, o modificare la Legea BNR trebuie să fie acceptată inclusiv în statele partenere din UE.
„Deci, dacă vrem să respectăm legislaţia europeană, trebuie să ţinem cont de asta. În rest sigur, se poate face orice modificare”, a explicat Suciu.
Oare la BNR nu s-a auzit că prima lege care se aplică este cea țării!

Zamfir îl contrazice pe Suciu

Senatorul ALDE consideră că nu trebuie modificată nici o legislaţie, nici cea românească şi nici cea europeană. Şi aceasta pentru că există în România o lege, care este regulamentul Senatului şi care obligă orice şef de instituţie publică să vină în faţa comisiilor parlamentare atunci când sunt solicitaţi.

„Prezenţa este obligatorie”, a explicat Zamfir.
Senatorul de Brașov a declarat că acțiunea Comisiei pe care o conduce este una legitimă, pentru a fi obținute niște răspunsuri.
Zamfir a precizat că Isărescu a spus că vine la Comisia Economică dacă va primi întrebările.
„Uite, am dat şi întrebările, i-am spus ce vrem să discutăm”, a mai declarat senatorul ALDE.

Vlad T.

NOTĂ
PARANÓIA s. f. Nume generic pentru un grup de boli psihice cronice care se manifestă prin lipsă de logică în gândire, prin idei fixe, prin susceptibilitate, prin orgoliu exagerat, prin mania persecuției, prin halucinații etc.; boală care face parte din acest grup. [Pr.: -no-ia] – Din fr. paranoia. (Sursa: DEX)

1 893
Povestea clădirilor e lungă și groasă. Cele șase reușite din Sibiu, trecute în portofoliul familiei Iohannis, sînt doar rachete de semnalizare. E momentul să vorbim de tunuri. Klaus Iohannis a fost dirijorul unei ofensive de spoliere a statului român și a cetățenilor particulari, care au fost deposedați de avuția imobiliară în baza unor practici ilegale, prin complicitatea autorităților. Începem aici o anchetă în foileton, în colaborare cu ancheteonline.ro, cu scopul de a cunoaște în amănunt meritele și profilul celui care a promis „România lucrului bine făcut”.

              Privatizarea Sibiului

Sibiul este un oraș retrocedat. Clădirile de patrimoniu au fost înstrăinate, ajungând în proprietatea unor structuri bine organizate din preajma președintelui Klaus Iohannis. Prin forțarea legilor de restituire “in integrum” sau, de multe ori, prin ocolirea lor, imobilele statului român din această urbe au ajuns pe mâna Bisericii Evenghelice și a Forumului Democrat al Germanilor din România.

Întregul proces de retrocedare s-a produs pe perioada mandatelor de primar al Sibiului deținute de Klaus Iohannis între 2000-2014. FDGR-ul condus sau controlat de Iohannis a depus cererile de retrocedare, iar Primăria Sibiu, condusă de același Iohannis, a restituit o mare parte din clădirile care adăposteau unități de învățământ (unde Ministerul Educației a investit, pentru modernizare, zeci de milioane de euro), de cultură sau instituții publice, centre comerciale, multe de patrimoniu național.

Au fost scoase, așadar, din proprietatea statului, școli și grădinițe (cum ar fi Complexul de servicii „Prichindelul”), licee (precum Colegiul de Artă, Colegiul Agricol, Colegiul „Bruckenthal”), cluburi sportive (cum ar fi sediul Clubului „Șoimii Sibiului”), instituții publice (precum Inspectoratul Școlar, Arhivele Naționale), sedii ale sistemului sanitar (Ambulanța Sibiu și un corp al Spitalului Județean Sibiu),  Filarmonica de Stat (transformată în cârciumă de un apropiat al lui Iohannis), imobile ale Muzeului  „Astra” (cum ar fi Muzeul de Etnografie Saxonă  „Emil Sigerus”), Muzeul Bruckenthal, sediul FDGR. A mai fost schimbată proprietatea altor imobile din centrul Sibiului, precum casele luate ilegal de familia actualului președinte (din str. Nicolae Bălcescu nr. 9 și Gheorghe Magheru nr. 35) sau case din centrul Sibiului, cumpărate de chiriași, cu bună credință, potrivit Legii 112/1995, și apoi deposedați abuziv de primarul Iohannis, în urma unor retrocedări cu cîntec, fără dreaptă despăgubire. Tot așa, au fost luate de la stat sedii ale unor centre comerciale, aflate în locație de gestiune, în care patronii au investit sume mari de bani și le-au cumpărat, pentru a fi apoi retrocedate de primarul Iohannis către prietenii lui sași (cazul sediului „Cuțitul de Argint”, care a ajuns pe mâna lui Stephan Braunne), fără despăgubire.

  Povestea clădirilor e lungă și groasă. Cele șase reușite din Sibiu, trecute în portofoliul familiei Iohannis, sînt doar rachete […]

Plan nemțesc

Dar nu peste noapte. Ci pas cu pas. Aici putem vorbi despre un plan desfășurat pe decenii, metodic și bine pus la punct. Imediat după 1989, s-a constituit FDGR, ca organizație de reprezentare a comunității săsești din România, și s-a reînființat Biserica Evanghelică, instituție religioasă a  acestei minorități.

  • Primul președinte al FDGR a fost Paul Philippi, care s-a înrolat voluntar, în 1942, în trupele Waffen SS,  „garda pretoriană” a lui Hitler, dar care a fost reabilitat de americani, după cel de-al doilea război mondial, iar după Revoluția română s-a întors în țară.
  • În 1942 și-a dat bacalaureatul la Liceul „Johannes Honterus” din Brașov.
  • În 1943 a fost înrolat ca militar în Waffen-SS și a luptat pe frontul de Răsărit. În ultima parte a războiului s-a reîntors în Germania, unde, în 1945, a devenit prizonier de război al americanilor, care l-au internat, timp de 30 de luni, într-un lagăr pentru “denazificare”.
  • Imediat după terminarea celui de-al doilea război mondial, în noiembrie 1947 a plecat la studii în Erlangen. Acolo i s-a oferit o bursă de studii în Elveția. A ajuns acolo în toamna anului 1949, la vârsta de 25 de ani. Din 1950 a muncit și la Winterthur, ca profesor privat și, în același timp, a funcționat ca vicar la capela luterană din Grossmünster.
  • A studiat teologia și istoria la Zürich, dar examenele de absolvire le-a dat la Erlangen, în 1957, cu lucrarea pe tema Abendmahlsfeier und Wirklichkeit der Gemeinde, după care s-a reîntors în Elveția.
  • În 1963 a luat doctoratul în teologie practică. Între 1971 și 1986 a condus Institutul pentru Științe Diaconice (Institut für Diakoniewissenschaftlichen) al Universității din Heidelberg.
  • În 1974 i-a fost acordat titlul de Doctor Honoris Causa al Institutului Teologic Protestant din Cluj și Sibiu.
  • În 1979 a fost invitat ca profesor itinerant la Facultatea de Teologie la Sibiu, dar după doi ani a fost obligat să plece din nou din România.
  • În 1989 a fost membru fondator al Forumului Democrat al Germanilor din România, al cărui președinte a fost în perioada 1992-1998, după care a rămas președinte de onoare al acestuia.

Prin hotărârea nr. 78 din 20 aprilie 2000, Consiliul Local al municipiului Sibiu i-a acordat lui Paul Philippi titlul de „Cetățean de onoare al Municipiului Sibiu”.
Potrivit unor surse locale, cele două structuri, FDGR și Biserica Evanghelică, au lucrat eficient pentru punerea în aplicare a acestui plan de dobîndire a imobilelor, mobilizînd forțe în țară și în afară. „Mai întâi, persoane venite din străinătate ca reprezentante ale unor ONG-uri germane s-au plimbat prin Sibiu sub pretextul unei evaluări necesare pentru renovarea clădirilor istorice din Sibiu.
În fapt, scopul era altul: cunoașterea situației juridice a patrimoniului orașului, cu scopul documentării necesare pentru retrocedare. Așa au avut acces la date privind fișele cadastrale ale imobilelor din Sibiu”, declară un martor care a ocupat poziții în administrația orașului Sibiu în ultimii 25 de ani. Alți martori, care vor, deocamdată, să-și păstreze anonimatul întăresc ipoteza vizitării Sibiului de germani sub acoperire civică, imediat după evenimentele din decembrie 1989.

De la FDGR la GEG

Un pas important în procesul de retrocedare a imobilelor din Sibiu către FDGR l-a constituit declararea Forumului drept continuator al Grupului Etnic German (GEG), printr-o decizie judecătorească, în 2007. Adică moștenitor al bunurilor care au aparținut GEG, în perioada 1940-1944, înainte de instaurarea regimului comunist. O intenție clară a FDGR de preluare a tuturor imobilelor care au aparținut Grupului, pe vremea celui de-al doilea război mondial.
O măsură total cinică, ținînd cont de faptul că Grupul Etnic German a fost, în România, falanga militară și ideologică a regimului hitlerist. Dar scopul scuză mijloacele!
În 2007, Forumul Democrat al Germanilor din România, filiala Sibiu, controlată de Klaus Iohannis, președintele FDGR pe țară, dă în judecată Primăria Sibiu, condusă de același Iohannis, pentru recunoașterea FDGR drept continuator al GEG. Bineînțeles, Primăria nu a avut nici o obiecție în fața instanței. Primarul Iohannis nu l-a contrazis pe președintele FDGR Iohannis. Nici măcar n-a epuizat căile de atac, așa cum prevede legea. Așa a fost deschisă Cutia Pandorei și retrocederile au început să curgă, fără nicio opreliște.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este Stampila-Grupului-Etnic-German-nazist-de-la-care-se-revednica-Klaus-Ioahannis.jpg

„Judecătoria constată că prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 1672/306/2007 la Judecătoria Sibiu, petentul Forumul Democrat al Germanilor din Sibiu a solicitat ca, în contradictoriu cu Municipiul Sibiu, reprezentat prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Sibiu, să se constate calitatea petentului de succesor în drepturi față de Grupul Etnic Gernam (Deutsche Volksgruppe). În motivarea cererii s-a arătat, în esență, că petenta este organizația reprezentativă a minorității germane din Sibiu, motiv pentru care este succesoarea în drepturi a Grupului Etnic German. Prin legislația apărută după 1989 s-a prevăzut restituirea bunurilor imobile ce au aparținut minorităților naționale.”

În decizia instanței se arată că „pârâtul Municipiul Sibiu prin Primar a formulat întâmpinare că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză”. Deci Primăria, reprezentând statul român la Sibiu, nu s-a opus deloc cererii FDGR, care însemna înstrăinarea propriilor sale bunuri, către această organizație. Dar Primăria era condusă atunci de Klaus Iohannis, șeful FDGR, iar Consiliul Local era dominat de consilierii locali ai Forumului. Cine să reprezinte interesele statului român la Sibiu? Nimeni nu a vrut să ia în serios conflictul de interese care se instalase în persoana lui Klaus iohannis.

