Încă de la Revoluţie, dacă nu cumva chiar înaintea ei, românii sunt subiectul şi obiectul foilor de parcurs. Când un deştept spunea că industria noastră e un morman de fier vechi, de niciunde a ieşit o foaie de parcurs care prevedea mutarea fierului vechi din fabrici acolo unde-i e locul: la topitorie, adică la reciclare. 
Aşa s-au cumpărat perle ale industriei cu copleşitoarea sumă de 1 dolar şi tot la fel băieţii veseli, dacă nu s-au îmbogăţit din menţinerea întreprinderii, tot şi-au permis o vilă neam prost şi-o maşină de bivol din vânzarea fierului vechi. Şi-apoi, că tot au rămas cu terenul, au mai pus-o de-o pomană vânzându-l şmecherilor care l-au transformat în parc comercial sau rezidenţial.

Ceva mai târziu s-a constatat cu amărăciune că România nu-i în rândul ţărilor civilizate din cauză că n-ar avea datorii. Într-adevăr, odiosul dictator călcase grav strâmb întrucât făcuse netrebnicia de a tăia birul către marea finanţă. De-aia a fost şi pedepsit cu mitralierea. Aşa ceva nu poate rămâne nepedepsit, întrucât sclavii s-ar putea trezi din prostia care-i caracterizează. Şi, constatându-se deficienţele grave de democraţie s-a mai făcut o foaie de parcurs. Foaie de parcurs care-a fost pusă impecabil pe tapet de către „binefăcătorii” ţării. Dintr-o dată ne-am pus la datoria publică 20 de miliarde, apoi 40 şi-acum 60. Aşa, din 20 în 20 de miliarde am intrat şi noi în rândul lumii.

Ne-am mai trezit şi că aveam prea multe păduri, deh, odioasa moştenire. Şi ticăloşii ăia de ţărani tâmplari care făceau case sau mobilier nu erau capabili să exploateze optimizat „bogăţiili ţărişoarii”. Aşa s-a mai pus de-o foaie de parcurs şi-am adus drujbari profesionişti din Austria care-au instalat fabrici performante. Ce să mai spun, investiţie, taicule! Iar treaba se vede c-a fost făcută temeinic, „pas cu pas” cum ar spune prostul naţiunii. Când mergi pe munte parc-ai traversa o perpetuă chelie a Spânului. Nu mai vezi neam de copac, ursul se plânge că nu mai are pe unde să se ascundă, iar cumătra vulpe mai are puţin şi-o să ceară azil prin parcurile oraşelor. Când nu mai e pădure, chiar dacă eşti animal, trebuie să improvizezi. Mai un tomberon, mai un gard viu, ceva acolo care doar să semene a pădure şi să nu încalce prevederile agreate. Doar scrie la foaia de parcurs: „fără păduri că ie în pericol să ieie fuoc”.

De ani buni de zile ne tot batem însă cu o spinoasă foaie de parcurs: „justiţea” – cum i-ar spune oligofrenul nostru cel de toate zilele. „Justiţea” asta nu trebuie confundată cu Justiţia deoarece nu are nicio legătură. De creionat a creionat-o impecabil ticălosul de băsescu, individul care pentru încă o ciozvârtă de putere ar fi dat-o şi pe mă-sa lu’ Scaraoţchi. Doar îi făcuse necrologul bietei femei cu mult înainte de a se prăpădi. Mă rog, să nu divagăm! „Justiţea” asta de rahat a avut doar un singur scop: acela de a face facilă prăduirea ţării de către ticăloşii din afară. Treaba a funcţionat ca unsă atâta timp cât la butoane s-au aflat tartorii iniţiali ai sistemului: Coldea, Maior, Koveşi s.a.m.d. Cu alte cuvinte, foaia de parcurs a fost implementată ca la carte.

Însă treaba s-a fâsâit teribil când, de nicăieri, a apărut un Dracnea care n-a mai vrut să asculte sfaturile binefăcătorilor. Şi care, teroare, frăţioare!, a ridicat chiar problema răspunderii magistraţilor. Păi cum te-ai simţi tu ca după viaţă de belfereală în ticăloşie să-ţi fie ameninţată pensia de sute de milioane lunar pentru o amărâtă de spoliere a ţării? Prost, desigur! Doar că spoliatorii ţării din „justiţea” implementată de băsexu nu sunt singuri pe lume! Mai un licurici, mai o ambasadă, mai o comiţiune, mai un oengeu. Şi uite-aşa, ambasadă cu ambasadă, oengeu cu oengeu şi ticăloşie cu ticăloşie, reuşiră să-l bage pe Dracnea la bulău, s-o împingă pe Ana Gură-Mare la Justiţe şi să pună lucrurile pe tapet.

