Președintele de onoare al PMP, Traian Băsescu, a spus, miercuri seară, la Digi 24, că Victor Ponta, Călin Popescu Tăriceanu și Kelemen Hunor, liderii Pro România, ALDE și respectiv UDMR „au uitat” că discutau despre formarea unui nou guvern cu PNL înainte de moțiune, în momentul de față fiind vorba despre „șantaj”, potrivit Mediafax.
„N-au niciun interes să aibă un PMP care n-a făcut nici compromisuri pentru alegeri, nici nu s-a dus cu căciula în mână să se lipească de partide mai mari ca să intre în Parlament. Nu mă surprinde abordarea lor, pentru că nici măcar nu au o logică. Eu nu mai sunt în conducerea PMP-ului, am predat-o. După cum vedeți, PMP vine cu o garnitură în această campanie pe care nu o are niciunul dintre partidele conduse de Ponta, Tăriceanu și Kelemen Hunor. Interesul PMP-ului este să răspundă, dacă este chemat, unui imperativ major al țării, să existe un guvern. Pe mine mă surprinde, cum liota asta cu profitori ai politicii, cu Ponta, Tăriceanu și Hunor au uitat că înainte de căderea Guvernului Dăncilă vorbeau și de instalarea unui nou guvern. În momentul de față au trecut să facă ce știu ei mai bine, șantaj”, a declarat, la Digi24, europarlamentarul PMP Traian Băsescu.
„Asta nu le va spăla nimeni pentru că sunt responsabili de faptul că România nu are un guvern. Ei cu gura lor au susținut ideea președintelui Iohannis și a lui Ludovic Orban pentru o moțiune de cenzură care să îndepărteze Guvernul Dăncilă, pe bună dreptate, iar acum au trecut la tot soiul de condiții și condiționalități. Oare de ce nu au spus că nu au nevoie de cele 18 voturi ale PMP înainte de votul la moțiune, spre exemplu?”, a mai spus Băsescu.
Traian Băsescu – cei trei lideri ai ALDE, Pro România și UDMR că au contribuit la criza politică din România, având fiecare propriile interese.
„Dacă oamenii ar avea caracter și mă refer la cei trei pe care i-am nominalizat înainte, ar trebui să treacă (Guvernul-n.red.), pentru că nimic nu justifică renunțarea la a fi partener și la instalarea noului Guvern, nu numai la dărâmarea vechiului guvern. Împreună au participat la o trimitere în criză politică a României. Trebuie să aibă minimă responsabilitate. Nu au nicio justificare să pună tot soiul de condiții lui Ludovic Orban. Oamenii aceștia au obținut ceva. Fiecare a avut interesul lui. Spre exemplu, * Ponta a avut interesul să fie jucător între Pro România și un PSD cu guvernul căzut. * Călin Popescu Tăriceanu a avut interesul comun cu al lui Ponta de a o slăbi pe Dăncilă ca să poată să își propulseze candidatul, pe Mircea Diaconu către prezidențiale. Kelemen Hunor, nesatisfăcut de faptul că după plecarea lui Dragnea, doamna Dăncilă nu a mai răspuns angajamentelor lui Dragnea cu privire la autonomie și ce mai bat câmpii liderii UDMR, de asemenea s-a răcorit pe Dăncilă votând căderea, dar începând un nou șantaj la construcția noului guvern„, a declarat Băsescu.
Călin Popescu Tăriceanu nu acceptă intrarea PMP la guvernare atâta timp cât Traian Băsescu, „un turnător al Securității”, este la conducerea partidului.
„Am mai spus foarte clar că nu are ce să caute în guvernare PMP, care e condus de un turnător al Securității. O minimă igienă morală trebuie făcută. Eu știu că nu intră Traian Băsescu, dar atâta timp cât Traian Băsescu este patronul acestui partid, trebuie să își asume de a-l avea pe Traian Băsescu președite dovedit informator al Securității”, a afirmat politicianul.
Umilință maximă trăită de primarul George Scripcaru în timpul vizitei președintelui Klaus Iohannis, vineri seara, la Brașov. Scripcaru a fost invitat la eveniment doar pentru a fi marginalizat și sfidat în fața tuturor peneliștilor prezenți la eveniment, după un scenariu pregătit de structura centrală a partidului. Mai mult se pare că Iohannis a declarat că Adrian Veștea are sprijinul conducerii centrale.
Pe tot parcursul vizitei, George Scripcaru a fost complet ignorat, atât de președinte, cât și de liderii PNL. Nici Iohannis, nici Ludovic Orban și niciun alt lider marcant al partidului nu l-a amintit pe George Scripcaru în timpul discursurilor de la tribună, măcar protocolar, în semn de mulțumire, așa cum se obișnuiește, primarul fiind gazda evenimentului.
Mai mult, niciun membrul marcant PNL nu a acceptat să se fotografieze cu George Scripcaru. Iar ca loc la eveniment, Scripcaru a fost așezat departe de locurile centrale din fața prezidiului, așa cum era obișnuit.
Scripcaru a fost așezat în marginea din stânga scenei, în zona lui Vasile Blaga, acesta din urmă având grijă să așeze pe cineva, paravan, între el și Scripcaru.
În toată istoria lui de consilier local, apoi viceprimar și mai apoi primar, George Scripcaru nu a fost umilit într-o asemenea manieră.
Ignorare totală, asta a primit primarul Brașovului de la Klaus Iohannis și structura centrală a PNL. Toată această regie, atent pregătită la Centru a avut menirea de a face ordine în PNL Brașov (pe care George Scripcaru, și-l aservise) și de a fixa noile forțe locale/județene.
Vineri, spun cei de la stiridebrașov.ro Klaus Iohannis a transmis un mesaj clar, prin modul în care a cerut organizarea întâlnirii: „Pentru PNL, George Scripcaru nu contează, liderul filialei Brașov este Adrian Veștea, care are susținerea structurii centrale”. De altfel, informațiile prezentate anterior evenimentului, de brasovstiri.ro, s-au confirmat 100%: niciun membru PNL care a avut sau are probleme cu legea nu a fost acceptat în preajma președintelui Klaus Iohannis. Președintele a arătat în acest fel că se dezice de membri PNL care au sau au avut dosare penale. Momentul pozelor de grup, la care primarul George Scripcaru nu a fost invitat, a scos la iveală un alt conflict care mocnește între liberalii brașoveni: Adrian Veștea s-a prezentat la poze cu membrii filialei județene, adică aripa loială.
Membrii de la municipiu au constatat doar lipsa din
sală a oficialităților și apoi a colegilor de la județ. Ulterior au aflat că momentul pozelor de grup se
consumase.
Membrii PNL Brașov mărturisesc faptul că niciodată nu au văzut un George
Sripcaru, atât de dezorientat și speriat ca vineri.
Mesajul transmis de Klaus Iohannis, care s-a dezis de primarul Brașovului, este un semnal grav de alarmă pentru Scripcaru, pentru că unii vor să se creadă că brașovenii nu-l mai vor, că… NATO nu-l mai vrea, iar acum nici președintele nu-l mai vrea. FOTO PNL Brașov
Monitorul preţurilor la alimente va fi lansat pe 15 octombrie, iar consumatorii vor putea compara preţurile pentru 30.000 de sortimente în lanţurile de magazine existente în România, a declarat preşedintele Consiliului Concurenţei, Bogdan Chiriţoiu. „Comparatorul preţurilor pentru alimente va fi lansat pe 15 octombrie. El este similar cu comparatorul pe carburanţi pe care l-am lansat în iunie şi care a mers bine. Similar în ce sens? Soluţie tehnică identică, deci poate fi accesat atât de pe un desktop, un laptop, cât şi de pe un telefon mobil prin intermediul unei aplicaţii care poate fi descărcată. Consumatorii vor putea să compare preţul unui coş de produse, deci produsele care îi interesează pe ei le bagă într-un coş şi pot să compare preţul la orice magazin din oraş – orice magazin din ţară, dar o să îi intereseze bănuiesc oraşul în care locuiesc”, a spus Chiriţoiu.