„Întrucât, prin statutul său, Forumul Democrat al Germanilor din Sibiu s-a declarat continuatorul tuturor persoanelor juridice fără scop patrimonial ce au aparținut minorității germane, rezultă că el este și continuatorul Grupului Etnic German. Grupul Etnic German a fost organizația întregii minorități germane, înființat prin lege în 1940 și desființat tot prin lege, nr. 485”, se mai arată în decizia Judecătoriei Sibiu.

Să cunoaștem Grupul Etnic German

Potrivit Monitorului Oficial din data de 21 noiembrie 1940, se emite „Decret-Lege pentru constituirea Grupului Etnic German”.  În acest act normativ se arată că “Grupul Etnic German din România este declarat persoană juridică română de drept public, purtând denumirea Grupul Etnic German din România. Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este fdgr-succesor-Deutsche-Volksgruppe-e1445844561149.jpg Grupului Etnic German din România toți cetățenii români care prin confesia lor la Poporul German au fost recunoscuți ca fiind de origine germană, din partea conducerii Grupului Etnic și înregistrați ca atare în registrul național al Grupului Etnic German din România. Reprezentanții voinții naționale a Grupului Etnic German din România este «Partidul Muncitoresc Naționalist-Socialist German» (N.S.D.A.P.), al Grupului Etnic German din România, (Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei, Der Deutschen Volksgruppe in Rumanien). El lucrează în cadrul Statului Național Legionar Român. Cu aprobarea Conducătorului Statului Național Legionar, Grupul Etnic German din România poate lua, pentru menținerea și consolidarea vieții naționale, dispozițiuni cu caracter de obligativitate pentru membrii săi. Grupul Etnic German din România poate arbora, pe lângă drapelul Statului Român, și Drapelul poporului german. Orice dispozițiuni contrarii decretului-lege de față sunt și rămân abrogate”. Pe drapelul poporului german era pictată, să amintim, svastica neagră care a răspîndit groaza în popoarele Europei.

Costel OPREA

ancheteonline.ro & http://www.justitiarul.ro/

0 256

Primăria va construi Spitalul Regional de la Brașov și îl va dota în parteneriat cu Ministerul Sănătății. Ministrul Sorina Pintea a pregătit marți, împreună cu edilii brașoveni, acordul de parteneriat cu BERD pentru finanțarea construcției.

Ministrul Sănătății a anunțat că demersurile privind construirea Spitalului Regional de la Braşov sunt destul de înaintate. Ca documentație, proiectul spitalului este la nivelul celelalte trei finanțate de Ministerul Sănătății, spune Sorin Pintea.

Celelalte spitale regionale de la Cluj, Craiova și Iași au fost proiectate cu circa 800-850 de paturi însă necesitatea diferă în funcție de zonă iar numărul de paturi trebuie adaptat nevoilor de servicii medicale din zona Brașovului.

„Este important a pacientul care în acest moment în Brașov este plimbat cu ambulanța de la o locație la alta pentru investigații să aibă un singur loc  unde poate fi primit diagnosticat și tratat”, a spus la Braşov Sorina Pintea.

În opinia Ministrului Sănătății, Maternitatea Brașov ar trebui să rămână în actualul amplasament. În schimb, celelalte spitale și secții ar trebui să fie relocate; Brașovul este deficitar în opinia Sorinei Pintea la numărul de paturi alocat pentru cronici și  recuperare medicală.

Vifor Rotar

1 631

Politologul român Radu Golban solicită Puterilor Aliate o reacție fermă cu privire la actul de reînființare a unei organizații naziste în România !

BProfesor doctor Radu Golban, stabilit în Elveția și autor al mai multor tratate de economie, lansează o adevărată bombă nucleară împotriva lui Klaus Iohannis. El a apelat la doi reputați specialiști din Germania și din Elveția în drept internațional public, iar aceștia au elaborat ample expertize prin care demonstrează că România a încălcat în mod flagrant atât tratatul de pace încheiat de Marile Puteri după cel de-al Doilea Război Mondial cât și Convenția de Armistițiu. Nici măcar fosta Germania Federală sau Uniunea Sovetică nu și-au permis în timpul Războiului Rece să ignore aceste documente internaționale.

Ce legătură are Klaus Iohannis cu asemenea acuzații? 
Această încălcare a celor două documente internaționale s-a produs tocmai ca urmare a demersurilor făcute de Klaus Iohannis în perioada în care acesta a fost atât președintele Forumului German din România cât și primar al municipiului Sibiu. Utilizând cele două calități, el a reușit ca printr-o hotărâre judecătoreasca rămasă definitivă a Tribunalului din Sibiu să obțină recunoașterea succesiunii directe a Forumului German, constituit după căderea comunismului, în raport cu Grupul Etnic German, organizație considerată de Marile Puteri la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial drept nazista si criminală. si  a fost scoasă în afara legi, dizolvată și s-a stabilit ca, fără excepție, toate bunurile ei să treacă ireversbil în patrimoniul staului român. Expertizele celor doi reputați specialiști, însoțite de un comunicat semnat de Radu Golban au fost prezentate tuturor șefilor statelor care au semnat convențiile de armistițiu și de pace după cel de-al Doilea Război Mondial,, Devenit între timp președintele României, va trebui să răspundă și să explice de ce a ales o asemenea soluție , de ce a dorit , cât tip a fost președntele Forumului German, să reîncarneze Grupul Etnic German, adică într-o formă sau alta nazismul.
Politologul român Radu Golban solicită Puterilor Aliate o reacție fermă cu privire la actul de reînființare a unei organizații naziste în România. Scrisoarea atrage atenția asupra faptului că, în contextul creșterii intensității mișcărilor extremiste la nivel mondial, România a creat precedentul periculos al reabilitării unei organizații fasciste și a deschis astfel calea revizuirii tratatelor de pace.
Expertizele demonstrează că, prin deciziile instanțelor române de a recunoaște Forumului Democrat al Germanilor din România calitatea de succesor în drepturi al Grupului Etnic German (GEG), România reînființează în drept și în fapt o grupare nazistă și încalcă obligațiile asumate prin tratatele de la sfârșitul războiului.
Mai mult, prin Tratatul de Pace de la Paris din 1947, Puterile Aliate și Asociate au convenit, iar România s-a angajat, că ”statul român nu va îngădui în viitor existența și activitatea unor organizații de această natură care au drept scop lipsirea poporului român de drepturile sale democratice”.
Cu toate acestea, continuă scrisoarea, instanțele judecătorești din România au admis cererea FDGR de a i se recunoaște calitatea de succesor în toate drepturile al GEG. , Așa cum rezultă și din datele oficiale ale Guvernului român, FDGR a depus în instanță 136 cereri de retrocedare a unor imobile, între care unele aflate în circuitul public.”Apreciez că retrocedarea bunurilor confiscate unei organizații naziste echivalează cu reînființarea acesteia, așa cum subliniaza experții consultați”, precizează dr.. Radu Golban.”Îmi exprim speranța că Puterile Aliate vor exprima o poziție fermă cu privire la reabilitarea unei organizații naziste, printr-un act care contravine obligațiilor asumate de România prin Tratatul de pace de la Paris, punând sub semnul întrebării status qvo-ul mondial postbelic.
Dr. Radu Golban mai precizează că a fost afectat personal de o îngrădire a dreptului la liberă exprimare după ce, în urma exprimării concluziilor de mai sus într-o emisiune la un post național de televiziune, postul TV a fost sancționat, iar domnia sa a fost dat în judecată de FDGR – organizație condusă în perioada 2002-2013 de actualul președinte al României, Klaus Werner Iohannis.

În încheierea scrisorii sale, dr. Radu Golban subliniază că “perpetuarea situației actuale ar putea induce suspiciunea rezonabilă că actualul președinte al României luptă împotriva corupției numai atunci când aceasta se află în ograda adversarilor politici, ceea ce ar periclita sănătatea statului de drept. Denunțarea unei erori judecătorești ar reprezenta, însă, pentru domnul Klaus Werner Iohannis, o demonstrație a bunelor sale intenții».

Dr. Radu-Eugen Golban

0 678
Motto: „După noi vom veni tot noi” – Walter Roman, “Secolul XX: Secolul Marilor Revoluții”, Editura Politica, 1970. Corupție la cel mai înalt nivel, trafic de influență, devalizare. Așa s-ar putea sintetiza azi constituirea Grupului pentru Dialog Social (GDS) dacă s-ar aplica grilele din manualul de anticorupție al DNA. Documentele pe care le publicăm în exclusivitate atestă mascarada independenței „anticomuniste” a fondatorilor GDS cât și modalitatea rapace prin care au intrat în posesia unor bunuri ale statului, între care impozantul sediu din Calea Victoriei 120.
Clădirea istorică fusese pregătită și înzestrată de CC al UTC, sub umbrela unei fantomatice Asociații a tineretului român pentru Națiunile Unite, ca sediu de lux pentru Nicu Ceaușescu, când acesta venea la București. Sediu pus pe tavă activiștilor GDS de la cel mai înalt nivel al Frontului Salvării Naționale (FSN).

Deși se proclamă drept „prima organizație a societății civile constituită legal după căderea comunismului” afișând ca dată 31 decembrie 1989, când fondatorii grupului organizat de interese s-au prezentat public la Hotelul Intercontinental, GDS s-a înregistrat legal abia pe 22 ianuarie 1990, având ca reprezentat al parchetului, întâmplător, tocmai o tânără procuroare, pe numele ei Lacrima Ciorbea. Soțul ei, Victor Ciorbea, avea să devină peste puțin timp, din aceeași întâmplare prestabilită, președintele Confederației Naționale a Sindicatelor Libere din România, ulterior CNSLR – Frăția, în prezent sindicat-mamut afiliat Partidului Social Democrat (PSD).