Nici n-a respirat bine-n front Veorica în tentativa de schimbare a fătucii despletite, că după tiparul „sfrrr, p-aci ţi-e drumul!”, păsărica zbură la licurici în vizită de luat lumină de la furtun. Şi, ce să vezi, iat-o pe Birchall a noastră, voioasă ca o rândunică, aruncând cu căcat în plin CSM la adresa SIIJ. Care cică e nasolă din cauză că aşa a zis GRECO. Păi e logic să zică aşa GRECO, doar e vârful ticăloşiei coloniale. Mă uitam ieri la televizor unde un tiriplici politic, unu’ Stroe de la PNL, spunea de pe vârful dinţilor lui proaspăt puşi cum că „organismele astea nu fac altceva decât să ne ajute”. Să mori tu, rahatule, c-aşa e? Sau o spui doar ca să faci rost de bani să-ţi înlocuieşti dentiţia cariată de la atâta mâncat de căcat?

Când e ceva de implementat în colonia de proşti, nu se mai face aşa cum o făcea sultanul pe vremuri. Nu mai chemi domnitorul să-i spui pe un ton imperativ: „faceţi aşa c-aţi belit-o!”. E rudimentar. Treaba se face acum elegant, cu foaia de parcurs. Foaie despre care Lia Savonea o tot întreba pe ministresa despletită, iar asta o dădea din colţ în colţ de parcă era Cicciolina în filmele ei de tinereţe în care, indiferent unde se ducea, se mai înfigea în câte-un ştromeleag. Sau ca duduia care-a călcat strâmb şi care, plângând de frică în faţa lu’ tac’su, îi spune printre suspine că are impresia că e „aproape gravidă”.

Ce să mai înţelegem noi din toată tărăşenia? Doar ceea ce s-a întâmplat: după ce-a mers la licurici ca să se-nfigă-n lumină, duduia noastră ne îmborţoşă cu o nouă „foae dă parurs”. În care nu se spune nici mai mult nici mai puţin decât: „marş înapoi ‘raţi ai dreacu! Şi să vă văz fics cum ereaţi înainte!”. Păi voi chiar credeaţi şmenuria aia cu democraţia? Fără Koveşi reîntronizată la Deneau şi fără alte cadre de nădejde din cercul de strigoi, cum altfel o să se mai ducă ţara asta-n groapa de gunoi a istoriei?

V-a venit mintea la cap? Nu de alta, dar e pe drum o nouă foaie de parcurs conform căreia, pentru economie, fiecare trebuie să-şi sape groapa singur. Şi să muncească toată viaţa ca să-şi poată plăti glonţu-n ceafă. C-aşa e în capitalism, cu performanţă!

Dan DIACONU
Sursa: Trenduri economice & Lupul Dacic

A TREBUIT SA MOARA OAMENI CA SA PLECE VICTOR PONTA SI SA VINA GUVERNUL MEU
Sa luam aminte, de la Johannis cetire (in 2014): „Eu Klaus Iohannis vreau sa fiu presedintele Romaniei pentru a schimba modul in care se face politica in Romania. Asta vreau sa schimb. Vreau o politica mai putin scandal, mai multa aplecare asupra problemelor, mai putin spectacol doar de dragul spectacolului si mai multe solutii pentru marile probleme ale Romaniei. Asta este esenta a ceea ce vreau sa fac eu”. Sfinte Dumnezeule, cu ce ti-am gresit noi, de lasi mamelucii sa ne prosteasca in asa hal ?!