Potrivit şefului de la Concurenţă, în Monitorul preţurilor la alimente vor putea fi găsite 30.000 de sortimente de produse care sunt pe rafturile lanţurilor de magazine din România. „Vor fi toate magazinele, de asta este un proiect foarte complicat, pentru că sunt prinse toate magazinele lanţurilor prezente în România şi care acoperă peste jumătate din vânzările de produse alimentare din ţară şi, de asemenea, avem toate produsele. Deci, toate magazinele şi toate produsele. În total avem 30.000 de sortimente care sunt prezente în acest comparator de preţuri. Omul îşi alege din cele 30.000 de produse care îl interesează şi le pune în coş”, a precizat el.
Bogdan Chiriţoiu a precizat că aşteptarea autorităţii de concurenţă este ca preţurile, acolo unde sunt mai mari, să scadă, în caz contrar retailerul respectiv pierzând clienţi. „În loc să te deplasezi, să mergi din magazin în magazin să compari preţurile, poţi să o faci de la tine de acasă, poţi să economiseşti în felul acesta timp şi aşteptarea noastră este faptul că, fiind mai uşor pentru consumator să compare preţurile, acest lucru va face ca retailerii să fie obligaţi să reducă preţurile spre nivelul celor care au preţuri mai mici, pentru că altfel vor pierde clienţi. Asta este aşteptarea noastră”, a subliniat Chiriţoiu.
La sfârşitul lunii decembrie 2018, Consiliul Concurenţei a semnat un contract cu firma Maguay pentru „Monitorul preţurilor pentru alimente”, contractul având o valoare de 1,42 milioane de lei. Atât platforma web cât şi aplicaţiile mobile vor oferi multiple facilităţi de căutare, sortare şi filtrare a datelor. „Dezvoltarea acestui sistem de monitorizare a preţurilor va conduce la transparentizarea pieţei pentru consumatori, permiţându-le să se informeze cu privire la preţurile practicate de către principalii distribuitori cu amănuntul a produselor alimentare, respectiv de principalele reţele de distribuţie a carburanţilor auto, astfel încât aceştia să poată alege produsele (carburanţii auto şi alimente) cu cel mai bun raport preţ-calitate”, preciza şeful Consiliului Concurenţei.
Răzvan Cuc, ministrul încă în funcție la Transporturi a declarat duminică, într-o conferinţă de presă, că săptămâna viitoare va trimite contractul autostrăzii Ploiești-Brașov către Comisia Națională de Strategie și Prognoză (CNSP) pentru a fi semnat. Autostrada ar urma să fie construită de asocierea China Communications Construction Company – Makyol Insaat Sanayi Turizm, în parteneriat public-privat (PPP), selectată transparent in condițiile legii.
Asocierea chinezo-turcă va asigura finanșarea și realizarea investiției „În cursul zilei de sâmbătă, am avut o întâlnire cu domnul preşedinte Ghizdeanu, cu domnul Bogdan Pascu, cât şi cu alţi reprezentanţi de la Compania de Autostrăzi, împreună cu cele două firme care au venit la parteneriatul public-privat, mă rog consorţiul care a participat la Ploieşti-Braşov. Mă declar foarte fericit şi foarte bucuros să anunţ acest lucru: firma respectivă, împreună cu Comisia Naţională de Prognoză, au ajuns la un consens şi săptămâna viitoare vor livra contractul pentru elaborarea parteneriatului public-privat (PPP) pentru demararea proiectului Ploieşti-Braşov.
S-au convenit toţi parametrii, tot ce ţine de partea economică, de partea tehnică, termenul când va fi implementat„, a spus Cuc, citat de Agerpres. El a susținut că bugetul de stat nu va fi grevat de cheltuieli, pentru că o parte de 75% din suma acestui obiectiv va fi adusă de partenerul privat, iar cele două firme au experienţă şi „au construit astfel de obiective respectându-şi termenii”. „S-a mers în prima fază pe parteneriatul public-privat, după aceea el a fost desemnat şi obiectiv strategic de interese naţional în condiţiile în care această firmă nu ar fi venit. Termenul a fost iniţial 26 septembrie, după aceea s-a prelungit la rugămintea celor două firme până pe 16 octombrie, ele dându-ne asigurări că vor transmite contractul final pentru autostrada Ploieşti-Braşov. Aşa s-a şi întâmplat. Săptămâna viitoare va fi livrat contractul şi eu sper să fie semnat cât mai curând. Este un proiect de care toată lumea are nevoie şi este un proiect tangibil, în condiţiile în care experienţa celor două firme, atât a celei din China, cât şi a celei din Turcia este foarte mare”, a precizat acesta.
Contractul poate fi semnat și aprobat chiar de actualul guvern Răzvan Cuc a declarat că, indiferent de modalitate, anul acesta contractul pentru realizarea autostrăzii Ploieşti-Braşov va fi semnat. „Săptămâna viitoare transmit contractul și el poate fi semnat de Comisia Națională de Prognoză. Contractul trebuie aprobat prin hotărâre de Guvern. Dacă o putem da noi, o vom da, dacă nu o vom lăsa pe tavă viitorului Guvern”, a susținut ministrul. Întrebat dacă nu grăbeşte acest proces pentru a întinde o capcană viitorului ministru al Transporturilor, Cuc a negat, susținând că situaţie este una transparentă. „Nu ne grăbim. Este munca din ultimele șase luni de zile. Nu e nicio capcană. Nu se pune problema de așa ceva. Lucrurile sunt simple, sunt transparente. Sunt condiții obișnuite pentru un PPP. Contractul va fi public, va fi aprobat prin hotărâre de guvern”, a declarat Răzvan Cuc, citat de Mediafax. Soarta acestei autostrăzi este una extrem de tristă. După ce Contracul negociat si semnat cu Vinci în 2004 de ătre Guvernul Năstase, ministrul Berceanu a forțat și până la urmă a reușit să-i facă pe francezi să se retragă. La un deceniu și jumătate de la acel eveniment este posibil ca istoria să se repete, cu Ludovic Orban premier și cu un Iohannes care impune realizarea autostrăzii de pe Valea Oltului.
Rudy Giuliani – actualul avocat al presedintelui Trump Pe vremea cand Romania suferea un grozitor deceniu din istoria statului român (anii 90), lumea intreaga aplauda miracolul infaptuit la New York de catre un legendar procuror de origine italiana. Sa ne aducem aminte doar faptul ca Robert Giuliani a facut ca primar din New York cel mai sigur loc din Statele Unite.