Silviu Brucan, eminența cenușie
Dacă jurnaliști români și autori străini care au studiat îndeaproape evenimentele din 1989 (ca Burakowski Adam, Gubrynowicz Aleksander și Ukielski Paweł) susțin că ideologul bolșevic Silviu Brucan, considerat de presa britanică („The Times”) drept „eminența cenușie a FSN”, se număra printre membrii GDS încă de la înființare, actele publicate de Ministerul pentru Consultare Publică și Dialog Civic în perioada Guvernării Cioloș atestă indubitabil că fondatorii GDS au fost, într-adevăr: însuși Silviu Brucan, factotumul din executivul FSN, secondat de sociologul Alin Teodorescu, viitorul președinte al Fundației Soros și cancelar PSD (foto-captură). Practic, doi agenți veritabili ai serviciilor de informații sovietice și maghiare, după cum dovedim tot aici.
Peste numai 8 zile de la conferința de presă de la Intercontinental, Silviu Brucan, de data aceasta în calitate de membru al Consiliului FSN, îi aprobă colegului lui de constituire a GDS, cofondatorul Alin Teodorescu, alături de împuternicitul Gabriel Liiceanu, preluarea în patrimoniu, cu tot ceea ce se află în clădire, a sediului de lux al CC al UTC din Calea Victoriei 120. Și asta nu e tot.
Aprobarea pentru înregistrare la Tribunal este dată de Andrei Pleșu, la rândul lui membru fondator al GDS, dar de data aceasta în calitate de Ministru al Culturii și, ca să ființeze mai bine, același ministru membru al GDS își acordă carevasăzică sieși și colegilor săi și o generoasă subvenție financiară. Documentele publicate în premieră vorbesc de la sine.


Editura Politică, un cadou ca între prieteni
Să mai amintim și că, peste alte câteva zile, Gabriel Liiceanu, colegul de GDS al ministrului Andrei Pleșu, primește de la prietenul său, prin ordin de ministru, și Editura Politică cu tot patrimoniul său.
Ca și în cazul agentului KGB recunoscut Silviu Brucan, care aprobă, pe 8 ianuarie 1990, darea în folosință gratuită a sediului din Calea Victoriei propriei lui organizații care se va înființa legal pe 22 ianuarie, Gabriel Liiceanu a ajuns director al editurii PCR rebotezate Humanitas, începând cu data de 1 februarie 1990, printrun ordin dat de prietenul său, pe 20 februarie. Editură la care acestuia i se publică, de 29 de ani, toate volumașele de eseuri adunate din „Dilema”. „Dilema” care a funcționat din 1993, când a fost fondată de Pleșu, și până în 2003, tot din banii contribuabililor, atribuiți prin Fundația Culturală Română aflată la vremea respectivă sub patronajul președintelui României, care a fost, în două mandate, nimeni altul decât Ion Iliescu.

Guvernul FSN – GDS
Chiar dacă istoria vorbește despre această primă perioadă „de tranziție” ca fiind sub o guvernare FSN e bine să subliniem că, de fapt, cu doi miniștri în cabinet – Andrei Pleșu la Cultură și Mihai Șora la Învățământ – plus alți viceminiștri și secretari de stat, prima administrație fesenistă de după 1989 a fost, în realitate, un Guvern FSN-GDS. Guvern condus de Petre Roman din care nu și-au dat demisia la mineriada din iunie 1990 nici Andrei Pleșu nici Mihai Șora, în ciuda tuturor biografiilor falsificate pe care le flutură pe net.

GDS și „Ciuma Roșie”
Deși se pretinde un opozant al „ciumei roșii” Grupul pentru Dialog Social este legat indisolubil de tot ce a însemnat și înseamnă FSN, respectiv creatorii și excrescențele lui. „Forul moral” al „societății civile” este, probabil, cel mai tenebros grup organizat de trafic de influență și control a vieții politice și culturale din România. Ca să revenim la modalitatea prin care s-a înstăpânit pe un bun obținut ilegal, prin corupție la nivel înalt, ilegalitate perpetuată până azi, amintim că, la 23 septembrie 2004 apare Hotărârea Guvernului nr. 1551/2004 prin care se conferă Asociaţiei „Grupul pentru Dialog Social” statutul de „utilitate publică”. Practic, o mare parte din activitatea GDS-ului e plătită astfel din taxele noastre. Semnatar: penalul Adrian Năstase. Cine era „șef al Cancelariei Primului Ministru Adrian Nastase”? Alin Teodorescu, cofondatorul GDS și apoi deputat PSD – „ciuma roșie”, fost președinte al GDS (1990 – 1991) și, concomitent, al Fundației Soros (1990 – 1996). Întâmplător și fost informator al Securității. Dar și, conform ultimului șef al UM 0110 „anti-KGB”, faimosul general Victor Neculicioiu, directorul Departamentului Contraspionaj «Ţări Socialiste», un dovedit agent al Ungariei.

Niște spioni
Sub prestare de jurământ, la data de 12 iunie 1994, ora 13.30, celebrul general de contraspionaj Victor Neculicioiu informează din nou, pentru a doua oară, membrii Comisiei senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din 1989 că Alin Teodorescu a fost agent maghiar, documentat și prins în fapt, și că cel care a participat la recrutarea sa pentru serviciile ungare se numește Horvath Andor. Recrutarea s-a perfectat la Institutul de Economie Mondială (foto-document). Cine este Horvath Andor? Pentru necunoscători, ne spune Andrei Pleșu: „vechiul meu prieten Andor Horváth (Bandi pentru prieteni) mi-a fost secretar de stat la Ministerul Culturii (1990-1991)” (Dilema veche, nr. 675, 26 ianuarie – 1 februarie 2017). Și ce a mai fost, printre altele, traducătorul Horvath Andor? Nimic altceva decât membru fondator al Fundației Soros, cu cel pe care l-a recrutat drept președinte. Și cine se mai număra printre primii angajați ai lui George Soros în România? Întâmplător, o doamnă, Catrinel Pleșu, soția ministrului oengist Andrei Pleșu, fostă informatoare a DIE pe la 19 ani.Să mai amintim și că magnatul George Soros sosește pe 5 ianuarie 1990 în România și este întâmpinat la sediul GDS de… Silviu Brucan.

Români recrutați de unguri
Un adjunct al lui Victor Neculicioiu, Ioan Rusan, colonel în rezervă al SRI, după ce a condus secția Sibiu, și fost șef al compartimentului „Anti-STASI” din UM 0110, adaugă: „Un cadru de informații al serviciului comunist maghiar, Hunio Gabor, prin concursul și cu participarea agentului Horvath Andor (ulterior membru al Consiliului Director al Fundației Soros și profesor la UBB Cluj), a realizat, în 1988, recrutarea sociologului Alin Teodorescu”. Victor Neculicioiu mai completează în revista „Vitralii” a rezerviștilor SRI: „Centrala de spionaj ungară a dispus recrutarea de români cu posibilităţi în exterior în susţinerea revendicărilor lor, plecând de la constatarea că vocile reţelei de naţionalitate nu dădeau efectul scontat. Pentru unul dintre aceştia, după 1990, un prim ministru român a insistat, după o vizită la Budapesta, să fie numit într-o funcţie înaltă în executiv (2002)”. Afirmația este întărită de generalul (r) Aurel I. Rogojan în cartea sa, „Fereastra serviciilor secrete. România în jocul strategiilor globale” (Editura Compania, Bucureşti, 2011), cu mențiunea că Adrian Năstase a fost informat dar degeaba. 
După doi ani în postura de consilier personal al primului-ministru, pe 1 martie 2004, Alin Teodorescu devine oficial „Șeful Cancelariei Primuluiministru”. După numai alte trei zile, pe 4 martie, în urma unei ședinte a Guvernului PSD-UDMR, Adrian Năstase aprobă reinstalarea la Arad a statuii celor 13 generali austro-ungari autori ai genocidului a peste 40.000 de țărani români. Statuia criminalilor fusese dezansamblată în urmă cu 80 de ani de Regele Ferdinand și Ionel I.C. Bratianu.
În mai 2005, sub Călin Popescu Tăriceanu, cine se străduiește să-i păstreze GDSului sediul gratuit primit de la FSN? Ministrul Culturii, Mona Muscă. Întâmplator, și ea, informatoare a Securității. După 10 ani, când se apropie expirarea contractului de gratuitate de 10 ani și se ridică deja discuții publice despre implicarea politică a GDS-ului, cine îi reconfirma gratuitățile locative din buricul târgului pentru încă 10 ani? „Ciuma roșie” – Victor Viorel Ponta.

Plagiatori și informatori
La capitolul morală, vajnicii 22-iști dau de pământ cu „colaboratorii Securității” – chiar dacă nu sunt dovediți dar apar pe liste negre – dar și cu plagiatorii. Dar se uită că Andreea Pora, de exemplu, redactorul șef al organului, este o plagiatoare recunoscută.Ea a fost dată afară de la Hotnews după ce a plagiat din Cotidianul și Ziare.com fraze întregi, inclusiv cu o greșeala a colegilor plagiați. Peste ani, a repetat figura cu InPolitics, de data asta cu mai multă atenție dar, la fel, fără nici cea mai mică jenă. Dacă cazul Pora e, totuși, ridicol, cel al predecesoarei sale în funcție ne amintește de funie în casa spânzuraților.
Gabriela Adameșteanu, membră a GDS din prima tranșă, a fost silită să renunțe la șefia 22- ului după ce, în urma campaniei „Voci curate în presa și societatea civilă din România”, CNSAS a furnizat oficial informația că scriitoarea a fost „sursă a UM 0544”, fosta Direcție de Informații Externe a Securității (DIE). Scriitorul și cercetătorul Mihai Pelin, coordonatorul volumului SRI „Cartea Albă a Securității” afirma că ea i-a fost bagată în pat disidentului Mihai Botez, pe care l-a talonat apoi toată viața.
Primul redactor șef al 22 – și purtător de cuvânt al GDS – a fost Stelian Tănase, la data „revoluției” „instructor cultural” UTC la Casa de Cultură „Nicolae Bălcescu”, cu părinți activiști PCR.

Un caz trist
Cezarul informatorilor, Alexandru Paleologu, la rândul lui membru co-fondator al GDS și ambasador al regimului FSN în Franța (până când s-a solidarizat cu „Golanii” din Piața Universității), oricât de simpatic a reușit să se facă public, datorită inteligenței lui vii, a fost o slujnică oribilă a Securității, ca să citez un cercetător CNSAS care i-a conspectat Dosarul. Așa simpatic cum era a semnat pentru eliberarea mahărului comunist Gogu Rădulescu arestat în lotul CPEx al CC al PCR. Recunoașterea colaborării sale cu Securitate nu îl absolvă de răul făcut, este de părere istoricul Adrian Majuru, care scrie destul de contontend cu privire la memoria bătrânului turnator și al „dinastiei” sale sterpe. „Alexandru Paleologu este asasinul moral al lui Mircea Vulcănescu. Dinastia Paleologu merge mai departe. Fiul său este deputat PDL şi se visează primar de sector”, scria istoricul literar Adrian Majuru, într-un serial din Cotidianul dedicat non-valorilor care ne sufocă. De la momentul scrierii lui Majuru, mini-Paleologu a ajuns ambasador şi chiar şi Ministru. Al Culturii! Din această poziție a îndrăznit să aprobe profanarea statuilor marilor repere ale culturii și învățământului României aflate la Universitate, așa cum tatăl său o făcea în scris pe vremuri. Dar să-i dăm cuvântul lui Adrian Majuru: „Şi în timp ce spurcăciunea de Alexandru Paleologu încasa purcoaie de bani prin Uniunea Scriitorilor de la Securitate pentru turnătoriile lui, victima sa, trădată şi ucisă, Mircea Vulcănescu, se stingea lent şi dureros la Aiud. Iar fiul acestui turnător asasin, imoral ca tatăl sau şi cu uşor retard în imediat, Toader Paleologu, este în continuare în cărţile puterii şi visează la un fotoliu de primar. Această micro-dinastie Kim a României rămâne în cărţile serviciilor şi în defavoarea noastră.”