BUNA AMINTIRE:
VRAJELI SI PREMONITII DIN CAMPANIE –
Candidat pentru al doilea mandat de presedinte, Klaus Iohannis trebuie sa isi aminteasca ce a promis si ce a facut de fapt. Priviti-l pe Iohannis cum se umfla in pene ca „este roman pur-sange”, ca „nu isi va spala rufele in fata natiunii” cu premierul, ca nu se va certa la televizor, ca va fi un presedinte „moderator si integrator” si ca nu va „divide”.
Infricosator, Iohannis a prevestit din 2014 cum va pleca Ponta de la guvernare

Cei peste 20 de candidati anuntati pentru cursa prezidentiala ar trebui sa ia aminte! Promisiunile din campania electorala trebuie facute cu simt de raspundere. Nu de alta, dar peste ani ar putea sa fie infranti de propriile declaratii. Cum este cazul actualului presedinte al Romaniei, Klaus Werner Iohannis (foto), care a fost votat de peste 54% dintre alegatorii prezenti la urne (peste 6 milioane de voturi) tocmai pentru promisiunile facute in campanie si pentru garantia ca va face o altfel de politica, fara scandal, fara conflicte si fara jocuri de culise.

Amintindu-ne de campania din 2014, in care Klaus Iohannis a fost perceput de unii drept speranta politicii romanesti, care se va ocupa atent de pastarea unui climat de pace intre Administratia Prezidentiala, Guvern si Parlament, ne-am trezit, 5 ani mai tarziu, ca toate zicerile de pe la televizor din acea vreme ale actualului presedinte nu au fost decat declaratii de candidat.

Astazi, cand presedintele Klaus Iohannis si-a anuntat public intentia de a candida pentru cel de-al doilea mandat la Cotroceni, consideram ca este binevenita o scurta dar cuprinzatoare retrospectiva asupra celor mai importante declaratii ale candidatului Iohannis din timpul campaniei pentru prezidentiale din 2014. Apreciem ca este extrem de important acest exercitiu nu doar pentru alegatori, ci si pentru candidati.

Caci, astfel cum veti vedea, declaratiile lui Iohannis din 2014 nu au nicio legatura cu ce s-a intamplat in Romania ultimilor 5 ani, cu pozitiile adoptate de presedinte in raport de celelalte puteri ale Statului, cu actiunile si dedicarea promise.
In aceasta editie, vom expune cateva dintre declaratiile facute de Klaus Iohannis in campania electorala din octombrie 2014 la publicatiile Hotnews.ro si la ziarul local ZiarMM.ro. Toate declaratiile presedintelui sunt in format video, pot fi vizionate integral pe site-urile acestor publicatii, insa noi prezentam mai jos cele mai relevante pasaje.
Am apreciat ca nu se impune sa prezentam in paralel cu afirmatiile presedintelui din 2014 si declaratiile din prezent, fiind cunoscute deja pentru o tara intreaga luarile de pozitie ale lui Klaus Iohannis din ultimii ani.

Redam mai jos principalele declaratii ale presedintelui Iohannis din interviul acordat ZiarMM TV in 7 octombrie 2014:
– Intrebat despre modul in care intelege sa coopereze cu premierul Romaniei, candidatul Klaus Iohannis dadea asigurari in 2014 ca nu isi va spala rufele in public cu premierul: „Dupa parerea mea, presedintele si primul ministru trebuie sa colaboreze institutional corect pentru a rezolva problemele tarii. In niciun caz, repet, in niciun caz nu trebuie sa mearga la televizor si de acolo sa isi spele rufele in fata natiunii, sa acuze unul pe celalalt de tot felul de lucruri, chestiune de care nu numai eu m-am saturat, s-au saturat si romanii”.
– „Eu va asigur ca sunt un cetatean roman pur-sange, daca ati folosit aceasta notiune. Sigur, sunt etnic german, nu este niciun secret, dar sunt cetatean roman si am numai cetatenia romana, nu mi-am dorit si nu voi avea alta cetatenie si cred ca ceea ce vrem noi nu este sa sortam oamenii dupa etnie, ci vrem sa avem un roman, si in acest sens, clar ca sunt roman, care conduce Romania inspre binele Romaniei”.
– „Voi fi un presedinte moderator si integrator, in acelasi timp ferm, adica arbitru. Un presedinte care vrea sa aduca oamenii impreuna pentru a gasi solutii la marile probleme ale Romaniei”.
– Din interviul acordat in 2014 publicatiei ZiarMM.ro, am aflat si motivul pentru care Klaus Iohannis a transformat mersul la biserica intr-un eveniment public, aducator de voturi. Conform precizarii facute de reporterul de la ZiarMM, in judetul Maramures locuitorii erau dezamagiti de faptul ca Iohannis nu se duce la biserica. Acum, iata, se duce! Si stie toata tara!

