Dezastruoasa Lege Offshore va deveni și mai dezastruoasă

Vizita ”istorică” a lui Klaus Werner Iohannis, la invitația președintelui Trump s-a derulat sub cheia interesului major al americanilor față de „securitatea energetică”. Și a miliardelor de metri cubi de gaz din Marea Neagră care ar urma să fie puse pe tavă americanilor de la Exxon Mobil. 

Avocatul Dan MV Chitic face o sinteză a întrevederii Trump-Iohannis, arătând că pasajul cel mai important din comunicatul Casei Albe, de la finalul vizitei, este următorul: ”Consolidând securitatea energetică și investițiile: SUA vor continua să lucreze cu România pentru a sprijini securitatea energetică în Europa. SUA vor colabora cu România pentru a îmbunătăți climatul investițional și pentru a ajuta țara să-și folosească mai bine vastele resurse de gaz”.
Cu alte cuvinte, spune Chitic, „România va lua și mai puțin din ce e al sau. Altfel spus, dezastruoasa Lege Offshore va deveni și mai dezastruoasă”.

De asemenea, spune avocatul Chitic, care îl numește pe Iohannis ”președintele său”, „resursele noastre și transformarea țării într-o cazarmă americană sunt prețul „realegerii” lui Iohannis. Realegerii lui, dar nu de către poporul român, ci de către șefii și stăpânii săi”. Comentând și faptul că niciunul dintre cei care și-au anunțat candidatura la prezidențiale nu a suflat o vorbă despre mizele acestei vizite a lui KWI la Casa Albă, Chitic concluzionează că la aceste alegeri „vom avea de ales între o multitudine de iohannisi” și că de-acum, „în politica românească, așa jegoasă cum e ea, e că de ieri, avem o nouă sintagma cu o sferă noțională clar definită: iohannismul”.

Acesta este textul postat: „Klaus Werner Iohannis, președintele său. Deși îl cheamă Klaus Werner Iohannis, s-a născut in Hermannstasdt, are față de foreiber și își caută cuvintele cu sublerul, Werner pare sa se fi obișnuit și sa fi adoptat extrem de repede obiceiurile „miticilor” sudcarpatini cu obiceiuri fanariote. Însoțit de el însuși și de 2 consilieri, fără niciun mandat din partea Parlamentului sau Guvernului României, Klaus a fugit la Înalta Poartă sa negocieze. A fugit Să negocieze nu pentru România sau pentru poporul român, ci pentru sine însuși.

Da! Președintele statului degeaba și-a intrerupt vacanța de 5 ani pentru a-și continua jobul de marionetă a Statuluidedrept! Intrând pe șest la Casa Alba, ascuns de ochii lumii de o Mașină neagră și camuflat de vacanțele romanilor si sub acoperirea tragediei de la Caracal, Klaus a pupat condurul lui Trump și i-a pus pe tava tot măritului Sultan de la Washington: toată țara și tot viitorul acesteia! Totul pentru un nou mandat!
Pentru asta Klaus e gata sa dea tot. Să dea orice! orice e român sau românesc va fi oferit ca peșcheș! Iar Trump, om politic și om de afaceri redutabil, s-a comportat precum orice om normal: a luat tot! Cum sa refuzi totul când nu ți se cere nimic? Semnificativ mi se pare comunicatul Casei Albe unde se menționează ca „Consolidând securitatea energetică și investițiile: SUA vor continua să lucreze cu România pentru a sprijini securitatea energetică în Europa. SUA vor colabora cu România pentru a îmbunătăți climatul investițional și pentru a ajuta țara să-și folosească mai bine vastele resurse de gaz.”

Cu alte cuvinte, România va lua și mai puțin din ce e al sau. Altfel spus, dezastruoasa Lege Offshore va deveni și mai dezastruoasă, dacă imi permiteți exprimarea. Resursele noastre și transformarea țării intr-o cazarma americană sunt prețul „realegerii” lui Iohannis.
Realegerii lui, dar nu de către poporul român, ci de către șefii și stăpânii săi. În schimbul peșcheșului primit, Trump spune în prag de campanie electorală ca „Viitorul României este foarte, foarte strălucit”, mângâindu-l pe creștet pe Iohannis și alintându-l cu titulatura de „talentat” și asigurându-l ca a procedat „you’re going to do very well (in the election) because you’re very talented, you love the people.”