In 1983, Giuliani a devenit procuror federal al al statului New York In aceasta pozitie el a adus in practica magistratilor americani tactica „perp walk„, adica arestarea si incatusarea suspectilor in locuri publice si in fata camerelor de luat vederi.retzeta preluata agresiv si de D-soara Kovesi De Mandatul de procuror al dlui Giuliani este incununat de procesul mafiei , in care capii celor cinci familii mafiote din New York, Lucchese, Bonanno, Genovese, Colombo si Gambino, au fost condamnati la 100 de ani inchisoare. Avocat in baroul din New York, Giuliani a revenit in atentia tuturor atunci cand s-a hotarat sa devina unul dintre aparatorii presedintelui Donald Trump. Vazandu-l pe Giuliani la FoxNews amenintandu-i pe democrati cu faptul ca in curand dezvaluirile despre amploarea coruptiei din gruparea Joe Biden vor ajunge la Romania, am retrait parca o scena celebra din filmul in care personajul Tuco Benedicto spunea : cand trebuie sa tragi, trage ! Multa lume se întreaba, în România, in cine va trage Rudy Giuliani atunci cand …va trage.
Unii au incercat sa explice ca tinta este fiul lui Biden, Hunter, implicat in „consilierea” lui Puiu Popoviciu, baronul celui mai mare mall din tara, cel de la Baneasa. In cazul nostru, „bossul” ar fi, cu cea mai mare probabilitate, nimeni altul decat presedintele fundatiei Biden, obraznicul Mark Gitenstein, fost ambasador al Statelor Unite la Bucuresti in timpul administratiei Obama-Biden. Legatura dintre Biden si Gitenstein este foarte veche. In perioada in care Biden era presedintele Comisiei Juridice a Senatului, Gitenstein a fost numit seful echipei de consilieri ai comisiei, pozitie in care acesta din urma a „lucrat” de zor la respingerea candidaturii lui Robert Bork, propunerea lui Reagan (1987), la Curtea Suprema. Dupa aceasta experienta, viitorul ambasador la Bucuresti a donat peste 130.000 dolari catre campaniile democratilor, unde Gitenstein a fost principalul consilier al lui Biden in echipa de tranzitie dupa alegerile castigate de Obama in noiembrie 2008, mizand pe pozitia de director al biroului de politici juridice (Office of Legal Policy) al administratiei democrate. Numai ca… omul a fost „sapat” de un ONG, Public Citizen, mult prea scrupulos in inventarierea carierei murdare de lobby-ist a lui Gitenstein Și-uite asa sarmanul contributor cu 130.000 de dolari la campaniile lui Biden s-a vazut obligat sa se multumeasca cu… un post de ambasador, tocmai la Bucuresti, de unde familia sa emigrase prin 1890. Jurământul în aceasta calitate l-a depus in august 2009 si a plecat din functie la finalul lui 2012. Dar s-a pricopsit!!
Mandatul lui Gitenstein de ambasador la Bucuresti coincide cu perioada de criza si restrangeri bugetare a celui de-al doilea mandat al lui Basescu, unic din istoria Romaniei, care avea sa îi marcheze definitiv destinul americanului. Pe 5 decembrie 2005, Guvernul Tăriceanu aproba actul constitutiv al Fondului Proprietatea, un vehicul in care statul roman a pus actiuni in valoare de miliarde de dolari, actiuni reprezentand cam o cincime (20%) din avutia Romaniei, adica din participatiile statului la marile firme din energie. Fondul era creeat cu scopul de a despagubi cu actiuni ale sale romanii carora statul le confiscase proprietatile in timpul regimului comunist. O idee nobila transformata intr-o afacere urat mirositoare de catre Guvernul Tariceanu: o echipa de apropiati din jurul lui Tariceanu a hotarat, pe baze arbitrare, cine dintre victimele confiscarilor comuniste avea sa fie despagubit si cine nu. Fericitii despagubiti, in numar infim fata de cei nedreptatiti prin amanarea la calendele grecesti ale evaluarii lor, erau fie mari mostenitori din strainatate (precum familiile lui Malaxa sau Auschnit sau chiar membrii familiei regale), ai caror avocati au „tratat” cu camarila lui Tariceanu, …fie sarmani batrani care au acceptat sa cedeze actiunile pe care le primeau unui grup de mafioti care aranjau aceste despagubiri contra unor sume modice (actiunea de 1 leu era platita cu mai putin de 20 de bani).
Practic, excroci din Grupul Stelu-Rotaru-Brailoiu&Co, au fost beneficiarii celei mai abominabile crime pe care guvernul Romaniei a comis-o impotriva tocmai a celor furati si exclusi social de catre regimul stalinist. Cea mai mare parte a celor carora comunistii le furasera avutul, cateva zeci de mii de oameni, au fost ignorati de catre imbuibatii de la usa lui Tariceanu si isi tarasc si astazi trupurile chinuite pe culoarele tribunalelor pentru a repara mizeriile creeate de un stat incapabil sa isi trateze egal cetatenii. Ei bine, dupa ce ciracii lui Tariceanu au terminat de impartit cascavalul Fondului Proprietatea, fondul ar fi trebuit listat. Asa era legea. Dar cand a contat vreodata legea in Romania? Si s-au apucat si guvernul Tariceanu, si guvernul Boc1, si guvernul Boc 2sa tot amane listarea Fondului, cea mai mare entitate economica din tara. Astfel incat, daca cumva scapase printre cei despagubiti si vreunul fara aprobare sa fie „convins” sa isi vanda actiunile grupului de mafioti, care, dupa plecarea lui Tariceanu, a devenit grupul de sub pulpana Elenei Udrea, beneficiarul final al regimului Basescu-Petrov.
Adica o treime din actiuni era inca nedistribuita, o treime era in posesia unor cetateni romani (grupul de mafioti detinea majoritatea), 10% era la mostenitorii din strainatate, iar 20% erau deja in mainile unor fonduri straine si unor fonduri romanesti. Practic, deja o cincime din actiuni fusesera cumparate la discounturi de 70-80% de catre unele fonduri, prin intermediul celor de la usile lui Tariceanu sau Elenei Udrea. Intre timp, Ministerul Finantelor numise administrator al Fondului firma americana Franklin Templeton Investment Management Ltd. In ziua listarii Fondului Proprietatea la Bursa, 25 ianuarie 2011, actiunea cu valoarea nominala de 1 leu s-a tranzactionat cu 0,68 lei, adica aveam un discount de 32%.
Prima intrebare care isi poate afla un raspuns de la Rudy Giuliani este: de ce ambasadorul Gitenstein, care in timpul mandatului a vituperat constant impotriva marilor afaceri de coruptie, nu a amintit niciodata de amanarea listarii la bursa a Fondului Proprietatea, ceea ce a permis, practic, preluarea, pe bani foarte putini, a unei cincimi din actiuni de catre fondurile Elliot?
Mark Gitenstein & Traian Băsescu
Dar sa vezi cum le asaza Dumnezeu pe toate ! La doar cateva luni dupa incheierea mandatului de ambasador, pe 23 aprilie 2013, Gitenstein, prietenul lui Basescu apare ca membru in Comitetul Reprezentantilor Fondul Proprietatea SA, unde se afla si acum bine merci. Adica, nici mai mult nici mai putin, contribuabilul de 130.000 de dolari al campaniilor democrate devine insarcinat de catre actionarii Fondului sa supravegheze ce face administratorul Franklin Templeton.
Cine erau actionarii la acea vreme oare? Iata cum arata astazi structura actionariatului Fondului Proprietatea:
Adica 60% din actiuni erau, deja, detinute de catre fondurile straine, cea mai mare participatie fiind a fondurilor Elliot.