Publicam in continuare cele mai importante declaratii facute in interviul acordat de Klaus Iohannis publicatiei Hotnews.ro in 15 octombrie 2014:
– Referindu-se tot la relatia de colaborare pe care si-a impus sa o aiba cu premierul, Iohannis sublinia ca nu se va certa la televizor, insa dadea asigurari ca nu va exista coabitare cu premierul Victor Ponta, iar asta pentru ca, atentie, Ponta „va fi pur si simplu retras din viata politica”, iar el va putea sa numeasca un nou premier si un nou guvern. Inevitabil, declaratiile lui Iohannis duc cu gandul la tragedia de la Colectiv din 2015, care a culminat cu caderea Guvernului Ponta si cu numirea de catre Iohannis a „Guvernului meu”, condus de premierul Dacian Ciolos: „Oamenii nu sunt pusi acolo sa se certe la televizor. Oamenii sunt pusi acolo sa se ocupe de Romania si sa rezolve problemele Romaniei. Insa, pot sa va spun de pe acum ca nu va exista niciun fel de coabitare. Pentru simplul motiv ca eu voi castiga presedintia si PSD il va scoate Victor Ponta din joc. (…) Nu am aceasta informatie (n.red. – ca PSD il va scoate din joc pe Ponta), am aceasta convingere. Va fi pur si simplu retras din viata politica. Aia este parerea mea. Nu am nicio dovada pentru asa ceva. Cariera politica a domnului Ponta se va termina pe 16 noiembrie. Ceea ce inseamna ca se va putea intoarce la raliuri.”

Reporter: „Iar dvs veti avea posibilitatea sa numiti un nou premier cu un nou guvern.
Iohannis: „Asa este”.
„Eu Klaus Iohannis vreau sa fiu presedintele Romaniei pentru a schimba modul in care se face politica in Romania. Asta vreau sa schimb. Vreau o politica mai putin scandal, mai multa aplecare asupra problemelor, mai putin spectacol doar de dragul spectacolului si mai multe solutii pentru marile probleme ale Romaniei. Asta este esenta a ceea ce vreau sa fac eu”.
– „Presedintele trebuie sa vina cu o viziune. (…) Vreau sa aduc specialistii impreuna, sa gasim solutii, nu sa

Dacă este să definim Imnul național al oricărei țări, atunci putem spune că acesta este o compoziție muzicală care aduce în prim plan, prin textul său, istoria, tradițiile și reușitele unei națiuni. Doar că, atunci când vorbim despre Imnul Național al României, o strofă din acesta ne transformă în, probabil, singurul popor de pe Terra care își slăvește invadatorii!!!
Astfel, în strofa a doua se spune că:
“Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de ROMAN,
Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de TRAIAN!”
În realitate, această pretenție potrivit căreia în venele noastre curge un sânge de roman și că împăratul Traian e mândria poporului român, este expresia unui mare fals istoric…
În acest episod, vă invit să descoperiți de ce Traian trebuie eliminat din Imnul Național și care este profilul uman al celui care este invocat, robotic, de fiecare generație, atunci când cântă “Deșteaptă-te Române”.(Daniel Roxin)

Un academician cere comisii speciale de schimbare a IMNULUI

Un academician clujean care a realizat trei variante de imn cere Parlamentului, Guvernului şi Preşedinţiei constituirea unor comisii speciale pentru înlocuirea imnului ”Deşteaptă-te române!”, pe motiv că imnul actual „inspiră tristeţe”, ”ba chiar insultă, denigrează neamul românesc”.

Adrian Toader declara că linia melodică a actualului imn naţional ”Deşteaptă-te române!” se află într-o gamă minoră ce inspiră tristeţe, iar textul este demodat, nu face cinste, ”ba chiar insultă, denigrează neamul românesc, iar mai nou nu respectă directivele CE”.