Nu știu cât de strălucit e viitorul României, dar al lui Iohannis pare, intr-adevăr, strălucit! De azi e foarte clar, Iohannis nu mai este Președintele României, e doar Președintele sau. și, eventual, al „primei doamne”. Mai grav decât toate astea este faptul ca niciunul dintre zecile de candidați la scaunul lui Iohannis nu a suflat o vorba pe aceasta tema.
Asta însemna ca toți consideră normal comportamentul lui KWI. Ca toți vor face la fel… Cu o singură excepție notabilă: Liviu Pleșoianu. În rest, este clar ca vom avea de ales între o multitudine de iohannisi.
Memorabil in politica românească, așa jegoasa cum e ea, e ca de ieri, avem o noua sintagma cu o sfera noțională clar definita: iohannismul. Căci cum băsismul este de mulți ani sinonim perfect cu abjecția și ticăloșia, așa iohanismul a devenit de ieri sinonim cu slugarnicia și lașitatea. Iar trădatrea este trăsătura comuna a amândorura”. https://www.activenews.ro/

Tot ce ne inconjoara astazi,ca servicii ale statului fata de cetatenii acestui stat,sunt fara nicio exceptie ale unui politic total lipsit de profesionalism, imbibat cu superficialitate, de sfidare nerusinata a cetateanului,un politic pus numai pe pricopseala personala fara absolut niciun scrupul. Teama este ca nici dela alt politic nu prea avem speranta ca nu vom fi dezamagiti.
Acest Peiu uneori le zice bine.

Mos Teaca nu mai este personaj de bancuri, nu mai radem de ei ca se strang cate cinci sa insurubeze un bec. Mos Teaca omoara oameni. Cazul Caracal ne-a aratat acest lucru fara putinta de tagada.
O armata infiintata pentru a-i pazi pe cetatenii Romaniei s-a transformat intr-o entitate monstruoasa auto-suficienta, care se hraneste zilnic cu unicul scop de a se admira in oglinda.
Nimic si nimeni in afara propriei bunastari nu mai conteaza, nici interesul national, nici scopul initial al oricareia dintre institutiile de „forta”, nimic.

Romaniei ii revin 242 de ofiteri de politie la fiecare 100.000 de locuitori, ceva mai putin decat media europeana, care este de 318 ofiteri la 100.000 de locuitori. Avem, adica, aproape 50.000 de ofiteri de politie. E mult, e putin? Ponderile cele mai mari ale ofiterilor politisti se regasesc in Cipru (573 de ofiteri de politie la 100.000 de locuitori), Malta (505), Grecia (492) si Croatia (490 de ofiteri de politie la 100.000 de locuitori), iar ponderile cele mai mici in Finlanda (137), Danemarca (186), Suedia (203), Marea Britanie (212) si Romania (242).
Ce constatam din aceste cifre: efective impresionante au, in general in Europa, statele cele mai ineficiente si mai corupte: Cipru, Grecia, Croatia, Letonia, Italia, Portugalia, Ungaria, iar prezenta cea mai discreta a politie o gasim in statele sigure si „cuminti” din nordul continentului, precum Finlanda, Danemarca si Suedia.
Romania si Polonia printre statele cu politisti putini indica o anormalitate, explicabila probabil prin putinatatea resurselor.

In ianuarie 2019, salariul mediu net al unui ofiter de politie a ajuns la 4.259 de lei, o aflam chiar de la partidul de guvernamant (sursa: AICI), cu aproape 50% peste castigul salarial mediu nominal net din tara, de numai 2.936 lei in luna ianuarie a acestui an.
Evident, politistii primesc si o suma de bani pentru „hrana” de vreo 1.000 de lei/luna, spre deosebire de ceilalti romani care se hranesc din salariu, ca toti oamenii normali de pe planeta asta.
Mai exista si multe alte sporuri de un comic irezistibil, inclusiv sporul de 40% pentru „interventia de la domiciliu!!!”. Toate acestea fac din politie o atractie irezistibila, astfel incat concurenta de la admitere pentru locurile de la Academia de Politie este extrem de ridicata pentru Romania, de 7-8 candidati/loc.

Privind toate acestea – salarii mari, baza de selectie foarte generoasa, am zice ca ar trebui sa avem un nivel de profesionalism ridicat in politie, nicidecum situatia cumplita devoalata de cazul „Caracal”. In realitate, nivelul serviciului public furnizat de politie este, in linie cu folclorul de la noi, catastrofal.
Nu exista, in toata tara, o universitate cu probleme de credibilitate precum Academia de Politie: 74,3% dintre tezele sustinute in perioada 2011-2016 la Academia de Politie – si trecute deja printr-o prima verificare cu softul de identificare a similitudinilor – sunt suspecte de plagiat, iar 10 dintre tezele identificate cu procente foarte mari de continut posibil plagiat apartin chiar unor cadre didactice din Academie, aflam din Raportul Corpului de Control al ministrului Afacerilor Interne (sursa: AICI).