Ei, si-acum sa vedem ce s-a intamplat in timpul mandatului domnului Mark Gitenstein de reprzentant al actionarilor Fondului Proprietatea. Pentru atmosfera, sa avertizam cititorul neavizat ca mandatul oricarui administrator de fond de actiuni, daca fondul nu este prevazut sa dureze o perioada limitata de timp, este foarte simplu: sa creasca valoarea actiunii, adica sa vanda actiunile neperformante si sa plaseze banii in actiuni performante. Din 2013 pana acum performantele Fondului, obtinute sub atenta supraveghere a fostului ambasador american sunt, pe scurt urmatoarele: Daca pe 30 aprilie 2013, valoarea activului net era de 14,977 miliarde de lei, iar valoarea activului net pe actiune era de 1,1397 lei, la 30 august 2019 valoarea activului net era de 10,715 miliarde de lei, iar valoarea activului net pe actiune era de 1,5437 lei. Cum asa? Valoarea activului net a scazut cu 1 miliard de dolari, iar valoarea pe actiune a crescut cu 35% in timp ce numarul actiunilor a scazut cu 88%??!!!
Aproape ca nu mai conteaza pretul actiunii, care era in 2013 de 0,65 lei, iar in august 2019 era de 1,175 lei (o crestere de 69%). Asta da performanta pentru care sa fii platit regeste: sa asisti cum activele fondului se diminueaza cu o treime! (Sursa: AICI). O fi fost vreo greseala, or fi distribuit oamenii mai mult ca dividende? Ei as, totul in linie cu celelalte companii listate la bursa:
O fi fost vreo criza economica in aceasta perioada? Se pare ca ultimul an in care am inregistrat recesiune a fost chiar 2013.Sa fi avut bursa de la Bucuresti niste ani mai prosti? Si-atunci, care sa fie explicatia? Simpla, hai sa vedem ce a facut Fondul Proprietatea pana astazi: Perioada incepe in forta in anul 2014, cand Fondul vinde din portofoliu actiuni in valoare de peste 1 miliard de lei (actiuni Romgaz de 644 milioane de lei, actiuni Transelectrica de 212 milioane de lei si actiuni Conpet de 100 milioane de lei). Toate prin metoda ABB – accelerate book building/oferta de plasament accelerat, adica s-au vandut pachete mari de actiuni la un discount foarte mare, dar necunoscut. Adica, intr-un secret absolut, cineva a vandut actiuni de 1 miliard de lei la un pret mult mai mic decat pretul de la bursa! Dupa un an mai slabut, 2015, in care a mai lichidat din portofoliu un mizilic de 465 milioane de lei, vine spectaculosul rezultat din 2016, cand administratorul Fondului lichideaza, prin aceeasi metoda patentata deja ABB, un portofoliu de 2,1 miliarde de lei. Si ce portofoliu: actiuni Romgaz de 541 milioane de lei, actiuni Petrom de 682 milioane de lei, actiuni BRD, Banca Transilvania si E.ON Romania in valoare de aproape 900 de milioane de lei. 2017 se incheie modest, cu un portofoliu lichidat de doar 1,24 miliarde de lei, iar 2018 cu doar 173 milioane de lei. Daca tragem linie, ce observam: genialii administratori de la Fondul Proprietatea, platiti cu multe milioane, sub privirea de vultur a lui Gitenstein, au vandut, din portofoliul Fondului urmatoarele actiuni: Romgaz, Petrom, Banca Transilvania, BRD, Electrica, E.ON, Conpet, Transelectrica, Nuclearelectrica, adica taman cele mai bune si mai performante companii din Romania…
Ar putea fi, simplu, nestiinta sau nepricepere din partea unor administratori mai toti straini cu diplome grele inramate pe perete? Dar ce-au pazit reprezentantii actionarilor? Domnul Mark Gitenstein, reputat expert juridic al Comisiei Juridice din Senatul SUA si colegii lui? Aaaa, pai nu v-am spus cu cine este si a fost coleg Gitenstein in Consiliul Reprezentantilor Fondului: de exemplu, cu Steven Cornelis van Groningen, ditamai Presedinte si Director General la Raiffeisen Bank SA Romania sau cu Sorin Mandrutescu, director general (CEO) al Oracle Romania, proaspat suspect de luare de mita de la distribuitori, dar altfel deschizator al tuturor listelor cu propuneri de premier. Sau cu Julian Rupert Francis Healy, care a bifat si pe Ernst & Young si pe JP Morgan si s-a oprit la BERD…
Asa că mă îmbat și eu putin cu apă rece: ce-ar fi sa-l auzim pe Rudy Giuliani spunandu-ne si noua ce s-a intamplat la acele faimoase ABB-uri? Cum de s-au lichidat cele mai valoroase detineri ale Fondului Proprietatea (repet, poate n-a fost clar: Petrom, Romgaz, BRD, Electrica, Banca Transilvania, Conpet, Transelectrica, E.ON!) cu un pret mult mai mic decat pretul de tranzactionare de la bursa? So, please, Rudy, no mercy! Shoot them all! We are counting on you. Petrisor Gabriel Peiu
NOTA Analizade mai sus este realizată de Petrisor Gabriel Peiu – doctor al Universitatii Politehnica din Bucuresti (1996), fost consilier al premierilor Radu Vasile si Adrian Nastase, subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) si vicepresedinte al Agentiei pentru Investitii Straine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundatiei Universitare a Marii Negre (FUMN).
Două extrase din comentariile de pe forumuriȘ
Gitenstein donat peste 130.000 USD campaniile democraților 1990-2008
Adică a donat 130.000 USD in 18 ani??? Păi ăsta e e exemplu negativ, musiu Petrache, sunt membri simpli și de la Reps și de la Dems mai darnici decat Gitenstein… Io-te acilea, din actualitatea zilei, Sondland a donat 1 milion doar pentru unica campanie a lui Bozo, dar cu ochelarii de cal e greu să vezi hăis… Iar asta cu Gitenstein care „conducea fondul Proprietatea” in baza unui acționariat, e de rasul curcilor… Singura „dezvăluire” (pe care o știe toată lumea) care merită menționată e aia cu mafia girată de Tăriceanu… In fine, să ai gura aurită, sper ca Rudi sa „puște”, că cand (sic) pușcă Giuli cu gurița Calitati
@rautzu…
Gitenstein si $130000… normal ca suma ne intereseaza …doar suntem pe forumuri romanesti :)) si nicidecum trecutul glorios al acestui personaj politician si apoi lobby ist caruia i sa dat reject de fractiunea pe (vremea aia mai exista) mai putzin corupta a propriului partid de a intra in executivul administartiei precedente. Pe de alta parte, exemplul cu Sondland are o relevanta aparte dar se pare ca „nu prea!!!”…. iarasi forumuri romanesti, el fiind „businessman” si banii de obicei in meseria asta in america sunt obtinuti pe alte cai mai ales cand nu sunt din contracte cu statul… dar pentru ca ambasadorii aici, sunt de doua feluri de meserie si fosti contribuabili… hai sa-ti dau credit.
Organismul funcţionează pe bază de bioelectricitate. Celulele sunt concepute să funcţioneze într-un mediu de aproximativ -20 mV – -25 mV. Pentru a se repara şi vindeca, celulele au nevoie de un micromediu de -50 mV. Voltajul inadecvat reprezintă o caracteristică a tuturor bolilor cronice. Fie nu ai voltajul necesar pentru a face ca celulele să funcţioneze, fie voltajul nu este suficient de mare pentru a se crea celule noi. Pentru a te vindeca ai nevoie de un voltaj adecvat. De asemenea, ai nevoie de substanţele necesare (nutrienţi) pentru a produce noi celule şi pentru a neutraliza toxinele care ar putea să afecteze celulele imediat ce acestea se formează.