Mircea Dinescu, în primele rânduri la constituirea GDS-ul
Un alt liant între FSN și GDS, poetul Dinescu este ginerele profesorilor Elena Loghinvski (Ludmila Loghinovskaya) și Albert (Adalbert) Kovacs, fost bursier în URSS, cu doctoratul în filologie la Universitatea „M.V. Lomonosov” din Moscova și ulterior asistent la Catedra de filologie rusă a Institutului „Maxim Gorki” din Bucureşti, unde soția lui devine lector. Albert Kovacs l-a cunoscut în mod cert pe Ion Iliescu, cu care a studiat în URSS exact în aceeași perioadă. După cum se știe, la începutul anilor ’50, Ion Iliescu a fost secretarul „Sovietului unional al studenților și aspiranților români” aflați la studii în Uniunea Sovietică.
La moartea lui Kovacs, în 2015, Uniunea Scriitorilor din România, condusă de Nicolae Manolescu a transmis un mesaj bizar: „Îl salutăm pe ultimul său drum fără să spunem să-i fie ţărâna uşoară, ci doar cerul de la Răsărit să-l lumineze!” Soacra lui Dinescu a fost teleportată după absolvirea Facultății de Filologie a Universităţii de Stat din Ural la București de unde își plătea cotizația la PCUS regulat, la sediul ambasadei URSS.

Pe 11 mai 1988, Andrei Gromîko, președintele Sovietului Suprem, venit în vizită oficială la București, a comunicat o listă scurtă de invitați din domeniul culturii pentru o vizită de perfecționare în URSS. Pe ea, la loc de cinste, numele lui Mircea Dinescu. Astfel, Dinescu face turul URSS, monitorizat de agenți ai DSS (0110), până în Crimeea, unde i s-a pierdut urma pentru o perioadă mai lungă de timp.

În 1991 i-a fost amfitrion și conviv lui Soros la București, chiar la Uniunea Scriitorilor, unde i-a lansat cartea „Pentru o transformare a sistemului sovietic”, proaspăt scoasă de Gabriel Liiceanu, din tipografia fostei Editurii Politice a PCR, acum Humanitas.
Cuvântul înainte, asumat de „Humanitas”, pare scris de însuși Silviu Brucan, cel care l-a primit pe Soros în România, chiar în primele zile ale lui ianuarie 1990: „Autorul cărții de față s-a implicat total, practic și teoretic, prin inițiative directe ca și prin elaborari abstracte, la procesele care au schimbat și vor mai schimba nu numai înfățișarea continentului nostru dar și destinul Statelor Unite”.

.

Autor: Victor Roncea

0 233
„România a încheiat anul trecut (2018 n.r.) cu venituri la buget de 295,1 miliarde de lei, cu 71,2 miliarde în plus față de anul 2016, reprezentând o creștere de 32%!!
PIB-ul României a ajuns în 2018 la 949,6 miliarde de lei, cu 188,2 miliarde de lei în plus față de 2016, adică o creștere de 25%!!
Sunt cele mai mai creșteri, în doi ani consecutivi, din istoria României!”, a scris Dragnea pe Facebook.
Calendarul dezbaterii Bugetului
Consilierul primului-ministru Darius Vâlcov a declarat, duminică, la postul Antena 3, că proiectul de lege a bugetului pentru 2019 este gata de mult timp, urmând a fi prezentat de către Guvern marţi, 29 ianuarie, iar în 5 sau 6 februarie va putea începe dezbaterea acestuia în Parlament, relatează Agerpres.
„Este gata, va fi anunţat marţi (…) Pe 5 sau 6 februarie va putea începe şi dezbaterea pe marginea acestuia, atunci când Parlamentul se întoarce”, a afirmat Vâlcov.
Totodată, el a menţionat că în cursul zilei de luni va avea loc probabil o ultimă discuţie a proiectului de buget în cadrul coaliţiei de guvernare şi cu UDMR.
Potrivit lui Vâlcov, proiectul de buget pentru 2019 va cuprinde „surprize foarte plăcute”, el referindu-se, în context, la o creştere cu aproape 50% a bugetului Educaţiei faţă de anul 2018, precum şi de creşteri consistente ale bugetelor Ministerului Sănătăţii şi Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.
Întrebat despre premier, Vâlcov a precizat că premierul Viorica Dăncilă a participat la majoritatea întâlnirilor de la Guvern privind proiectul de buget, iar din fotografia prezentată de liderul PSD, Liviu Dragnea, pe Facebook ea a lipsit pentru că acea întâlnire a fost pentru că atunci a fost o prezentare pentru liderii coaliţiei a datele proiectului de buget. „Doamna prim-ministru a participat la majoritatea întâlnirilor, ştia despre ce este vorba, a fost o prezentare pentru liderii coaliţiei”, a precizat Darius Vâlcov.

Taxa pe lăcomie rămâne. Devalorizarea leului se va regla rapid 
Pe de altă parte, consilierul premierului a ţinut să sublinieze că Ordonanţa de Urgenţă 114/2018 de instituire a „taxei pe lăcomie” nu va fi abrogată şi nici nu va fi modificată la momentul adoptării de către Parlament.
Darius Vâlcov a mai afirmat că Banca Naţională (BNR) este responsabilă, conform legii, de fluctuaţia monedei naţionale şi are datoria de a interveni pentru a ţine cursul sub control.Dragnea, in sedinta El şi-a mai exprimat convingerea că devalorizarea din ultimele săptămâni a leului este o problemă de scurtă durată şi că se „va regla” în cursul

Dragnea, la masă cu Vâlcov, Tăriceanu și Teodorovici: Viitorul arată bine
Detalii despre o fotografie în care apare stând la o masă cu Darius Vâlcov, Călin Popescu Tăriceanu, Eugen Teodorovici, Daniel Chițoiu și Niculae Bădălău.
Liderul PSD, Liviu Dragnea, a postat pe Facebook,  o fotografie în care apare stând la o masă cu Darius Vâlcov, Călin Popescu Tăriceanu, Eugen Teodorovici, Daniel Chițoiu și Niculae Bădălău, având în față mai multe hârtii. „Cu cifrele pe masă. Viitorul arată bine”, a scris Dragnea.
Bugetul analizat (la masa din foto) este construit cu:
– un PIB de 1.022,5 miliarde de lei (221,5 milioane de euro),
– o creștere economică de 5,5% și
– un deficit bugetar de 2,5%, potrivit ministrului Finanțelor. De asemenea, bugetul este construit pe o inflație de 2,8%, în condițiile în care în noiembrie a fost de 3,43%,
– un curs de schimb leu/euro de 4,62 lei, în condițiile în care, în prezent, este de peste 4,67 lei, și
– o creștere a numărului mediu de angajați de 3,8%.
Va reamintim că la finalul anului 2018, Coaliția PSD-ALDE anunțase că bugetul de stat este gata și va fi adoptat într-o ședință extraordinară a Parlamentului. S-a renunțat la această variantă dezbaterea bugetului va ăbcepe după data de 5 februarie a.c.
Vlat T.

0 647
Deși știe că creșterea ROBOR și a CURSULUI duce la accentuarea jecmănirii românilor, BNR prin bugetarul de-o viață ajuns multi-milionar Isărescu, sare la gâtul Guvernului ca să salveze profitul cămătăresc al Băncilor Străine

BNR : „În fundamentarea acestei propuneri fiscale, considerăm util să se includă şi costul pe care autoritătile s-ar putea sâ fie nevoite să-l plătească pentru salvarea băncilor. Aşa cum am arătat in lucrare, in condiţiile ipotezei aplicării cotei de taxare anual şi a unui scenariu advers, 8 bănci de importanţă sistemică nu ar deţine fonduri proprii suficiente. Deficitul de capital se ridică la 747 milioanc lei in anul 2019, respectiv 1,8 miliarde lei in anul 2020 in cadrul scenariului de baza.

În ipoteza aplicării cotei de taxare trimestrial, 8 bănci de importanţă sistemică nu ar deţine fonduri proprii suficiente la finalul orizontului de analiză (anul 2020). Considerăm necesar ca in cadrul următoarei şedinţe a Comitetutui Naţional pentru Supravegherea Macroprudenţială să se solicite reprezentanţilor Ministeruiui Finanţelor Publice ca pentru orice măsură fiscală să se calculeze care este impactul asupra stabilității financiare”.

Vor plăti Românii dobânzi mult mai mari dacă crește ROBORU? „Ce conteaza ! Să plătească ! Jean de la BNR boxează”
Băncile străine îi jupoaie pe români DUBLU față de cum o fac cu cetățenii din celelalte state europene

Băncile străine fac profituri DUBLE în România şi cu toate astea au organizat o isterie colectivă cu ocazia Legii Dării în plată, în frunte cu BNR-ul lui Mugur Isărescu care a devenit demult lobbistul lor.

Profitul Băncilor străine din România este de 13.5% în timp ce media Europeană a profitului bancar este de doar 5.8%. Doar bulgarii sunt mai jupuiți ca noi.Acolo profiturile băncilor străine sunt de 16.4%

În timp ce în Germania profitul băncilor este de doar 2.6%, adică băncile îi jupoaie pe români de 5 ori mai mult decât îi jupoaie cu dobânzile pe nemți.

Ziarul Financiar – Băncile din România au ajuns în topul celor mai profitabile instituţii de credit europene

Băncile din România au ajuns în topul celor mai profitabile instituţii de credit europene după mai mulţi ani de pierderi, în urma curăţării bilanţurilor de mare parte din creditele neperformante. Dar rămâne de văzut dacă va reuşi să conserve în anii următori această performanţă.
Sistemul bancar românesc avea un indicator ROE (rentabilitatea capitalurilor) de 13,5% la sfârşitul primului trimestru, du­blu com­parativ cu media europeană, iar renta­bili­tatea activelor (ROA), a fost de aproape 1,59%, de peste patru ori mai mare decât me­dia UE, potrivit datelor cen­tralizate de Autoritatea Bancară Euro­peană (EBA).