De altfel, „crema politiei” nu a rezolvat nici cel mai mare mister al ultimilor ani: unde si cum au disparut cele 80 de teze de doctorat sustinute in perioada 2011-2016, care nu se regasesc in format electronic in arhiva Academiei de Politie (alte trei teze nu exista nici macar pe hartie), inclusiv lucrarile stiintifice ale unor decani din Academia de Politie, care conduc cele mai importante doua facultati ale institutiei – si care nu sunt de gasit in format electronic: cel al Facultatii de Politie si cel al Facultatii de Stiinte Juridice si Administrative.
 Pai, noi ne miram ca politistii din prafuitul Caracal nu au fost in stare sa gaseasca o fata disparuta intr-un sir de 40 de case, cand cei mai destepti dintre politisti nu-si pot gasi nici macar propriile teze de doctorat? Nu cumva o fi acelasi motiv in ambele cazuri: de fapt nimeni nu o cauta pe Alexandra, asa cum nimeni nu cauta, de fapt, nici tezele de doctorat ale academicienilor-politisti?

Vrem competenta si eficienta din partea politiei? Iata cum arata bugetul institutiei care ne apara viata si avutul (sursa: Politia Romana):

Din 4,13 miliarde de lei, 3,74 miliarde se aloca salariilor (90%), 295 milioane se aloca cheltuielilor curente (intretinerea sistemului, inclusiv benzina) si doar 74 milioane pentru investitii (sub 2%) . Inca o data, sa fie clar: 90% din bugetul politiei merge catre salarii si mai putin de 2% catre investitii!!! Cum ar putea sa functioneze o asemenea masinarie?


Logica degradarii politiei este simpla si fara leac: tot bugetul se duce pe salarii, acestea sunt cu mult peste media Romaniei; ca o consecinta fireasca, la salarii mari se strang ca mustele rude, amante, pile si alti neaveniti. In fruntea Politiei se poate fura orice, incepand cu doctoratul, orice este permis.
Deasupra ierarhiei necinstei si incompetentei se afla doar indolenta secretarei devenita ministru sau a mafiotului (a rezistat mai puțin de o saptamana n.r.) lui Mazare adus sa inlocuiasca secretare devenita prea blonda chiar si pentru guvernul Dancila.

Dar, oameni buni, Mos Teaca politistul nu a fost singur in tragedia de la Caracal, el s-a insotit cu celalalt Mos Teaca, „specialistul” in comunicatii. STS. Un nume care ar trebui sa comprime competenta, inginerie complicata, dar care se reduce, in realitate, la goana disperata dupa salarii cat mai indecente pentru o tara plina de saracie.
Iata si aici cum sta treaba cu impartirea bugetului, oglinda preocuparilor generalilor mult prea numerosi pentru atatea esecuri (sursa: Camera Deputatilor):

Bugetul pe 2018 al STS a fost de 356 milioane de lei, dintre care 248 milioane de lei s-au dus pe „cheltuieli de personal” pentru numai 2.700 de angajati, cam 100.000 lei/angajat (vreo 8.000 lei/luna/angajat), cheltuielile cu bunuri si servicii (adica intretinerea sistemului) au fost de 65 de milioane de lei, iar investitiile nu au depasit 40 milioane de lei. Sa recapitulam: 70% din fonduri au mers catre salarii si numai 12% catre investitii!!! Asta arata cat de clar se poate care sunt prioritatile generalilor-mandria tarii.

Desigur ca intreaga suma de 180 milioane de lei prevazuta a finanta „modernizarea” sistemului 112 administrat de catre STS, suma provenind din fondurile europene, a ramas necheltuita… cum, sa ne intelegem bine: tot ce este legat de sistemul 112 (sistemul national unic de apeluri de urgenta, in limbajul generalilor acoperiti de stele si trese) reflecta haosul si nevolnicia administratiei romanesti. Sistemul s-a nascut handicapat inca de la inceput, cu buna stiinta a geniilor care au condus Romania, el neindeplinind decat prima dintre cele trei functiuni esentiale si obligatorii (in UE) ale unui astfel de sistem:
– Conectarea dispeceratului cu dispeceratele proprii ale serviciilor apelate: politie, ambulanta, pompieri, etc.
– Identificarea numarului apelant;
– Localizarea apelantului.

Trebuie sa recunoastem ca iti trebuie multa imaginatie sa bagi zeci de milioane intr-un sistem care sa trateze urgentele si sa nu stii cine suna si de unde suna. In plus, trebuie sa recunoastem ca iti trebuie doze letale de nesimtire sa pastrezi sistemul in starea asta timp de 15 ani!!! Nu un an, nu doi, nu trei, ci 15 ani. Toti conducatorii Romaniei in ultimii 15 ani stiau ca sistemul este incomplet si greu functional, toti ministrii de finante, toti directorii STS, toti ministrii de interne sau de sanatate. Si nimeni nu a miscat un deget pentru a face ceva….
Ba mai mult, UE a fost mintita cu nesimtire acum cativa ani ca problema localizarii va fi rezolvata prin reducerea ariei de localizare de catre operatorii de telefonie. Dar, ce sa vezi, minune mare, aceiasi operatori care ar fi trebuit sa reduca aria de localizare au fost primii participanti la licitatia in valoare de 178 milioane de lei destinata exact aceluiasi scop. Pai de ce sa investesti din proprii bani pentru localizare cand poti sa faci asta pe banii europeni ai statului?