Organismul uman funcţionează pe bază de bioelectricitateşi, dobândind o cunoaştere mai profundă asupra modului în care acesta funcţionează, veţi putea acţiona mai eficient atunci când este necesar să vă îmbunătăţiţi sănătatea.
Unul dintre pionierii medicinei naturale, Jerry Tennant, a scris o carte intitulată Vindecare prin ajustarea voltajului: Manual (Healing is voltage: the handbook).
Creierul electric Fiind de profesie oftalmolog, Tennant a trecut la metodele naturale de însănătoşire datorită faptului că a fost nevoit să îşi rezolve singur propriile probleme de sănătate. După ce a realizat o operaţie cu laser pe ochiul unui pacient bolnav de leucemie, Tennant a dezvoltat o encefalită. El consideră că virusul, care nu a fost omorât de laser, a trecut din corneea pacientului, prin mască, a urcat pe căile lui nazale şi apoi a ajuns în creier. A fost nevoit să renunţe la profesia sa, în noiembrie 1995, şi şi-a petrecut următorii şapte ani ţintuit la pat, fără vreo speranţă de însănătoşire. „Am mers la cei mai buni doctori pe care i-am putut găsi în New York, Boston şi aşa mai departe. Toţi mi-au zis: «Ei bine, îmi pare rău. Ai trei tipuri de virusuri în creier. Nu ştim cum să procedăm. Nu ne mai suna. Te vom suna noi.» Aveam două sau trei ore pe zi în care puteam înţelege ce citeam în ziar. Apoi, ca şi cum se stingea lumina, totul se pierdea şi nu mai puteam să pricep nimic. În timpul acestor două sau trei ore în care puteam gândi, am realizat că este necesar să găsesc o soluţie pentru a mă însănătoşi singur, deoarece nimeni altcineva nu o va face. Mi-a venit ideea că dacă mi-aş putea da seama cum să fac o celulă să funcţioneze optim, apoi le-aş putea face să funcționeze optim pe toate, deoarece chiar dacă ele arată diferit, toate au aceleaşi părţi componente și au doar programe diferite. Am început să citesc cărţi de biologie celulară… Unul dintre aspectele care mi-au captat atenţia a fost acela că… celulele funcţionează optim la un pH între 7,35 şi 7,45. Nu ştiam exact ce însemna aceasta, decât că se referea la echilibrul acido-bazic. Am început să caut să înţeleg ce este pH-ul. Am început să realizez că pH este numele dat voltajului unui lichid.
Dacă te gândeşti la voltajul care face ca becurile electrice să lumineze, sau să funcționeze un computer – este ceea ce poartă numele de electricitate conductivă. Aceasta înseamnă că electronii se mişcă de-a lungul firelor de cupru. Dar într-un lichid ai o situaţie diferită. Un lichid poate fi un donator de electroni sau un acceptor de electroni. Prin convenție, dacă un lichid este un acceptor de electroni (sau un «hoţ» de electroni), pui semnul plus în faţa valorii voltajului. Dacă este un donator de electroni, pui semnul minus în faţa valorii voltajului. Iei un voltmetru sofisticat numit pH-metru şi îl pui în lichid. Aparatul va citi voltajul; o valoare de minus 400 mV echivalează cu un pH de 14. Plus 400 mV înseamnă un pH cu valoarea 0. Bineînţeles, dacă este neutru, pH-ul este de 7.ˮ
Vindecarea necesită dublarea voltajului Un pH-metru vă va arăta valoarea voltajului în unități de pH sau în milivolţi. Este mult mai uşor de înţeles ce se petrece dacă utilizaţi milivolţi. Un pH de 7,35 este echivalent cu o valoare de -20 mV a unui donator de electroni. Un pH de 7,45 corespunde unei valori de -25 mV a unui donator de electroni. Celulele sunt concepute să funcţioneze într-un mediu de -20 mV – -25 mV. Oamenii sunt induşi în eroare deoarece dacă măsori de-a lungul membranei celulare obţii aproximativ -90 mV. Dar mediul este conceput să aibă între -20 mV şi -25 mV. „Acesta a fost un moment decisiv în înţelegerea mea, pentru a începe să îmi dau seama cum să mă însănătoşescˮ, a spus Tennant (care a împlinit 77 de ani de curând şi încă este în deplinătatea facultăţilor psiho-mentale şi merge zilnic la serviciu). Pe de altă parte, pentru a se regenera şi vindeca, celulele au nevoie de un micromediu de -50 mV. Cu alte cuvinte, este nevoie de dublul voltajului normal pentru a repara sau înlocui celulele afectate. „Dr. Hiroki Nakatani din Japonia a fost prima persoană care a folosit electronica modernă pentru a măsura meridianele de acupunctură. El şi-a publicat lucrarea în 1951. Dr. Reinhard Voll din Germania a realizat o muncă similară şi a publicat rezultatele cercetărilor sale în 1952. Am putut obţine instrumentul destul de rudimentar al lui Nakatani (un ohmmetru) şi am descoperit că acum creierul meu funcţiona undeva între -2 / -4 mV, în loc de -25 cât ar fi fost necesar, sau chiar -50 pentru a se reface. Acum era evident de ce nu funcţionaˮ, a spus Tennant. „Înţelegerea faptului că de fapt creierul meu nu avea un voltaj suficient pentru a funcţiona corect, mi-a dat un impuls în călătoria mea, în care urmăream să descopăr cum să îmi recapăt sănătatea.ˮ
Boala cronică apare datorită incapacităţii de a crea noi celule funcţionale Mai întâi, Tennant l-a întâlnit într-un context profesional pe medicul rus Alexander Karasev, care a identificat o formă de undă ce poate transfera electroni membranelor celulare. A putut achiziţiona un instrument SCENAR inventat de Karasev şi a început să se trateze cu acest instrument. După ani de zile, el a inventat propriul său aparat Biomodulator: „Pe măsură ce am început să înţeleg că organismul avea nevoie de energie, cealaltă modificare majoră în paradigma mea a fost când am înţeles în sfârşit că organismul se uzează în mod constant şi că este necesar să îşi creeze în permanenţă noi celule. Se formează noi celule cu con la nivelul maculei retiniene la fiecare 48 de ore. Epiteliul intestinal este înlocuit la fiecare trei zile. Pielea noastră se reface la 6 săptămâni. Ficatul tău are opt săptămâni. Sistemul nervos se reînnoieşte complet în opt luni.
Unul dintre aspectele pe care am început să le realizez atunci este că boala cronică apare doar când organismul a pierdut abilitatea de a construi noi celule funcţionale. (Prin extrapolare), dacă spui că este necesar să ai o celulă ce funcţionează, atunci acea celulă este necesar să conţină mitocondrii funcţionale. Dar mitocondriile nu vor funcţiona dacă membranele celulare nu funcţionează. Întreaga unitate este necesar să funcţioneze. Este ca şi cum ai avea o maşină nou-nouţă. Dacă nu are cutie de transmisie, chiar dacă are toate celelalte părţi componente, ea nu va merge. Este nevoie ca tot întregul să fie funcţional… Celulele de fapt au patru pachete de baterii. Mitocondriile sunt doar unul dintre aceste pachete. Este necesar ca toate să funcţioneze.ˮ
Meridiane
Pe scurt, voltajul necorespunzător este caracteristic tuturor bolilor cronice. Fie nu ai voltajul necesar pentru ca celulele să funcţioneze, fie voltajul nu este suficient de mare pentru a construi celule noi. Deci, pentru a te vindeca, ai nevoie de un voltaj adecvat. De asemenea, ai nevoie de substanțele necesare (nutrienţii) pentru a putea produce noi celule și pentru a neutraliza orice toxină care ar putea să le afecteze imediat după ce acestea sunt create.