”M-am adresat, prin scrisori, Comisiei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea propunerii legislative de revizuire a Constituţiei, Guvernului şi Preşedinţiei României, solicitând formarea unor comisii de specialitate atât pentru adoptarea unui nou imn de stat, cât şi pentru adăugarea unei steme adecvate pe drapelul naţional, precum şi pentru stabilirea altor date de sărbătorire a Zilei Naţionale a României şi a Zilei Marinei.
Am propus iniţierea procesului de schimbare a imnului de stat al României cu unul care nu se demodează odată cu schimbarea regimurilor politice, cu trecerea vremii.
Mai multe voci ale unor personalităţi reprezentative culturii româneşti, precum scriitorul Andrei Pleşu, compozitorii Horia Moculescu, Marius Ţeicu, academicianul Cristian Petru Bălan sau criticul literar Dan Toma Dulciu, au exprimat necesitatea schimbării imnului naţional al României, pentru simplul fapt că linia melodică se află într-o gamă minoră ce inspiră tristeţe, iar textul nu ne face cinste, ba chiar insultă, denigrează neamul românesc, iar mai nou respectă directivele CE”, a declara acad. Toader.

Potrivit acestuia, melodia actualului imn ”Deşteaptă-te române!”, un cântec patriotic, a avut valoarea sa în 1848, ”dar acum, o dată cu emanciparea românilor, acest cântec a devenit nu numai demodat, dar chiar jignitor, pe alocuri, pentru multe persoane”.
”Consider că actualul imn nu ne reprezintă ca neam, ca popor, ca naţiune, cu atât mai mult având în vedere faptul că România este ţară membră a Uniunii Europene. Cu ocazia protestelor din ultimii ani, populaţia a demonstrat faptul că e trează, capabilă, aptă să-şi aleagă şi să-şi determine viitorul ca naţiune. Românii cer respect, demnitate, autodeterminare, asigurarea unui viitor sustenabil pentru România”, a menţionat academicianul clujean.

Adrian Toader a explicat că, în opinia sa, încă din titlu şi din prima strofă se observă, prin îndemnul ”Deşteaptă-te”, trimiterea la ideea că poporul român are nevoie de deşteptare, că ar fi inapt, incapabil, adâncit în ”somnul cel de moarte”, deci mort sau aproape mort.
”Cu primul cuvânt, dar nu numai, în prima strofă se produce segregarea populaţiei, aceasta fiind împărţită în două mari grupări, cei treji, cei care intonează imnul la un moment dat, pe de-o parte, şi cei adormiţi, respectiv audienţa, de cealaltă parte. Anume, nu se spune – să ne deşteptăm români -, incluzând aici şi vorbitorul, ci – <Deşteaptă-te> -, adică <tu să te deştepţi, că eu sunt treaz din moment ce am realizat că tu dormi>. Iată o primă sugestie de segregare destul de direct şi agresivă care induce separatismul, de genul tu aşa, eu altfel,” a arătat acesta.

Adrian Toader susţine că textul actualului imn aduce aminte în strofa a 2-a de latinitatea neamului românesc şi pune accent pe aceasta atât prin versurile ”sânge de roman”, cât şi prin ”un nume de Traian”, lăsând deoparte originea dacă a poporului român, în timp ce ridică în slăvi un cotropitor al Daciei.
”Strofa a 3-ia, versul – <Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne> – sugerează ideea că am fi un popor sălbatic, care atacă prin surprindere fiinţe fără apărare, îngrădite, paşnice.
În strofa a 4-a remarcăm faptul că domnitorii noştri cu care ar trebui să ne mândrim, sunt dosiţi undeva drept – măreţe umbre. Dacă aceştia ne sunt repere istorice, atunci necesită a fi vii în inimile noastre, amintiri calde cu care ne mândrim şi exemple pe care le urmăm şi nicidecum să întărim idea de umbre/strigoi, urmând cu – <moarte strigă toţi>. Neamul românesc nu trebuie învăţat să urmeze umbrele, nu suntem adepţii apariţiei strigoilor cu care ne-am mândri, poate într-un parc de distracţii pentru copii, dar nu în simbolul nostru naţional şi nu să ne grăbim spre moarte”, a argumentat academicianul.

Acesta consideră că un popor cu pretenţii de a fi european, civilizat, renunţă la formulări injurioase precum cea din strofa a 6-a, “Şi blastămă cu lacrămi în ochi pe orişicare“ sau din din strofa a 7-a, ”De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă”.