Nu in ultimul rand, trebuie remarcata si contributia procedurilor legale, care fac imposibila inceperea unui contract de executie mai devreme de cativa ani de la licitatie: daca STS a avut alocare de fonduri europene pentru modernizarea sistemului inca din ianuarie 2018, ei au lansat licitatia respectiva abia pe 11 august; evident ca dupa licitatie (castigata de Orange) a urmat contestatia depusa de prea-cinstitul Gabriel Marin-Omnilogic, contestatie rezolvata abia in iulie 2019 si urmata de o „neprevazuta” actiune in instanta a asocierii dintre cea mai nemteasca firma posibila, Deutsche Telekom si cea mai balcanica firma posibila, Teamnet, din orbita prea-coruptului Sebastian Ghita. Si-uite asa, din contestatie in proces, a ajuns sarmana Romanie sa nu aiba nicio sansa sa localizeze apelurile de urgenta. Pai de ce om mai numi apelurile astea urgente, daca nici macar nu vrem sa stim cine suna?

Din conlucrarea criminala dintre incompetentii cu doctorate false din politie si rapacii generali cu umerii grei de trese si decoratii a rezultat oribila tragediei a cel putin doua adolescente din Caracal. Desi lista rateurilor sistemului de tratare a urgentelor este mult mai lunga si mai frustranta, celelalte cazuri nu au beneficiat de notorietatea domnului Cumpanasu. Va dati seama cate doctorate „copy-paste” s-or fi dat la Academia de Politie cu tema legata de apelurile de urgenta, cate grade si prime s-or fi dat pe la STS pentru optimizari si modernizari ale unui sistem incomplet functional? 
O natiune intreaga sufera si va mai suferi mult timp de pe urma suficientei si prostiei unei gasti de mafioti cocotati in varful puterii institutiilor „de forta”. O natiune intreaga sufera din cauza nesimtirii unor politicieni inconstienti care risipesc toti banii publici pe salarii si pe plata nepotilor si amantelor. O natiune intreaga sufera din cauza suprimarii investitiilor de catre Orlando pesedistul de discoteca.

Bomboana pe coliva sistemului 112 a fost pusa de catre proaspat incoronatul ministru Mihai Fifor. Dupa ce s-a remarcat prin intarzierea tuturor investitiilor din armata si prin mintirea tuturor in calitate de ministru al 2% din PIB, neterminatul de Fifor vrea sa preia administrarea sistemului de apeluri de urgenta de la STS la propriul minister, invocand nici mai mult nici mai putin decat exemplul Republicii Moldova. Adica Fifor ne propune mutarea investitiei de 178 milioane de lei de la institutia care da 70% pe salarii la institutia care da 90% pe salarii! Partea cu exemplul moldovenesc este, sa recunoastem, departe de grandoarea prostiilor emise de ministrul „0 investitii in aparare”, de la el ne-am fi asteptat la exemplul tadjic sau uzbec. Dar ce, exemplul nord-coreean n-o fi demn de morga neputinciosului Fifor? Macar acolo cei vinovati de coruptie si lene sunt executati cu tunul….

 Sursa:Ziare.com
 Autor:Petrisor Peiu

Petrisor Gabriel Peiu este doctor al Universitatii Politehnica din Bucuresti (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) si al premierului Adrian Nastase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) si vicepresedinte al Agentiei pentru Investitii Straine (2003-2004).
Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundatiei Universitare a Marii Negre (FUMN).

Motto-ul autorului
Inainte  de a-mi  judeca viata, inainte de a vorbi despre mine, incalta-te cu pantofii mei si parcurge drumurile pe care le-am parcurs.
Traieste-mi durerile, indoielile, bucuriile. Traieste-mi anii pe care i-am trait. Si cazi   acolo unde am cazut si ridica-te asa cum m-am ridicat.” (Luigi Pirandello)
Virsta nu e cea pe care o ai, ci cea pe care o simti. Orice se va intampla pastrati-va inocenta copilariei.
Să nu râzi de cineva, să nu plângi pe cineva, să nu detesti pe cineva , să nu admiri pe cineva, ci să întelegi !
Cand urci pe scara vietii nu uita sa dai buna-ziua la toata lumea, ca atunci cand vei cobori sa aibe cine sa-ti raspundă.