Corpul electric – sistemul de baterii umane În opinia lui Tennant, există patru sisteme majore de baterii în organismul uman care fac ca celulele să funcţioneze. Cea mai mare este bateria musculară. Muşchii sunt elemente piezoelectrice, ceea ce înseamnă că atunci când îţi foloseşti muşchii sunt emişi electroni. Într-un fel, muşchii funcţionează ca nişte baterii reîncărcabile, astfel că, în timp ce emit electroni, îi şi înmagazinează. Pentru a reîncărca „pachetul de bateriiˮ al musculaturii, este necesar doar să faci mişcare şi exerciţii fizice. Pe scurt, cele patru sisteme de baterii ale organismului uman, ce vor fi enumerate în continuare, este necesar să fie funcţionale pentru ca celulele să își desfășoare activitatea în mod optim:
Bateria musculară – muşchii sunt poziţionaţi în straturi, unul deasupra celuilalt, într-o ordine specifică (asemănător cu bateriile într-o lanternă) pentru a forma un pachet de putere. Fiecare organ are propriul său pachet de baterii, care este un mănunchi de baterii musculare. Potrivit lui Tennant, fiecare mănunchi de baterii musculare corespunde unui meridian din acupunctură. Bateriile musculare sunt înconjurate de fascii, care acţionează ca semiconductori – o matrice fibroasă alcătuită dintr-o moleculă concepută de aşa natură încât să deplaseze electronii cu viteza luminii, dar doar într-o singură direcţie. Împreună, pachetul muscular şi fascia din jurul lui au și rolul de sistem conductiv pentru organism, purtând voltajul de la bateria musculară dinăuntru, către exterior, prin fascie, și spre organul corespunzător.
Condensatorul electric al membranei celulare. Membranele celulare sunt alcătuite din grăsimi numite fosfolipide, care au o formă de cerc cu două „picioareˮ. Cercul este un conductor de electroni iar picioarele sunt izolatorii. La nivelul membranei celulare, fosfolipidele sunt dispuse în două straturi, în oglindă, fiind unite între ele la nivelul picioarelor. Astfel că avem doi conductori separaţi de un izolator, ceea ce reprezintă definiţia unui condensator.
Diferenţa dintre un condensator şi o baterie obişnuită este aceea că atunci când un condensator se descarcă, el se descarcă complet dintr-o dată, pe când o baterie se descarcă progresiv. Astfel, fiecare membrană celulară funcţionează ca o mică baterie (condensator), care este continuu alimentată cu electroni de la grupele de baterii musculare.
Bateria de tip ADP/ATP – În interiorul fiecărei celule mai există încă un sistem tip baterie reîncărcabilă numit ADP/ATP. Când această baterie este încărcată, se numeşte ATP. Când bateria este descărcată, se numeşte ADP. Deoarece este un sistem de baterii reîncărcabile, există şi un fel de încărcător de baterie în interiorul celulei. Îl numim ciclul Krebs, sau ciclul acidului citric.
Acidul citric preferă acizii graşi. Când este disponibil suficient oxigen, pentru fiecare unitate de acizi graşi care intră în ciclul acidului citric, obţii suficienţi electroni pentru a încărca 38 de baterii ATP. Dacă oxigenul nu este disponibil, pentru fiecare unitate de acizi graşi care intră în ciclul Krebs obţii electroni doar cât să încarci două baterii. Astfel, când oxigenul scade, acest sistem ADP/ATP devine foarte ineficient. „Este ca o maşină care parcurge 60 de kilometri cu 3,34 litri, dar care ajunge să meargă doar 3 kilometri cu 3,34 litriˮ, explică Tennant.
Bateria ADN. Molecula de ADN măsoară 34/21 angstromi per ciclu de dublă spirală. Raportul acestor două numere este foarte aproape de phi, care este cunoscut ca secţiunea de aur sau raportul de aur. „Oricând aveţi ceva care este conform raportului de aur şi îl expuneţi la o energie scalară… energia scalară implodează în centru şi devine o sursă de energie pentru ADNˮ, spune Tennant.
Al cincilea sistem energetic – apa structurată Un al cincilea sistem ce înmagazinează şi eliberează energie este apa structurată – apă încărcată electric negativ care se află în celule şi în matricea extracelulară. Apa obişnuită de la robinet are formula H2O, dar această a patra fază a apei – apa structurată – este de fapt H3O2. Este mai vâscoasă, mai ordonată şi mai alcalină decât apa obişnuită, iar indicele de refracţie al acestei ape este cu aproximativ 10% mai mare decât cel al apei obişnuite. Densitatea ei este, de asemenea, cu 10% mai mare şi, aşa cum am menţionat, este încărcată electric negativ (potenţial electric negativ). Aceasta ar putea oferi un răspuns la întrebarea de ce celulele umane sunt încărcate electric negativ. Tennant nu vorbeşte aici despre apa structurată, dar este o componentă adiţională care joacă de asemenea un rol important în ceea ce privește sănătatea şi boala. Pe scurt, modul în care reîncarci această apă structurată este prin lumina solară. Expunerea la soare structurează apa din organism, ceea ce furnizează mai multă energie.
De ce au nevoie celulele pentru a funcţiona optim Aşa cum am menţionat deja, boala cronică este caracterizată de un voltaj scăzut. Apare atunci o întrebare evidentă – de ce pachetele de baterii nu menţin o încărcare electrică adecvată? Aici, apare un număr de factori care pot să joace un anumit rol. Printre cei mai importanţi sunt: – Hormonii tiroidieni – Hormonul tiroidian T3 controlează voltajul membranei celulare, în timp ce T2 controlează voltajul mitocondriilor. Astfel, este nevoie de niveluri adecvate de T3 şi T2 pentru ca celulele să funcţioneze optim. „Ceea ce am descoperit este că cel mai important aspect în toate bolile cronice este ca tiroida să fie adusă într-o stare optimă de funcţionare, căci altfel nimic nu va mai tinde să funcţioneze corectˮ, afirmă Tennant. „Una dintre probleme este că doctorii sunt instruiţi să verifice nivelul de TSH (hormonul stimulent tiroidian) şi uneori nivelul de T4. Dar deși TSH şi T4 ar putea fi normale, dacă nu ai cofactorii care să transforme T4 în T3, tot eşti hipotiroidian la nivelul celular.ˮ
– Infecţiile dentare – Aşa cum am arătat, voltajul trece din bateria musculară către exteriorul acesteia prin fascie, mergând apoi spre organe. Traseul de la fiecare pachet de baterii musculare – care este asociat unui meridian – trece printr-un anumit dinte. Există hărţi ale meridianelor de acupunctură care arată ce meridian corespunde fiecărui dinte. Conform celor prezentate de Tennant, dinţii acţionează ca întrerupători de circuit, astfel că dacă ai o infecţie la un dinte, voltajul va scădea sau poate chiar va fi anulat în acel circuit. Când aceasta se petrece, organele susţinute de acel circuit specific vor începe să funcţioneze defectuos.