Băncile din zona euro controlează circa 80% din sistemul bancar autohton, dar subsidiarele din România sunt mai profitabile decât unele bănci mari din Europa. De exemplu, băncile din Austria, Franţa şi Italia au rate de profitabilitate de 2-4 ori mai mici decât în România şi sub nivelul de alertă sta­bilit la 6% de Autoritatea Bancară Euro­pea­nă. Media ROE la nivelul UE era la sfârşitul primului trimestru de doar 5,8%.

Băncile din Polonia au o rentabilitate a capitalurilor de 9,8%, în timp ce în Ungaria şi Cehia profitabilitatea este de 11,3% şi respectiv 12%. În Grecia, băncile au unul dintre cele mai scăzute niveluri ale ROE din Europa, de doar 1,3%. Iar în Portugalia, ROE este în teritoriul negativ, la -2,5%.

Sectorul bancar românesc a experimentat patru ani de profit şi patru ani de pierderi, din 2008 încoace. Iar anul 2015 a marcat revenirea pe plus, aducând un câştig record pentru bănci de circa 4,5 mld. lei, comparabil cu cel din anul de boom 2008, când economia şi creditarea duduiau. În primul tri­mestru din acest an, sectorul bancar românesc a obţinut un profit net de 1,17 mld. lei, comparabil cu cel înregistrat în prima jumătate a anului 2015.

BCR Erste a fost în primul trimestru din 2016 lider în topul profitabilităţii. Grupul BCR, care include cea mai mare bancă de pe piaţa locală, a obţinut în T1 un profit net de 315 mil. lei

Citiți întreg articolul pe: Ziarul Financiar

Știrea: Scrisoarea BNR către Guvern – Sau cum moare de dragul profiturilor Băncilor Străine, Isărescu și BNR-ul și cum îi doare-n fund de dobânzile uriașe pe care românilor trebuie să le plătească Băncilor Străine

”Ca urmare a scrisorii Dvs. nr. 104984/19.12.2018, prin care solicitaţi punctul de vedere al instituţiei noastre cu privire la proiectul de ordonanţă de urgentă privind instituirea unor măsuri în domeniul investitiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, vă comunicăm, ataşat, o serie de consideraţii asupra acestuia, împreună cu estimarea impactului acestuia asupra sectorului bancar. Menţionăm că, având în vedere timpul scurt avut la dispoziţie pentru analiza proiectului, punctul de vedere comunicat prin prezenta are un caracter preliminar.
Totodată, apreciem că, având în vedere caracterul dispoziţiilor cap. IV din proiect, este necesară solicitarea avizului băncii centrale, în baza prevederilor art.3 alin.(2) din Legea nr.312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României, precum şi discutarea lor la nivelul Comitetului Naţional pentru Supraveghere Macroprudenţială.

I. Consideraţii asupra proiectului
Proiectul de ordonanţă de urgenţă a fost transmis băncii centrale de Ministerul Finanţelor Publice, cu adresa nr.104984/ 19.12.2018, împreună cu solicitarea de exprimare a opiniei în regim de urgenţă.
Proiectul propune modificări ale legislaţiei existente şi adoptarea unor noi reglementări în domenii diverse, apreciindu-se că acestea au la bază considerente care „vizează interesul general public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată”. În ceea ce priveşte aspectele de interes pentru Banca Naţională a României, acestea se regăsesc reglementate in Capitolul IV – Instituirea taxei pe activele instituţiilor financiar bancare — taxa pe lăcomie. Taxa urmează să fie percepută oricărei instituții financiare în situaţia în care media trimestrială a ROBOR în piaţă depăşeşte limita de 2%.

Categorii vizate de taxa nou introdusă
a) instituţiile de credit, persoane juridice române, definite astfel, potrivit legii de organizare şi funcţionare;
b) instituţiile financiare nebancare, persoane juridice române, înscrise în Registrul general
c) instituțiile de plată, persoane juridice române, care acordă credite legate de serviciile de plată;
d) instituţiile emitente de monedă electronică, persoane juridice române, care acordă credite legate de serviciile de plată;
e) alte persoane juridice, care desfăşoară, potrivit legilor de organizare şi funcţionare, activităţi financiare;
f) sucursalele din România ale persoanelor juridice străine, din categoria celor prevăzute la lit. a)-e).

Consideraţii asupra ariei de acoperire
Conform Notei de fundamentare se poate concluziona că entităţile vizate sunt cele care desfăşoară activitate de creditare. Precizăm însă că identificarea categoriilor de entităţi care desfăşoară activitate de creditare este eronată şi poate conduce la efecte necircumscrise scopului declarat al reglementării.
Menționăm în acest sens faptul că proiectul include între entitățile vizate instituții care prestează activități financiare respectiv inclusiv activități specifice pieței de capital desfășurate de entități care intră în aria de supraveghere a ASF și care nu fac, potrivit notei de fundamentare, obiectul taxei. Taxa se aplică, de asemenea, inclusiv acelor categorii de creditori ai căror activitate de creditare este evident decuplată de rata ROBOR (ex. creditare doar în valută) sau care acordă credite exclusiv clienţilor persoane juridice, astfel că sfera de acoperire rezultată din textul proiectului OUG nu este conformă scopului declarat de legiuitor în Nota de fundamentare, respectiv sancționarea/redistribuirea profitului institutiilor care acordă facilităţi de creditare în lei.

Consideraţii asupra cotei şi bazei de calcul
Precizăm faptul că proiectul OUG nu prevede o definiție a „activelor financiare” ce urmează a fi utilizate ca bază de calcul. Lipsa unei definiții corespunzătoare poate conduce la interpretări eronate şi la efecte necircumscrise scopului declarat al reglementării. De asemenea din perspectiva reperului ales pentru instituirea taxei, rata ROBOR ca reflectând un comportament nedorit şi care trebuie astfel corectat.
Semnalam că, potrivit Regulilor privind stabilirea ratelor de referinta ROBID şi ROBOR publicate de BNR, rata ROBOR nu este stabilită de creditor, ea fiind calculată ca medie aritmetică a ultimelor rate cotate de fiecare dintre cei 10 participanti la fixing desemnaţi pentru depozitele plasate intr-un interval de 15 minute inainte de fixing, după eliminarea extremelor.
Rata cotată de către un participant pentru fixing reprezintă rata la care sunt oferite depozitate în lei unui alt participant timp de 15 minute de la publicarea ratelor ROBID si ROBOR. Aşadar, rata ROBOR nu este determinată independent de către fiecare entitate implicată în activitatea de creditare, şi, prin urmare, o taxă ca cea reglementată de OUG nu poate fi alăturată notiunii de ”lăcomie“. Considerăm că stabilirea unor praguri fixe ale ratei dobânzii ca reper pentru evaluarea profitabilităţii excesive a unui sector bancar nu este adecvată, pentru că ratele de dobândă de pe piată au caracter variabil fiind corelate, printre altele, cu prima de risc şi rata inflației care la rândul lor sunt influențate de o serie de factori interni şi externi.

Media ratelor medii trimestriale semestriale de referinţă ROBOR 3M şi 6M Ia decembrie 2018 era de 3,31%. Acest aspect ar conduee la un nivel prezent aI cotei de taxare anuale a activelor financiare ale sectorului bancar de: (1) 0,9% – dacă interpretarea textului legislativ ar presupune ca rata de taxare să se apliee anual cu o plată trimestrială echivalentă cu un sfert din cota datorată sau (2) de 3,6% – dacă rata de taxare de 0,9% s-ar anualiza şi plăti trimestrial.

În contextul in care valoarea medie a ROA (profit net pe active medii) era de 1,74% la octombrie 2018, iar o medie a ROA in ultirnii ani 10 ani este de 0,44%, valoarea cotei de impozitare este calibrată la un nivel excesiv. Pentru evaluarea impactului, rata de taxare a fost ajustată in cadrul orizontului de analiză in funcţie de scenariile maeroeconomice luate in considerare in exerciţiul de testare la stres a sectorului bancar pentru perioada 2018-2020.

În primele zece luni ale anului 2018, profitul net obţinut de intregul sectorul bancar era de 6382,9 milioarie lei, iar la nivelul instituţiilor de credit persoane juridice române era de 5659 milioane lei.
Valoarea anualizată a profitului net la sfârşitul anului 2018 ar atinge 7659,4 milioane lei la nivelul intregului sector bancar, respectiv 6790,8 milioane lei la nivelul instituţiilor de credit persoane juridice române.

ln octombrie 2018, activele financiare ale sectorului bancar erau de 377.173,9 milioane lei, iar la nivelul instituţiilor de credit persoane juridice române, acestea erau de 335.301 milioane lei; aceste active reprezintă aproximativ 82% din totalul activelor bancare la valoare netă.
Pe datele valabile pentru octombrie 2018, „taxa pe lăcomie” aplicabilă intregului sector bancar s-ar cifra la aproximativ 3,4 miliarde lei (dintre care aproximativ 3 miliarde de lei ar afecta instituţiile de credit, persoane juridice române).
Având in vedere că această taxă ar urma se aplice incepând din anul 2019, pentru estimarea unui impact direct, de primă rundă, asupra profitabilităţii şi solvabilităţii instituţiilor de credit persoane juridice române, s-a pornit de la rezultatele aferente ultimilor doi ani din cadrul exerciţiilor de testare la stres (exerciţiu care acoperă orizontul de timp ian. 2018-dec. 2020).
Exerciţiul de testare la stres s-a realizat luând in calcul două scenarii macroeconomice de severitate diferită (de bază şi advers). Pentru captarea efectului suplimentar datorat impunerii „taxei pe lăcomie”, au fost ajustate rezultatele financiare estimate pentru anii 2019 şi 2020, după cum urmează:
– baza de calcul a taxei propuse rămâne constantă in anii 2019 şi 2020 la valoarea activelor financiare din octombrie 2018:
– rezultatul financiar net al băncilor in anii 2019 şi 2020 conform scenariilor de testare la stres s-ar diminua cu: (i) 84% din valoarea taxei de lăcomie, dacă prezintă profit net, (ii) respectiv cu valoarea totală a taxei pe lăcomie dacă prezintă pierdere.

La nivel individual, aplicarea ”taxei pe lăcomie” ar conduce la erodarea ratei de solvabilitate totale sub nivelul cerinţelor globale de capital în cazul a 9 bănci (din care una de importanţă sistemică) in anul 2019, respectiv a 14 bănci in anul 2020 (din care una de importanţă sistemică) conforrn scenariului de bază În cadrul scenariului advers, 20 bănci in anul 2019 (din care 8 de importanţă sistemică), respectiv 23 bănci in anul 2020 (din care 8 de importanţă sistemică) nu ar deţine fonduri proprii suficiente pentru acoperirea integrală a cerinţelor globale de capital, necesitând aport de capital suplimentar. Deficitul de capital se ridică la 747 milioane lei in anul 2019, respectiv 1,8 miliarde lei in anul 2020 in cadrul scenariului de bază. Deficitul de capital se ridică la 6 miliarde lei in anul 2019, respectiv 12,7 miIiarde lei in anul 2020 in cadrul scenariului advers.