Gunoi! Foarte mult gunoi ţin sinistrele autorităţi sub preşul „Caracal”! Acelaşi lucru şi în speţa torţionarilor Koveşi, Lazăr, Portocală, Iohannis! Crima organizată, traficul de copii şi minore, traficul de organe, reţelele de prostituţie infiltrate şi la Deveselu sînt ştiute de S.R.I., S.T.S. şi preşedinţie. În 2012, presa din Caracal semnala că zeci de minore cu vîrste cuprinse între 14 şi 18 ani erau scoase de la ore şi livrate soldaţilor americani de la Deveselu, precum şi unor austrieci care lucrau la consolidarea unor hidrocentrale! Au autorităţile vreun interes să le declare probleme de securitate naţională?

Să nu credeţi că serviciile secrete şi seteseul sînt la plajă la Hawaii! Sînt acasă! Numai că lucrează în beneficiul altor state. Cînd au chef, serviciile astea găsesc fire de păr şi în ouă. În cazurile cusute cu aţă albă, se dau la fund. Odiosul Dincă este cap de listă pentru a „lua faţa” şi a nu se ajunge la complicii sus-puşi. Nu-i nevoie să scormonim în realitate ca să observăm nenorocirile! Însăşi realitatea cruntă ni le oferă pe tavă. Bîlbîială şi bîjbîială, anchetatorii au mers din prost în mai prost. Şi asta pentru că Dincă e una dintre roţile sistemului criminal şi mafiot! În curtea lui Dincă ar putea fi îngropat chiar Codruţ Marta sau alţi dispăruţi, incomozi pentru statul paralel! Instituţiile cheie ale statului sînt pe mînă cu interlopii, iar noi sîntem ţinuţi îmbrăţişaţi cu propria deznădejde.

Mezalianţa dintre perverşii de stat şi slujitorii lor au angajat România într-un proces de distrugere! Toată oligarhia servilă şi coruptă va fi la putere atîta timp cît va fi servilă şi coruptă! Sutele de dispariţii de copii şi tinere, negoţul cu moartea, maşinăriile de propagandă mincinoasă, comerţul cu discursuri goale, ca politică de stat, cu droguri şi cu armament, dispreţul faţă de români, minciuna mediatică, afacerile murdare, fariseismul, corupţia, toate sînt persiflate cu rînjet electoral într-o recentă şedinţă foto de un preşedinte incompetent şi infatuat! „Omul-sandwich” al Germaniei şi S.U.A., ajuns preşedinte cu instrumentarul feisbuc şi S.T.S., pozează cu rînjetul acela sinistru fotografului Simion Buia, îmbrăţişind fiica acestuia pe ritmuri de jazz, la Cotroceni.

Vă amintiţi cum parşivul-şmecher Băsescu l-a vîndut pe Teo Peter americanilor care l-au ucis. Într-o telegramă a ambasadei S.U.A. la Bucureşti, dezvăluită de WikiLeaks, Băsescu a promis ambasadorului S.U.A. că soldatul american – zice-se -, extrem de beat la volan, care l-ar fi ucis pe muzicianul Teo Peter în accident rutier, nu va fi închis în România. Tot în mandatul lui Băsescu ne-am pricopsit cu scutul de la Deveselu, inutil nouă, dar prilej de zîzanie între noi şi Rusia. La fel s-a întîmplat cu soldaţii de la Deveselu, beneficiari ai serviciilor sexuale cu minore! Au fost trimişi urgent în S.U.A. Iohannis şi Klemm ştiu mai bine. Iată ce a adus scutul de la Deveselu! Reţele de prostituţie, clanuri de interlopi, droguri, violenţă, moarte!

Cîteva generaţii de aici încolo, naţiunea română va contribui la bunăstarea concernelor de armament americane şi israeliene. Asta pentru că Serviciile, Justiţia şi Preşedinţia s-au privatizat în România! Am ajuns să trăim în epoca securisto-interlopă. România avea nevoie de un scut anti-demenţă politică! Altfel Dincă ar fi lucrat în continuare în construcţii, iar Koveşi, Lazăr şi Iohannis n-ar fi pătruns în veci în structurile Puterii.

Ce este astăzi preşedintele? Un instrument de manipulare politică, ce se rostogoleşte şi se interschimbă între Bruxelles şi Casa Albă! El n-are nici în clin şi nici în rînjet cu societatea românească. Ce ar putea face Iohannis cînd n-are ce face, decît să facă atîta rău României? Păi, ar fi mai util să se dezbrace şi să-şi păzească hainele! Preşedinţia lui Băsescu şi a lui Iohannis au umplut instituţiile de incompetenţi şi interlopi! Numai dacă ne gîndim la decapanta Koveşi, „paraditul” Portocală şi torţionarul Lazăr! Cît despre o parte a poliţiei şi procuraturii, acestea funcţionează fuga marş numai după ce moare cineva! Un fuga marş regizat! Mult mai bine funcţionează în fabricarea dosarelor false!