– Cicatricile – Potrivit lui Tennant, cicatricile pot inhiba sau descărca semnificativ voltajul. Pentru a trata cicatricile, Tennant foloseşte uleiuri esenţiale în combinaţie cu instrumentul inventat de el numit Biomodulator/Biotraductor. „Doar puneţi Biotraductorul peste cicatrice până simţi dispariția câmpurilor electromagnetice. În felul acesta se deschide cicatricea şi voltajul poate să o traversezeˮ, afirmă el. „Durează aproximativ trei minute şi rezultatele sunt excelente.ˮ
Emoţiile creează câmpuri magnetice distorsionate ce scad voltajul Un alt factor cu adevărat important care scade voltajul organismului sunt emoţiile nefaste, refulate. De fapt organismul stochează emoţiile sub forma unor câmpuri magnetice. Tennant explică: „Dacă aduci un câmp magnetic într-unul dintre circuitele organismului, acesta pur şi simplu blochează fluxul de electroni. Astfel, ceea ce am observat este că unul dintre factorii cei mai importanţi de la care pornesc bolile cronice sunt de fapt emoţiile. Puteţi identifica aceste câmpuri magnetice ale emoţiilor în diferite moduri. Cercetările realizate de Eileen McKusick şi alţii au arătat că suntem cu toţii înconjuraţi de acest câmp magnetic, care se extinde până la aproximativ 1,5 m în afara trupului. Unul dintre aspectele pe care McKusick le-a prezentat este acela că îl putem evidenția cu ajutorul unui diapazon. Luați un diapazon, îl loviţi şi apoi ascultaţi-i vibraţia. Pe măsură ce îl mutaţi prin câmpul magnetic (din jurul trupului), când întâlneşte una dintre zonele de distorsiune emoţională, tonalitatea devine mai gravă. Chiar puteți auzi această modificare a sunetului. Dacă puteţi pune un pendul chiar acolo unde diapazonul indică această modificare, veţi observa pendulul învârtindu-se în sens invers acelor de ceas dacă există acolo o distorsiune emoţională. Se învârte în sensul acelor de ceas dacă nu există o asemenea perturbare.ˮ Pentru a face să dispară câmpurile magnetice anormale determinate de emoţiile nefaste, perturbatoare, Tennant recomandă aplicarea unui câmp magnetic mai puternic, folosind Biomodulatorul, care nu doar transferă electroni dar, de asemenea, emite o varietate de forme de undă, inclusiv energie scalară.
Tratarea degenerescenţei maculare În prezent, Tennant nu mai practică oftalmologia generală. Singurele probleme de ochi pe care le tratează sunt degenerescenţa maculară şi glaucomul, utilizând tehnici bazate pe voltaj. Macula se află pe meridianul stomac. „Motivul pentru care oamenii ajung să sufere de degenerescenţă maculară este acela că pierd acei -50 mV de care au nevoie pentru a crea noi celule la fiecare 48 de oreˮ, spune el. „Pe măsură ce acele celule mor, nu mai sunt înlocuite.ˮ Pentru a rezolva această problemă, este necesar să decelezi de ce există deficit de voltaj în meridianul stomac. De asemenea, este important să te asiguri că organismul primeşte toţi nutrienţii necesari pentru a construi celule maculare. Celulele nervoase au colesterol în proporție de 50% din greutatea lor, astfel că este aproape imposibil să contracarezi degenerescenţa maculară dacă eşti sub tratament medicamentos anticolesterol (statine), deoarece nu vei avea suficient colesterol în organism. Alţi nutrienţi importanţi sunt grăsimile de tip omega-3 şi acidul fulvic, comercializat de obicei sub denumirea de „oligoelement fulvicˮ, care furnizează vitamine, minerale şi aminoacizi. „Acidul fulvic permite un control primar al membranelor celulare deoarece este una dintre puţinele substanţe care poate să fie plus sau minus, după cum este necesarˮ, explică Tennant. „Când luăm acest supliment, ne furnizează tot ce avem nevoie. Bineînţeles, au apărut și studii care arată că acidul fulvic nu doar corectează deficitele minerale, dar ajută şi modul în care celulele intestinale interacţionează şi aşa mai departe. De asemenea, acidul fulvic este o modalitate importantă de a scăpa de metalele grele deoarece ajunge în interiorul celulei, preia metalul şi îl scoate afară, îl predă acidului humic, care apoi îl elimină din organism. În procedura de chelare a metalelor grele prin administrarea intravenoasă a anumitor substanțe, materialele chelatoare pot ajunge doar la nivel extracelular, deoarece nu pot să pătrundă în interiorul celulelor unde se află acumulate majoritatea metalelor grele.ˮ
Astaxanthinul, un puternic antioxidant, poate fi foarte eficient. Dacă macula se reînnoieşte la fiecare 48 de ore, persoanele cu degenerescenţă maculară uscată ar putea să înceapă să observe rezultate în cel puţin trei-patru zile de la începerea administrării, dacă există şi suportul nutriţional adecvat. În multe cazuri, Tennant a reuşit să îmbunătăţească vederea acestor pacienților până la redobândirea capacitaţii normale de a citi. Degenerescenţa maculară umedă este mai dificil de tratat, deoarece sângerările conduc la formarea de cicatrici, iar noile celule nu pot elimina cicatricile. În aceste cazuri, scopul este de a stabiliza boala şi de a preveni agravarea ei ulterioară.
Tratarea glaucomului Pentru a trata glaucomul este necesar să trataţi circuitul ficat/vezică biliară, deoarece nervul optic se află pe acest meridian. „Nervul optic se reînnoieşte la fiecare opt luni dacă are -50 mV pentru a o putea faceˮ, spune Tennant. „Ceea ce veţi descoperi la fiecare pacient cu glaucom este faptul că polaritatea meridianului ficat a scăzut sub zero, astfel că el devine un hoţ de electroni în loc să fie un donator de electroni.ˮ De asemenea, este necesar să se trateze sistemul nervos simpatic care controlează vasele limfatice, deoarece canalul Schlemm (prin care se scurge umoarea apoasă) de la nivelul ochiului este legat de sistemul limfatic. Astfel, „Pentru a vindeca glaucomul, este necesar să fie avute în vedere atât sistemul nervos simpatic, cât şi cel parasimpatic şi să ne dăm seama de ce există dezechilibru, iar apoi este necesar să îmbunătăţim circuitul ficat/vezică biliarăˮ, afirmă Tennant. Întrucât reînnoirea completă a nervului optic durează opt luni, va fi nevoie să treacă mai mult timp până veţi observa rezultate în tratamentul glaucomului. De asemenea, este posibil să reuşiţi doar să stopaţi evoluţia bolii, nu să o vindecaţi complet.
Tenant spune: „Repet, este important să faceţi tot ceea ce este necesar pentru ca celulele noi să funcţioneze. Partea cu voltajul este de bază. Dacă nu veți restabili voltajul optim, nimic nu va funcţiona. Chiar dacă aveți un regim alimentar perfect, dar nu aveți voltajul necesar în sistemul digestiv, tot muriți de foame. Este esențial să ai voltajul necesar. Este esențial să ai nutrienţii necesari. Este esențial să elimini toxinele. Este necesar să faci toate acestea.ˮ http://www.yogaesoteric.net/ & Lupul Dacic
Serialul ,,Tănăr și neliniștit” a depășit saga ,,Avem Aeroport”. Azi episodul Iohannis, Roxana Mânzatu, fondurile europene și proiectul… minor
Așa cum am anunțat deja ministrul Fondurilor Europene, Roxana Mînzatu, a anunţat că reprezentanţii Comisiei Europeane au agreat includerea Aeroportului Internaţional Braşov – Ghimbav pe lista obiectivelor care sunt sprijinite de experţii Băncii Europene de Investiţii pentru accesarea de fonduri europene.