Impactul asupra profitabilității
Profiturile nete estimate în cadrul exerciţiului de testare la stres pentru anii 2019 şi 2020 s-ar inrăutăţi semnificativ atât in cazul scenariului de bază, cât şi al celui advers. Mai mult, in anul 2020, sub ipoteza aplicării „taxei pe lăcornie”, rezultatele din scenariul de bază devin mai severe decât cele inregistrate in cadrul scenariului advers.
Conform scenariului de bază, sectorul bancar românesc ar deveni neprofitabil începând cu anul instituirii taxei (anul 2019), inregistrând o pierdere estimată de 680 milioane lei anul 2019 şi de aproximativ 3,4 miliarde lei in anul 2020.
Rezultatele financiare estimate in baza ipotezei introducerii „taxei pe lăcomie” in forma propusă actuală sunt radical diferite in raport cu cele estimate in cadrul exerciţiului de testare la stres recent derulat, unde sectorul bancar românesc este profitabil pe orizontul de timp 2019-2020 (cu un profit de aproximativ 2,2 miliarde de lei in anul 2019, respectiv un profit de aproximativ 1,6 miIiarde de lei in anul 2020).
Sub scenariul advers, sectorul bancar românesc va inregistra o pierdere la nivel agregat de aproximativ 9,7 miliarde de lei anul 2019, respectiv de aproximativ 7,8 miliarde de lei în anul 2020. Astfel, pierderile estimate in cadrul exerciţiului de testare la stres (de aproximativ 4 miliarde in anul 2019, respectiv 2,3 miliarde de lei in anul 2020) sunt aeutizate in baza ipotezei introduceril „taxei pe lăcomic” in forma propusă.
Conform scenariului de bază ajustat cu includerea taxei pe lăcornie, numărul de bănci care ar rămâne profitabile ar fi de 4 până in anul 2019 (toate de importantă sistemică), respectiv două pănă la finele anului 2020. În scenariul advers ajustat cu includerea taxei de lăcomie, nicio bancă nu ar mai avea capacitatea de a genera profit in orizontui de analiză.

La nivel individual, implementarea „taxei pe lăcomie” ar conduce la erodarea ratei de solvabilitate sub nivelul cerinţelor globale de capital în cazul a 14 bănci în anul 2019 (din care două de importanţă sistermică), respectiv a 25 bănci in anul 2020 (din care 8 de importanţă sistemică) in scenariului de bază. În acest caz, deficitul cumulat de capital se ridică la 2,1 miliarde in anul 2019, respectiv la 14,3 miliarde lei in anu! 2020.
Conform scenariului advers, 24 bănci in anul 2019 (din care 8 de importanţă sistemică), respectiv 27 bănci in anul 2020 (cuprinzând toate băncile sistemice) nu ar deţine fonduri proprii suficient pentru acoperirea integrală a cerinţelor globale de capital, necesitând aport de capital suplimentar. În acest caz, deficitul cumulat de capital se ridică la 17,9 miliarde in anul 2019, respectiv la 38,2 miliarde lei in anul 2020.
Profiturile nete estimate in cadrul exerciţiului de testare la stres pentru anii 2019 şi 2020 s-ar înrăutăţi semniticativ atât in cazul scenariului de bază, cât şi al celui advers. Mai mult, pe intreg orizontul de analiză, sub ipoteza aplicării „taxei pe lăcomie”, rezultatele din scenariul de bază devin mai severe decât cele inregistrate in cadrul scenariului advers din exerciţiul de testare la stres.

Conform seenariului de bază, sectorul bancar românese ar deveni neprofitabil începând cu anul instituirii taxei (anul 2019), inregistrând o pierdere estimată de aproximativ 9,4 miIiarde lei în anul 2019 şi de aproximativ 19,1 miliarde lei în anul 2020. Rezultatele financiare estimate în baza ipotezei introducerii „taxei pe lăcomie” în forma propusă actuală sunt radical diferite în raport cu cele estimate în cadrul exerciţiului de testare la stres recent derulat, unde sectorul bancar românese este profitabil pe orizontul de timp 2019-2020 (cu un profit de aproximativ 2,2 miliarde de lei în anul 2019, respectiv un profit de aproximativ 1,6 miliarde de lei in anul 2020).
Sub scenariul advers, sectorul banear românesc inregistrează o pierdere la nivel agregat de aproximativ 24,8 miliarde de lei in anul 2019, respectiv de aproximativ 22,8 miliarde de lei în anul 2020.

Concluzii
Instituirea unei taxe de lăcomie poate fi caracterizată prin următoarele elemente:
– Măsura are un caracter puternic prociclic intr-o situaţie de criză, în condiţiile in care ratele de dobândă au tendinţa de creştere. Oricum ratele dobânzilor cel mai probabil vor urma o tendinţă ascendentă, inclusiv ca urmare a expectatiilor pe plan internaţional referitoare la normalizarea ratelor de dobândă (sub influenţa politicii monetare a SUA). În anii de după criza economică, nivelul ratelor de dobândă s-a menţinut la un nivel considerabil mai ridicat decât nivelul maxim de la care nu ar fi generate fiscale. Totodată, nivelul indicilor de referinţă ROBOR sunt o reflectie a politicii monetare a BNR, reglementarea acestora fiind de competenta exclusivă a băncii centrale.
– Implementarea măsurii este de natură să conducă la accelerarea procesului de dezintennediere financiară, în condiţiile ajustării expectaţiilor privind posibilitatea instituţiilor de credit de a realiza profit din activitătile curente. In acest sens, instaurarea unei taxe aplicate asupra unei baze formată din totalul activelor financiare este o modalitate de frânare a iniţiativelor destinate creşterii sustenabile a volumului de credite acordate sectorului privat. În condiţiile in care Rornânia se caracterizează deja prin cel mai scăzut grad de intermediere financiară, măsura poate contribui la accentuarea ecartului negativ faţă de celelalte state europene. Mai există suplimentar riscul ca o parte şi mai mare din activitatea de creditare să se realizeze direct prin entităţi nerezidente, ceea ce ar contribui si la majorarea datoriei externe private a ţării, vulnerabilizând România in cazul unor evolutii defavorabile.
– Măsura ar putea contribui la apariţia unui fenomen de transformare a filialelor instituţiilor de credit având capital majoritar străin in sucursale, pentru a permite băncilor părinte să reducă volumul capitalului necesar pentru ca acestea să desfăşoare activităti bancare. Posibile consecinţe directe ar fi cele legate de reducerea eficienţei politicilor macroprudenţiale. În condiţiile in care autorităţile şi- au propus să demareze planurile pentru aderarea la zona euro (ceea ce va diminua eficienta politicii monetare şi a celei de curs de schimb), reducerea eficienţei şi a politicii macroprudentiale prin asemenea măsuri diminuează marja de manevră a autoritătilor mai ales in cazul manifestării evoluţiilor nefavorabile.
– Impredictibilitatea cadrului legislativ va conduce la creşterea costurilor de finanţare, atât la nivelul datoriei publicc, cât şi a celei private. Costul de asigurare contra riscului de nerambursare a datoriei suverane este invers corelat cu volatilitatea asociată climatutui politic, economic şi de afaceri, acesta constituind o componentă a ratei dobânzii la care se poate imprumuta statul roman de pe pieţele internaţionale.
– În fundamentarea acestei propuneri fiscale, considerăm util să se includă şi costul pe care autoritătile s-ar putea sâ fie nevoite să-l plătească pentru salvarea băncilor. Aşa cum am arătat in lucrare, in condiţiile ipotezei aplicării cotei de taxare anual şi a unui scenariu advers, 8 bănci de importanţă sistemică nu ar deţine fonduri proprii suficiente. Deficitul de capital se ridică la 747 milioanc lei in anul 2019, respectiv 1,8 miliarde lei in anul 2020 in cadrul scenariului de baza.
În ipoteza aplicării cotei de taxare trimestrial, 8 bănci de importanţă sistemică nu ar deţine fonduri proprii suficiente la finalul orizontului de analiză (anul 2020). Considerăm necesar ca in cadrul următoarei şedinţe a Comitetutui Naţional pentru Supravegherea Macroprudenţială să se solicite reprezentanţilor Ministeruiui Finanţelor Publice ca pentru orice măsură fiscală să se calculeze care este impactul asupra stabilității financiare.

(FLUIERUL)

2 477
A fost un moment, prin sprijinul acordat românilor de Parlament prin „Legea dării în plată”, care putea să confirme încrederea acordată de peste cinci milioane de români locatarului temporar de la Cotroceni. Din păcate momentul istoric, cănd se putea face o paralelă cu alți etnici germani care au condus țara, a fost ratat  cu brio de  preș. Iohannes.  Era prin primavara anului 2016. Patru straini, reprezentantii unor banci cu capital strain, i-au transmis presedintelui Iohannis o scrisoare prin care ii cer acestuia sa nu promulge legea darii in plata. Cu un tupeu de nedescris (dezvoltat in timp cu ajutorul obedientei autoritatilor si factorilor de decizie din Romania), acesti  asasini economici ameninta ca vor da statul roman in judecata in instantele romanesti, la curtile de arbitraj international si pe plan european.

Cine sunt acestia: sefi ai Erste Group (banca mama a BCR), Unicredit Group (Unicredit Romania), Societe Generale (BRD, fosta Banca de Investitii) si Raiffeisen International (Raiffeisen Romania). Acesti domni profereaza  amenintari la adresa statului roman pentru ca Parlamentul Romaniei a votat o lege dreapta care le ameninta interesele financiare!
Consideram acest lucru ca fiind un atac fara precedent la adresa suveranitatii si integritatii  poporului roman!

„Am vrea sa va invitam sa reconsiderati aceasta lege, pentru a evita violarea principiilor fundamentale si constitutionale ale Romaniei, precum si legile europene. Speram sincer ca ingrijorarile noastre vor fi auzite si abordate adecvat.”

Va comunicam pe aceasta cale ca bancile straine din Romania au procedat in mod constant la violarea drepturilor noastre fundamentale la viata, la demnitate, intimitate si integritate. La dreptul unui trai decent. Violul este o infractiune grava care se pedepseste prin lege cu multi ani de inchisoare. Principiile fundamentale si constitutionale ale Romaniei precum si legile europene in vigoare sunt perfect respectate prin aceasta lege. Cei care violeaza si distrug sunteti voi, bancile care ati venit in Romania cu unicul scop de a face  bani calcand pe cadavre. Peste 30 de decese,  numai din ce stim  noi. Pe langa alte cadavre vii, care se taraie prin viata fara alt scop decat sa va plateasca ratele umflate abuziv. Voi ati introdus sclavia moderna in Romania! Ati transformat cetatenii romani in cadavre vii, in cazuri sociale!