Cîte orori în ţară! Ce clovnerie! Cîtă „nostimadă”! Ce ipocrizie! Şi ce penibil că nimic nu se schimbă, nimic nu se transformă în mintea diabolică a interlopilor care conduc ţara, ci totul se repetă! Poate începem să pricepem, după cazul „Sorina” şi după cumplitul caz „Alexandra”, că „sistemul ăsta nenorocit pe care unii oameni manipulaţi îl apără e un sistem criminal –  Sistemul ucide!”, scrie deputatul Liviu Pleşoianu, cel care a insistat, în van, pentru o anchetă complexă asupra „sistemului”. Sistemul a ucis şi va mai ucide la comandă pentru fotolii, putere şi bani.
Ce viitor ar putea avea o Românie dezbinată, ajunsă la mîna interlopilor interni şi externi şi a unui preşedinte, care prin tot ce face luptă împotriva României şi valorilor sale, a unui preşedinte angajat în jocuri străine, un preşedinte care a calomniat demnitatea şi democraţia şubredă a ţării, o Românie care cu greu supravieţuieşte în această eră a dictaturii serviciilor secrete!? Nici măcar alea nu mai sînt ale noastre. Evident, nu ar putea fi, decît o periferie înecată în crime şi corupţie. De aici, de la această teribilă avertizare pe care ne-o adresează circumstanţele lipsei siguranţei naţionale, juridice, sociale, politice, ar trebui să plece trezirea noastră la realitate! De aici ar trebui să plece votul nostru la prezidenţiale! Fără Iohannis şi toţi cei ca el am avea o şansă de ieşire din infern! !

Ce are Iohannis de declarat concret în legătură cu crimele în serie de la Caracal, cu dispariţia a sute, poate mii de copii (numai în 2018, 410 minori au fost daţi dispăruţi), cu privire la atentatul terorist cu gaze toxice de la Colectiv, menit să răstoarne guvernul Ponta, cu privire la reţelele specializate în trafic de carne vie, la abuzurile săvîrşite de procurori, cu privire la acţiunile versiunii actualizate a Anei Pauker, sub numele Koveşi? Dacă primei i se mai spunea şi „Stalin în fustă”, celei de-a doua cum i s-ar putea spune: „Klaus în robă”? Mai degrabă i s-ar potrivi o zeghe pentru partidele de ping-pong cu legile ţării! Cu „celeritate!”. E trist că un personaj precum Koveşi, care a „paradit” atîtea destine, e încă liberă şi neliniştită, ba chiar gratulată de interlopii Europei înstelate! În interesul cui sînt ascunse infracţiunile sale? În interesul preşedintelui, care serveşte interesul păpuşarilor planetari? În interesul păstrării sale la putere? Atunci, e lesne de înţeles cum un individ cu o capacitate intelectuală limitată a ajuns să manipuleze numeroase instituţii şi factori de decizie ai ţării. Mai mult, să-şi bată joc de români, divizîndu-i şi înstigîndu-i! Acest preşedinte asistat-social, pentru că chiria şi toate cheltuielile îi sînt plătite de popor, căruia nu-i plăteşte nimeni datoriile la stat! Chiar şi datoriile electorale tot poporul i le plăteşte!

Tot putregaiul ascuns în carapacea unui verbiaj politic cu specific mafiot, ne livrează, într-o singură parabolă, imaginea unei ţări sfîşiate şi, fără îndoială, sub papuc economic şi militar străin. Pe deasupra, grija aproape violentă, această  grijă a americanilor, care ne-au băgat pe gît scuturi, tancuri, mercenari, împrumuturi, armament, avioane „of the third hand”, vaccinuri cu reacţii inverse, curcubeie L.G.B.T. şi, vezi Doamne, atenţionări anticorupţie, de la ei, din statele unde colcăie corupţia şi criminalii (ucigaşi în masă în şcoli, grădiniţe, magazine) care au subjugat, cu războiul, popoare! Cînd nu vom mai permite acestor acaparatori să ne ţină înjugaţi la căruţele lor atomice? Cînd?

România a cheltuit enorm pe plimbările familiei Iohannis, iar vizita din 20 august la Casa Albă ne va costa mult! Extrem de mult, pentru rezervele energetice din Marea Neagră pe care americanii au pus ochii, usturător pentru punguţa cu doi bani a românului. Pentru că, evident, este şi o vizită electorală! Cu toate că Iohannis a ruinat viitorul copiilor lor, proiohaniştii continuă să creadă în tîrgurile lui sinistre. Tîrguri pentru sisteme anti-Rusia, anti-China, tîrguri de avioane second-thirdd hand, tîrguri pe rezervele noastre naţionale… Întotdeauna americanii au venit să ia pe degeaba, nu să dea. Cel păcălit va fi Iohannis şi odată cu el, poporul român!