”Aceste versuri accentuează descrierea neamului nostru ca fiind răzbunător, popor înapoiat ce crede în blesteme, le practică dorind răul cuiva ca răzbunare, pedeapsă. Noi, românii, suntem un popor modern, educat, cetăţeni europeni, nu credem în blesteme şi nu ne coborâm la nivelul celor care cred şi doresc, astfel, răul cuiva. Suntem un popor pacifist, iubitor de oameni, iertător, înţelegător şi înţelept. Înţelepciunea ne este arma de apărare. De asemenea, în strofa a 8-a apare discriminarea bazată pe religie şi credinţă, fapt care reiese în mod denigrator la adresa musulmanilor prin cuvintele – barbarei semilune – care încalcă prevederile Directivei 2000/43/CE din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică”, a precizat Adrian Toader.

În opinia acestuia, textul imnului induce şi discriminarea bazată pe religie şi credinţă prin versul din strofa a 11-a, ”Preoţi, cu crucea-n frunte”, ”în condiţiile în care nu toate religiile recunoscute din România au acest simbol, crucea”.

”Tonul şi, în general, atmosfera creată de către mesajul imnului actual nu sunt favorabile pentru a înălţa moralul şi a chema la unitate naţională, ci, din contră, după cum am mai arătat. Textul conţine prea multă văicăreală, plângere de milă, autovictimizare, blesteme, multă agresivitate şi morbiditate. Nu dorim să lăsăm o astfel de moştenire copiilor noştri. Nici unul dintre cele 198 de imnuri naţionale ale lumii nu insultă propria naţiune, poporul pe care-l reprezintă ca simbol naţional. Nu cred că noi, românii, dorim un simbol naţional care să ne insulte ca naţiune şi popor, fie că suntem români din naştere sau am dobândit cetăţenia română, avem suflet, demnitate, indiferent de naţionalitate şi etnie. Fiind cetăţean român trebuie să se identifice cu simbolurile naţionale”, a mai argumentat academicianul.

Adrian Toader a adus în favoarea demersului său de înlocuire a imnului naţional şi informaţii furnizate de criticul literar Dan Toma Dulciu care a susţinut că, în perioada guvernării legionare, cântecul ”Deşteaptă-te române!” a fost agreat pentru unele idei apropiate de cele ale mişcării lui Corneliu Zelea Codreanu, iar la sfârşitul anului 1940 propaganda legionară folosea cântecul cu multă perseverenţă.

”Ulterior, Mişcarea Legionară a inclus textul lui Andrei Mureşanu în Cărticica de Cântece recomandată aderenţilor şi simpatizanţilor săi sub titlul Marşul anului 1848. De remarcat faptul că atât ideologii legionari, cât şi părinţii Constituţiei din 1991 au avut aceleaşi preferinţe faţă de strofele poeziei, care corespund, aproximativ, cu strofele obligatorii ale imnului naţional – 1, 2 ,4 şi 11”, a subliniat Adrian Toader.

Academicianul clujean consideră că un imn naţional trebuie să fie de durată şi să nu depindă de moda vremurilor şi/sau de regimul politic, iar populaţia trebuie să se identifice cu simbolurile naţionale care o reprezintă, un imn al vremurilor actuale trebuind ”să promoveze unitatea naţională, să transmită o atitudine pacifistă, să promoveze valorile umane, să ridice moralul, să îndemne la respect de sine şi faţă de semeni”.

Acesta a propus, în scrisorea adresată Parlamentului, Guvernului şi Preşedinţiei, organizarea unui concurs pentru stabilirea unui nou imn, dar a înaintat şi trei variante de imn la care a scris versurile: ”Demnitate, suflet de român!”, pe muzica lui Petre Iordache, ”Un suflet de român”, pe muzica lui Radu Goldiş” şi ”Un suflet mândru de român” care păstrează muzica actualului imn naţional.

Adrian Toader a realizat şi un sondaj pe o reţea de socializare din care rezultă că 74% dintre respondenţi au declarat că nu se identifică cu şi prin mesajul transmis de textul imnului “Deşteaptă-te, române !” şi se simt jigniţi, iar textul nu le face onoare.

În ceea ce priveşte stabilirea altei date pentru Ziua Naţională a României decât 1 Decembrie, academicianul clujean propune identificarea unei zile cu reverberaţii naţionale în alt anotimp când vremea este mult mai favorabilă.

Sursa: Lupul Dacic