„Ne-ar placea sa evitam sa fim fortati sa luam in considerare pasi urmatori in a ne apara investitiile din Romania si am putea evalua actiuni legale in Romania, la nivel biletareal (in baza Tratatelor de Investitii Bilaterale in vigoare) precum si la nivel european. Cu respect, v-am ruga sa luati in considerare opinia noastra, iar noi ramanem la dispozitia Dumneavoastra pentru orice consultari si discutii”.

Mai exact despre ce investitii se vorbeste aici? Ca noi stim ca platim pana la sange , pana la dezintegrarea familiei, a vietii, a oricarei forme de respect de sine. In ce au investit bancile straine pe teritoriul Romaniei cand de ani de zile exportati profitul? Vii si ameninti omul de rand caruia i-ai distrus viata. Plecati de aici, ati adus distrugere si atat. Vii si ameninti statul roman si pronunti expresia  „cu respect”. Respect fata de cine? Domnule presedinte, statul suntem noi. Cetatenii romani. Calcati in picioare. Domnule presedinte, NOI, cetatenii romani calcati in picioare v-am votat! V-au votat cei patru mari sefi bancari?

„Este mai mult decat probabil ca o astfel de interferenta in contractele comerciale private, deja existente, sa conduca, in mod particular, la deposedarea nejustificata de o proprietate fara nicio compensatie, la violarea dreptului de libera circulatie a capitalului si la violarea principiului de drept care interzice aplicarea retroactiva a legilor. Consideram ca violarea acestor principii de drept ridica si o ingrijorare serioasa asupra constitutionalitatii legii.”

Aceste lucruri s-au discutat deja. Legea este perfect constitutionala. Deposedarea nejustificata de o proprietate o faceti voi, bancile, atunci cand executati silit clientul bancar care v-a bagat in buzunar sume grele ani de zile, prin contracte incarcate de clauze abuzive. Apoi veniti si-l executati silit, ii vindeti munca pe 5-10% din valoare si-l urmariti toata viata ca sa va bage bani in buzunarul fara fund pentru o datorie calculata de voi dupa norme si ecuatii netransparente ori in contradictie cu legea. Violati in forma grava si continua tot ce inseamna o relatie contractuala onesta. Violati in forma grava si continua tot ce inseamna echitate si principii de drept, lucru dovedit deja cu prisosinta in instantele din Romania.

„Securitatea econonomica, promisiunea unei tari mai bune, perspectiva unui pact pentru prosperitate sunt ceva care s-a construit in ani intregi, dar care poate fi sfarmat intr-o clipa. Drepturile pe proprietate, institutia contractului si alocarea resurselor bazata pe piata sunt principiile de baza pe care este construita dezvoltarea pe termen lung a unei tari” – atrag atentia sefii de banci.”

Exact, domnilor. Dar din perspectiva noastra, acestea sunt vorbe goale. Cu largul concurs al bancilor din Romania protejate de catre BNR, cetateanul roman de rand a ajuns sa traiasca in insecuritate economica perpetua, sa nu mai aiba nici un fel de speranta de a fi vreodata prosper. In legatura cu drepturile de proprietate, institutia contractului si alocarea resurselor, nici n-am mai vorbi in locul vostru. Cel mai indicat ar fi sa vorbeasca decizile definitive ale  instantelor si institutiile abilitate DNA ori DIICOT.

Aflam ca legea a fost retrimisa in Parlament spre reexaminare. Deci presedintele tarii a cedat presiunilor sistemului bancar. Atunci pe buna dreptate ne intrebam: cine conduce Romania? BNR si bancile straine sau presedintele ales prin votul poporului roman?

Nota: citatele din scrisoare au fost preluate de aici: http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-20671628-sefii-patru-banci-mama-avertizeaza-presedintele-iohannis-putem-analiza-actiuni-instante-mai-aveti-timp-preveniti-efectele-legii-darii-plata.htm

Sursa: #contrabanci

0 1686
Sir Winston Churchill – unul dintre cei mai influenţi oameni din lume
Fără să se limiteaze la activitățile de stat și politice, Churchill a fost, de asemenea, ofițer în armata britanică, istoric, scriitor și un artist. El a fost singurul prim-ministru britanic căruia i s-a acordat Premiul Nobel pentru literatură și primul care a fost onorat cu titlul cetățean de onoare al SUA.
Conform unui studiu realizat în 2002 de către BBC, Winston Churchill a fost numit cel mai mare britanic din istorie.
Winston Churchill nu s-a evidenţiat printr-o condiţie fizică bună, sau o sănătate bună – dar, cu toate acestea, el a împlinit 90 de ani, iar declarațiile sale:
„Ia-mi trabucul – și îţi voi declara război!“
„Dacă ziarele vor scrie că trebuie să renunţ la fumat, mai degrabă voi renunţa la lectura lor”
“Sportului îi datorez longevitatea. Nu m-am ocupat cu el.”,
 „În tinerețea mea mi-am făcut o regulă: să nu beau nicio picătură de alcool înainte de prânz. Acum, că nu mai sunt tânăr, ţin obiceiul de a nu bea nicio picătură de alcool înainte de micul dejun ” până acum uimesc și-i fac să se revolte pe toți adepții unui stil de viață sănătos.
Iată 40 de citate care transmit profunzimea şi isteţimea acestui om de geniu:
1. Dacă treci prin iad, mergi, nu te opri!
2. Ai dușmani? Foarte bine! Înseamnă că, la un moment dat, ai luptat și tu pentru ceva în viață.
3. Orice criză oferă noi posibilități.
4. O persoană deșteaptă nu face toate greșelile de una singură, le oferă șansa și altora să încerce.
5. Vulturul se ridică mai sus în văzduh atunci când zboară contra vântului și nu invers.
6. Succesul reprezintă abilitatea de a trece de la un eșec la altul fără să îți pierzi entuziasmul.
7. E prost acela care niciodată nu îşi schimbă părerea.
8. Viciul congenital al capitalismului – distribuția inegală a bogăției; demnitatea congenitală a socialismului – distribuția egală a sărăciei.
9. Când vulturii tac, papagalii încep să trăncănească.
10. Puterea este un drog. Cine i-a simțit vreodată gustul, nu se mai lasă de el.
11. Fiecărei persoane cel puțin o dată în viață i se oferă șansa de a-și schimba radical viața, însă majoritatea nici nu o observă și merg mai departe de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.
12. Nu vă doriţi sănătate și belșug, dar doriţi-vă să vă surâdă mereu norocul. Pe Titanic toți au fost sănătoși și bogați, dar au rămas în viață doar norocoșii.
13. Sunt o persoană modestă și am gusturi simple: mă mulțumesc cu ce este mai bun.
14. Lumea are obiceiul de a păstra secretele pe care nu le cunosc.
15. Îmi plac porcii… Câinii ne privesc de jos. Pisicile ne privesc de sus. Porcii ne tratează ca pe egali.
16. Războiul – este atunci când pentru interesele altora mor cei nevinovați.
17. Cel mai bun argument împotriva democraţiei – e o discuţie de 5 minute cu un alegător mediu.
18. Cea mai importantă lecție pe care ți-o dă viața, e că afli că și nebunii au uneori dreptate.
19. E mai ușor să conduci țara, decât să crești 4 copii.
20. Trăim pe timpul evenimentelor mari și oamenilor mici.
21. Atunci când doi se ceartă – al treilea câștigă.
22. Pesimistul vede dificultate în fiecare oportunitate. Optimistul vede oportunitate în fiecare dificultate.
23. Poporul care și-a uitat trecutul nu mai are viitor.
24. Cât despre mine, sunt un optimist. Nu-mi pare de mare folos să fiu altfel.
25. N-are rost să trăiești acolo unde nu ai nimic de făcut.
26. Curajul este virtutea care face posibile celelalte virtuți.
27. Atunci când trebuie să omori un om, nu te costă nimic să fii politicos.
28. Oamenii normali nu știu că totul este posibil.
30. Întreaga istorie a lumii se poate rezumă la aceasta: atunci când naţiunile sunt puternice, ele nu sunt
> întotdeauna juste, iar când vor să fie juste, nu mai sunt puternice.
31. Succesul nu e definitiv, eşecul nu e fatal, important e curajul de a continua.
32. Trebuie să învăţăm din lecţiile trecutului. Nu trebuie să ne amintim azi ura de ieri.
33. Chiar şi cea mai orbitoare lumină are umbră.
34. Dacă omori ucigaşul, numărul ucigaşilor nu va scădea.
35. Nu veţi ajunge niciodată la destinaţie, dacă veţi arunca cu pietre în fiecare câine care vă latră.
36. Învăţaţi istoria, învăţaţi istoria. În istorie se află toate tainele clarviziunii politice.
37. Cel mai bun mod de a strica relațiile este de a începe să le clarificăm.
38. Scopul Parlamentului este să înlocuiască luptele cu pumnii cu cele verbale.
39. Americanii găsesc întotdeauna singura soluţie corectă… După ce le-au încercat pe toate celelalte.
40. Nici o stea nu străluceşte până nu se va găsi cineva să-i ţină în spate o pânză neagră.
Sursa: INTERNET

0 1244
În anul 2013, am scris pentru prima dată despre Banca Internaţională a Reglementelor (sau Banca Reglementelor Internaţionale / The Bank for International Settlements – BIS), ce-şi are sediul în Basel şi este o super-bancă mondială.

Dacă despre FMI, Federal Reserve sau Banca Mondială, există foarte multe discuţii în lume, despre BIS aproape că nu vorbeşte nimeni, deşi puterea sa este imensă. Inițial s-a spus că BIS a fost creată pentru a reglementa datoriile germane după primul război mondial, dar treptat a devenit banca supranațională a băncilor centrale din 60 de state membre, inclusiv cele mai importante țări precum SUA, China, Germania, Japonia, Franța, Marea Britanie, Italia, India, Rusia, Spania, Turcia etc. Misiunea oficială a BIS este “să servească băncile centrale în urmărirea stabilității monetare și financiare, să promoveze cooperarea internațională în aceste domenii și să acționeze ca o bancă a băncilor centrale”. Sună destul de inofensiv, nu?

Ceea ce este necunoscut și aproape de neimaginat este faptul că toate statele membre se supun necondiționat deciziilor BIS – nimeni nu are niciun drept să pună la îndoială deciziile BIS. În al doilea rând, nicio instituție nu poate investiga BIS, ea însăși se reglementează singură. Apoi, BIS are propria sa forță polițienească de protecție.