Pe fondul unei abordări agresive a Statelor Unite în războiului comercial cu China, Marele Blond îl invită pe Iohannis la un hot-dog şi-i va cere în schimbul promisiunii unui nou mandat, să pună pe fugă concernul chinezesc China General Nuclear Power Corporation, cu care România a semnat un acord preliminar, ce prevede construcţia a două noi reactoare în valoare de cîteva miliarde de dolari, chiar în apropierea Bazei Kogălniceanu, unde există militari americani.
Trump dă palme de maestru coloniei România şi, cine să fie Iohannis pentru el, decît prostănacul acela care îi furnizează  2% din P.I.B.-ul României în armament, acela care îi va da gazele din Marea Neagră, sluga lui idioată şi smerită din estul Europei, care îi va scoate castanele din focul declanşat Chinei şi Rusiei. Ţara cu ponoasele, Trump cu foloasele!
Greu pentru Iohannis, aşa că propun patrioţilor să arate compasiune pentru el şi să-i dea cu flit la vot, ca să-l scape de greutăţi. Dacă mai ai o brumă de demnitate, dă-ţi demisia, Iohannis! Apoi n-ai decît să pozezi chiar cu răţoiul Donald sau în compania Cruellei de Vil!

Maria Diana Popescu

Partida străinătății vrea numărătoare militarizată

Decizia PSD de a renunța la numărătoarea paralelă a rezultatelor din 26 mai a amplificat zvonurile și îndoielile despre rezultatele alegerilor europaralementare.
Pot să mă taie cu lama și să mă prăjească pe jar, eu tot nu cred că un partid, despre care populaţia României n-a auzit, nu știe cum se numește și nu are nici un program distinct, a putut obține 6% din voturile exprimate.

Este vorba de partidul Pro Romania. Probabil că acest rezultat și procentul sub barem obținut de ALDE au dat oarece consistență zvonurilor și au dus la înființarea comisiei parlamentare. Dacă adăugăm și ideea netoată a PSD de a renunța la numărătoarea paralelă ajungem în fața unei probleme importante: Sunt sau nu rezultatele alegerilor gestionate dincolo de orice îndoială?

Comisia paramentară înființată pentru a verifica rezultatele alegerilor de la 26 mai, în ciuda încercărilor de a lămuri lucrurile, le-a lăsat în aceeași coadă de pește în care erau. Să nu uităm că România are deja o tradiție. Și-a băgat degetele în numărarea voturilor încă din 1990.
Dacă cineva își imaginează că Antonie Iorgovan, zis și părintele Consituției a intrat în Constituanta din 1990 ca independent se înșeală. Un independent care să nu fie acuzabil de o tabăra sau de cealaltă trebuia strecutat în improvizatul parlament.
Pentru credibilitatea Constituției Romaniei, un părinte independent (altfel un profesor-activist feroce în vremea comunismului) era obligatoriu.

Nu știu dacă vă mai amintiți, dar și Andrei Pleșu a candidat ca independent și n-a obținut voturile necesare. Antonie Iorgovan, cunoscut doar în Centrul Universitar București a triumfat parcă în Mehedinți, iar Andrei Pleșu, destul de cunoscut prin țară, a fost rejectat de electorat.
Viorel Hrebengiuc povestea la un moment dat despre antipatia care i-o purta Andrei Pleșu. Cică nu l-ar fi iertat pentru că la alegerile din 1990 nu i-ar fi rezolvat și lui numărul de voturi de care ar fi avut nevoie pentru un fotoliu de independent. La alegerile locale, ce să mai zicem! Numărarea voturilor a fost un fel de montare pe viu a lui Caragiale, repetată din patru în patru ani.

Prima mare îndoială legată de numărătoarea voturilor a apărut după alegerile din 2004, cînd Adrian Năstase a fost pus în fața unei schimbări spectaculoase de procente. Pe la amiază avea un avans copleșitor, iar seara și noaptea a aflat că a pierdut la mustață în favoarea lui Traian Băsescu, cel care, încă din campania electorală anunțase țepele din Piața Victoriei, adică anticorupția care avea să urmeze în cei 10 ani de afaceri nebune ale celor din preajma sa și de arestări spectaculoase ale adversarilor săi. Bănuieli legate de corectitudinea numărării voturilor au existat și la alegerile din 2009, cînd, la Paris, Traian Băsescu a beneficiat de celebrul vot-mitralieră.

Nici Klaus Iohannis nu a scăpat de bănuieli, el fiind beneficiarul marii agitații stîrnite de diasporeni în jurul centrelor de votare din Europa. Si care vînzoleală și tărăboi ar fi generat teribila recuperare de aproape două milioane de voturi față de primul tur. Experiențele democratice tipic românești au dus la o creștere a îndoielilor legate de acuratețea rezulatelor. Indoielile au persistat chiar și după introducerea de tehnologii moderne și de preluarea de către STS a procesului de transmitere a datelor.

Adevărul este că „militarizarea” gestiunii, în loc să spulbere îndoielile a dus la amplificarea acestora. E drept, în timpul mandatelor lui Traian Băsescu și a lui Klaus Iohannis, STS-ul și SPP-ul și-au consolidat poziția de instrumente prezidențiale de putere. Cine mai crede astăzi în independența insituțiilor de forță, fie că vorbim de SRI, de SPP sau de STS? Traian Băsescu le-a folosit ca pe niște șosete, iar recîștigarea încrederii într-o perioadă în care și Klaus Iohannis a păstrat modelul este încă departe de a se produce. Cu alte cuvinte, rămînem sub control militar în cele mai importante teste ale democrației în Romania?

Comisia parlamentară de anchetă privind alegerile din 26 mai n-a descoperit mare brînză. N-avea cu cine, cu ce și nici convingerea fermă că procesul electoral trebuie scos din zona gestiunii militarizate. Ba dezbaterile legate de funcționarea echipamentelor de la STS au dus și la acuzații spectaculoase: „În spatele unei false dorințe de aflare a adevărului despre alegerile din 26 mai, ancheta PSD-ALDE a virat astăzi în mod clar spre Sistemul informatic de monitorizare a prezenței la vot și de prevenire a votului ilegal. A fost susținută mutarea sistemului de la Serviciul de Telecomunicații Speciale (STS) către Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) chiar de către Carmen Dan, după audiere. Ne paște un mare pericol deoarece PSD a înțeles că în momentul în care se folosește numărare electronică, cu chei de verificare, e mult mai greu să te mai înțelegi cu doi primari de-ai tăi dintr-un colț de județ care să-ţi mai completeze puțin cifrele, pentru că totul e electronic, lucrurile sunt mult mai verificabile.”, a declarat deputatul Daniel Popescu, reprezentantul USR în Comisia de anchetă privind alegerile de pe 26 mai.

Merită să rețineți că acuzația deputatului USR (partid de intelligence) are pe fond aceeași structură cu cea legată de statul de drept sau de funcționarea DNA.
Toată argumentația polticienilor care se învîrt în jurul președintelui și al binomului este construită pe aceeași logică.
PSD-ul vrea să preia diverse insituții pentru a le folosi împotriva adversarilor! Ori pentru a evita o asmenea tragedie, ele trebuie să rămînă sub controlul celor care le folosesc acum.
Adică președintele Romaniei, SRI, STS, DNA, SPP, validati peste Hotare. Și atunci lucrurile sunt corecte, legale, convenabile și demne de a fi apărate de ameințările adversarilor (musai niște „comuniști împuțiți”).

Preluarea echipamentelor de gestionarea numărării voturilor de la o insituție de forță este contestată insistent și agresiv de Partida Străinătății (președinte, PNL, USR, DNA, SPP, SRI, STS) cu aceleași argumente, în ciuda faptului că implicarea STS în alegeri ca și argumentația taberei intră în conflict cu caracterul democratic al operațiunii.
Degeaba se ridică voci sau se contestă situația de acum. Unii invocă imposibilitatea preluării echipamentelor sub control civil (exact aceeași argumentație a fost folosită cînd a fost vorba de funcționarea unui Centru de înregistrari și monitorizare).

Președintele AEP, Florin Mitulețu Buică, spunea clar că „Din punct de vedere al aplicaţiilor şi al serverelor, echipamentul care nu ţine de teritoriu, de această tabletă, AEP are capacitatea să preia acest lucru. În ce priveşte tabletele şi susţinerea lor în funcţiune între procesele electorale şi pregătirea pentru procesele electorale, la acest moment Autoritatea nu are capacitatea să preia acest sistem informatic complet.”
Ne place, nu ne place, comisia parlamentară de anchetă n-a izbutit să descopere amestecuri în rezultatele înregistrate. Si nici să convingă alegătorii că Romania ar trebui ca în materie de proces electoral trebuie să iasă de sub implicarea instituțiilor de forță.
Pe mine, nimeni nu poate să mă convingă că o instituție militară controlată de președintele României raportează corect datele privitoare la alegerea președintelui României! Dumneavoastră ce credeți?

Cornel NISTORESCU
http://www.justitiarul.ro/