BIS a cooperat de la început cu toate forțele politice ale lumii, inclusiv cu naziștii și cu statele capitaliste. Teritoriul BIS este de neatins și nu aparține Elveției. Are propriile reguli care nu pot fi contestate de nicio țară. BIS are una dintre cele mai mari rezerve de aur din lume și guvernează FMI, Banca Mondială și toate băncile centrale.

Iar acum vine bomba bombelor: ia ghiciţi de cine a fost înfiinţată BIS? Aşa cum recunoaşte şi Wikipedia, banca a fost fondată printr-un acord interguvernamental în 1930 de către familia Rothschild, statele fondatoare fiind Germania, Belgia, Franța, Marea Britanie, Italia, Japonia și Elveția. De ce şi-a băgat coada familia Rothschild? Oare de ce? Doar imaginaţi-vă…

Fostul bancher olandez Ronald Bernard descrie care sunt secretele ascunse ale BIS. Ronald Bernard arată că BIS este prima instituție din cadrul “elitei globale”, care cuprinde de 8.500 de membri, care conduce lumea așa cum o știm. Potrivit lui Bernard, acești oameni sunt monstruoși, având dispreț total pentru ființele umane. El susține că nu există granițe, totul mergând pe principiul “divide şi cucereşte”.

Concluzia este că țările lumii au renunțat la suveranitate cu cel puțin 88 de ani în urmă, atunci când au renunţat pentru BIS la independenţa financiaro-bancară.

Multe țări ale lumii s-au îndatorat instituțiilor monetare internaționale ale BIS, cum ar fi FMI sau Banca Mondială, iar în orice moment în care aceste organizații solicită rambursarea ce se va întâmpla? Oamenii și țările vor pierde totul, iar conducătorii de elită ai BIS vor lua totul. Și nicio țară nu are voie să știe despre cine controlează BIS.

Din biroul BIS din Elveția se pare că războaiele mondiale erau controlate de un grup foarte mic și secret de oameni care se întâlnea în liniște la sediul BIS din Basel.

În cartea sa “Tragedie și speranță: o istorie a lumii în timpurile noastre” (1966), dr. Carroll Quigley a dezvăluit rolul-cheie jucat în finanțele globale de către BIS. Dr. Quigley cunoscând puternica clică de “bancheri internaționali”, pe care a studiat-o timp de 20 de ani.

Cheia succesului bancherilor internaţionali, a spus Quigley, este aceea că ei pot controla și manipula sistemul de bani al unei națiuni, permițându-le să pară că ei sunt controlați de guvern. Ideea reia o declarație celebră făcută în secolul al XVIII-lea de către Mayer Amschel Bauer Rothschild, care a spus în 1791: “Permiteți-mi să emit și să controlez moneda unei națiuni și nu-mi pasă cine face legile”.

Fotografia postată de Crimele Mafiei Globaliste.Într-un articol din 2003 intitulat “Banca pentru Reglementări Internaționale solicită o monedă globală”, Joan Veon scria următoarele: “BIS este locul unde toate băncile centrale din lume se întâlnesc pentru a analiza economia globală şi pentru a determina ce cale de acţiune vor lua în continuare pentru a pune mai mulţi bani în buzunarele lor, deoarece controlează suma de bani în circulaţie, şi cât de mare este dobânda pentru care guvernele și băncile să se împrumutate de la ei. Când înțelegeți că BIS trage sforile sistemului monetar mondial, atunci înțelegeți că ea are capacitatea de a crea un boom financiar într-o țară”.

Henry Ford declara în urmă cu aproape 100 de ani, în 1922, următoarele: “E bine ca oamenii obişnuiţi să nu înțeleagă sistemul nostru bancar și monetar, pentru că dacă ar face-o, cred că mâine dimineață ar exista deja o revoluţie”. Avea dreptate Henry Ford? Ce știa el şi nu ştiau oamenii obişnuiţi? Cunoştea el faptul că un mic grup controlau întreaga lume prin înșelăciune financiară?

Crimele Mafiei Globaliste

1 528
A fost odată ca niciodată… dar nu chiar ca niciodată, ci cam ca în 17 noiembrie 2014 când… cetățenii plini de avânt, determinați și chiar ușor sau mai mult înfuriați, pentru că Lucian Mândruță transmitea din Europa reportaje lacrimogene despre cum sunt împiedicați unii să-l voteze pe Klaus, după care se așeza la altă coadă și transmitea la fel, ei bine, ziceam, cetățenii s-au mobilizat exemplar și au votat un președinte de doi metri înălțime, parțial vorbitor, în sprijinul căruia Ioan Oltean, liberal de sorginte pedelistă, a rostit, cu patos, în 19 septembrie 2014 următorul panseu:
„…Fiți apropiat, oamenii simt nevoia să vă vadă, femeile simt nevoia să vă atingă pentru că sunteți un bărbat frumos. Femeile au nevoie de lumina pe care o degajați dumneavoastră”( sic !!! n.n.).
Și l-au ales… Dar de la „…cu ani în urmă, văzându-vă și cunoscându-vă, am zis în sinea mea: iată un om care are profilul unui președinte, înalt, frumos, deștept și cinstit” ( eu zic să reținem doar „înalt”- și precizez că autorul citatului e tot Ioan Oltean) și până la actualele aprecieri despre Klaus care umplu într-un mod extrem de colorat feisbucul, drumul a fost destul de scurt, ba aș spune chiar abrupt.

Astăzi, Iohannis Klaus Werner nu mai e chiar PREȘEDINTELE NOSTRU, ci e „FICUSUL de la Cotroceni” ( Alexandru Lăzescu)… sau „ (încă) UN PREȘ la ușa măciucii ANTENA 3 ” (Andreea Pora )… sau „un DULAP plin cu rochii de damă…”( Cristian Tudor Popescu) ”… sau „ROBO” ( Cristi Gabriel- dacă nu știți cine e Cristi Gabriel, îmi pare rău, dar degeaba stați pe FACEBOOK) …adică el e mai multe lucruri interesante, care vegetale, care textile, care confecții din lemn sau din șuruburi… după imaginația celui care îl descrie, mai puțin însă „human being”.

Totuși, stând mai bine de patru ani la Cotroceni, până și o mobilă mai puțin sofisticată ajunge să înțeleagă de unde-i vin cele mai multe lovituri și care-i dușmanul ăl mai periculos. Așa că și „dulapul plin cu rochii de damă” a înțeles. Și a tras concluzia că marele adversar al lui nu e Dragnea Liviu… nu e Tăriceanu Călin… nu e „ciuma roșie” și nici Vio… ci e „balaurul cu nouă capete” numit Curtea Constituțională a României, care-l obligă pe el să numească, chiar dacă nu vrea… ba să și revoce, deși nici asta nu vrea! Și-i bagă în texte cuvântul „deîndată” , cu toate că se știe că el citește greu și înțelege și mai greu! „Balaurul” ăsta îi face numai lui numai nasoale… deși doamna Livia Stanciu ( numită tot de el pe bază de „mi-ai dat, îți dau și eu”) luptă din greu cu fiara, prin „opinii divergente”… dar ce poate să facă și ea , săraca, de una singură?

De aceea , președintele privește încrezător în viitor, când, în iunie 2019, îi expiră mandatul de judecător al Curții Constituționale lui Petre Lăzăroiu, care a fost numit de steaua democrației românești, Băsescu Traian, din calitatea lui de președinte al României… Asta înseamnă că, de astă dată îi revine lui sarcina de mare răspundere de a face următoarea numire. Iar el are trei nume extrem de populare, dintre care trebuie să aleagă… iar de activitatea celor trei el a fost „foarte mulțumit”… Sunt două fete și-un băiat- pe prima fată a revocat-o chiar el, dar l-a durut … a doua fată e investigată de Inspecția Judiciară că s-a jucat de-a stabilirea completelor de cinci de la Înalta Curte… iar cererea de revocare a băiatului e pe masa lui de lucru, retrimisă de Tudorel, adică de ministrul ăla de Justiție insistent și nesuferit…

Ce să facă? ce să facă… Kovesi Codruța… Tarcea Cristina… Lazăr Augustin… dac-ar putea să-i numească pe toți trei, problema ar fi aproape rezolvată- dar nu e posibil.
Cu durere va alege un singur nume… că a alege din trei, n-o fi până la urmă prea greu.
Dar ce se face dacă între timp lista se mărește cu toți magistrații care i-au tergiversat, amânat, plimbat, ținut sub fund, închis, clasat și NUP-uit cele 47 (patruzeci și șapte) de dosare pe care președintele nostru nu le-a avut niciodată?

Autor: Luminița Arhire

Sursa: Luminița Arhire Facebook

https://gandeste.org

 

0 267
Fondul de investiţii de tip private equity, Black Sea Fund, cu fonduri totale de 42,7 milioane euro, oferă finanţări de până la 4 milioane de euro firmelor româneşti mici şi mijlocii. Principalul finanţator al fondului este Fondul European de Investiţii prin Programul Operaţional Regional, co-finanţat prin Fondul European de Dezvoltare Regională.

Vor putea primi finanţare firmele româneşti care au o cifră anuală de afaceri între 5 şi 50 de milioane de euro şi care au posibilitatea de a deveni lideri de piaţă în domeniul în care activează.
Black Sea Fund asigură şi parte de accelerare de business, prin care va oferi firmelor româneşti mentorat în realizarea unei strategii de afaceri, iniţiative de dezvoltarea (prin achiziţii locale sau regionale), obţineri de investiţii, probleme de recrutare la nivel de conducere, sau tehnologizare.

Programul Operațional Regional (POR) 2014-2020 este unul din programele aferente Acordului de Parteneriat 2014-2020, prin care se pot accesa fondurile europene structurale si de investitii, in acest caz, cele provenite din Fondul European pentru Dezvoltare Regionala (FEDR). Obiectivul general al POR 2014-2020 il constituie cresterea competitivitatii economice si imbunatatirea conditiilor de viata ale comunitatilor locale si regionale prin sprijinirea dezvoltarii mediului de afaceri, a conditiilor infrastructurale si a serviciilor, care sa asigure o dezvoltare sustenabila a regiunilor, capabile sa gestioneze in mod eficient resursele, sa valorifice potentialul lor de inovare si de asimilare a progresului tehnologic. POR beneficiaza de o cofinantare de 6,8 miliarde euro prin FEDR.

Prev1...353637...90Next Page 36 of 90
Numarul: 7910 | Data: 2025-12-14


ROMANIA MARE 100 ANI







INFOBRASOV.NET 2004-2024

Aniversam 20 de ani de activitate neintrerupta
Aprilie 2004 - Aprilie 2024

Titlurile saptamanii












SE INTAMPLA IN BRASOV















Noutatile din SPORT





©2015 InfoBrasov.net