Aeroportul Brașov trebuie să rămână un proiect… minor!!! Totuși, potrivit Roxanei Mînzatu, acordul luat miercuri, în urma consultărilor cu forurile europene, reprezintă un prim pas important făcut în direcţia realizării acestui obiectiv de importanţă locală şi regională, din bani europeni – dar așa cum am mai spus – aceasta a precizat că indiferent de varianta aleasă „va trebui să rămânem sub 75 de milioane de euro, pentru a nu fi considerat un proiect major. Discutăm de un proiect minor din punct de vedere al finanţării europene”. De ce am amintit acest fapt? Pentru că ne-am amintit de ceea ce scriam în septembrie 2017. Respectiv articolul:
,,Cine are interesul blocării Aeroportului Brașov!?” Fiind un promotor al orașului său de suflet, oraș care l-a propulsat în politică și care l-a catadicsit cu șase case, respectiv Sibiul, și l-a împins ca un sfânt serafim deasupra justiției, însuși președintele Klaus Iohannis nu dorește ca Brașovul să aibă un aeroport conform necesităților impuse de regulile pieței. De ce? Păi… Pentru cine nu își mai amintește, reamintim că nici în campania pentru prezidențiale din 2016, când, aflat la Brașov în campanie electorală și la o întâlnirile cu brașovenii, iar ulterior în mediul public sau la intâlnirile cu mass-media de aici nu a promis niciodată, nu a făcut nici măcar o referire că va sprijini în orice mod legal finalizarea proiectului privind Aeroportul Internațional Brașov-Ghimbav, deși a fost adesea anunțat că brașovenii își doresc realizarea aeroportului. În spatele acestei neimplicări stă dorința președintelui ca pe viitor Sibiul să devină centrul de interes al zonei, capitala Regiunii Centru, un proiect abandonat doar pe moment de politruci. Să nu fim naivi. Interesul determină politicianismul.
În viitoarea ,,împărțeală” (reorganizare teritorială n.r.) Iohannis pare-se că-și dorește ca Sibiul să devină capitală regională în detrimentul Brașovului sau a orașului Alba Iulia. În campania sa electorală pentru prezidențiale pentru a nu pierde din voturile brașovenilor, mai exact din susținătorii săi de aici, la sugestiile copreședinților de atunci ai PNL Brașov, respectiv actualul președinte al Consiliului Județean Brașov și al batrânului combinator de la Primărie, tov, Ghe… zis și George între corporatiști – ambii coordonatori de instituții implicate direct, dar cu rezultate extrem de modeste în ultimul deceniu în realizarea Aeroportului Brașov– a tolerat ideea realizarii unui aeroport mai mic decât cel de la Sibiu.
Practic, Iohannis, pare-se, a acceptat un simulacru de inițiativă practică lăbărțată pe f.f. mulți ani. Dovada stă și în faptele actuale. Mai exact de câteva luni (chiar ani) bune de când există posibilitatea reală de a se finaliza acest proiect ce a consumat fonduri uriașe pentru aproape nimic – zeci de milioane de euro pentru o pistă în paragină și un gard găurit – ce s-a întins pe o perioadă ridicol de mare de timp, nu se face nimic. Ei bine și acum, de exemplu, Veștea, „cu piciorul pe frână” insistă, ca din fondurile proprii ale instituției pe care o conduce, respectiv Consiliul Județean Brașov, să fie alocați alți mulți ani de aici încolo fonduri modeste pentru realizarea unui aeroport cu o capacitate extrem de modestă față de potențialitate – remintesc acest articol l-am scris în 2017. S-a schimbat ceva? n.n. Reamintim preș. CJ Adrian Veștea a refuzat mai multe finanțări externe, unele din ele extrem de serioase. Scripcaru nu prea are timp de așa ceva, căci stă mai mult la DNA când nu merge la Viena. Medicii știu de ce (este vorba de anul 2017 n.r.).
În favoarea acestui plan intim al președintelui Klaus Iohanis – și pus în practică de subordonații săi de la Brașov – stă faptul că presedintele tuturor românilor – !? – susține proiectul Autostrăzii București – Sibiu (dar nu pe la Brașov ci pe Valea Oltului). Fostul primar, acum președinte, vrea dezvoltarea aeroportului, dar din orașul care l-a făcut primar (Sibiu) timp de patru mandate, respectiv din anul 2000 până în 2016, an când printr-o conjuncură favorabilă a ,,eșuat” la Cotroceni. Să ne reamintim, guvernanții prin premierii Adrian Nastase și Călin Popescu Tăriceanu au bagat zeci de milioane de euro în Sibiu, după unele surse peste 100.000 milioane de euro, inclusiv pentru aeroport. Astfel, în opinia lui Klaus Iohannis brașovenii – dar mai ales potențialii turiști – ar trebui să se folosească de serviciile aeroportului din… Sibiu, sau în cel mai rău caz, să aibă acces la un aeroport mic și asta cât mai târziu cu putință. Spun de turiști pentru că Brașovul și Constanța continuă să atragă cei mai mulți turiști. În contrapondere se tot susține fără succes politic și nici măcar mediatic relizarea unui aeroport mare la Brașov, ceea ce ar putea determina o explozie a dezvoltării turistice dar și a măririi ponderei investițiilor și implicit o revigorare economică exponențială a Brașovului, oraș cu o solidă pregătire a speciliștilor în domenii ce țin de domeniul tehnic, fapt cu certe repercursiuni pozitive asupra vieții cotidiane pentru locuitorii din orașul de sub Tâmpa.
Soluția este una și simplă precum un calcul elementar: mai avem interesul de a dezvolta comunitatea, noi cei ce locuim în Brașov și nu de a o trăda? Prin și pentru interese politicianiste? Ale tuvă-n mama lor? Precum cele anterior amintite ale jupânașilor de anvergură județeană sau municipală? Pentru că dacă tot acesta este nivelul lor de țepari manelizați închipitori de arogață și închinători la supt de șpagă ar trebui să le reamintim – constant și cu eleganța votului – că ei ar trebui să reprezinte interesele tuturor brașovenilor și nu – doar pe ale lor sau pe ale lui Iohannis și ale sibienilor.
Cu tot respectul față de Sibiu și sibienii (re)amintesc că trăim într-o țară și într-o lume concurențială. Nu de puțini ori liderii politici și administrativi ai Brașovului uitș asta! Iar arbitrul – Iohannis – ne faulteză, pe noi locuitorii Brașovului, clar-vizibil- intenționat și evident, extrem de interesat. Mai ales că acești oamenii de paie, fezandați în parfumuri scumpe și whiskey-uri de seară, cu acces nu la cultură si bun simț, ci la dame de consumație și carduri alimentate din banul public, știu că acest Aeroport poate fi realizat rapid. Dar nu au chef pentru a-și conserva funcțiile și campaniile electorale. De unde halesc și ei câte ceva. Ceva milioane. Lei sau chiar euro. Milioane, repet. Căci că au existat și există potențiali investitori și implicit finanțarea necesară pentru Aeroportul Brașov- Ghimbav. Dar de la căpitanul de județ-președintele-pârnăiaș Căncescu (reamintim articolul este scris în 2017) încoace interesul acestora a fost legat doar de imagine și foloase probabil proprii. Câte vile au plătit canadienii în urmă cu vreo 11 ani? Întreb în glumă, evident. Intelcan-ul mai are ceva de zis? Constat, nu dau cu parul. Revenind.
Nici o instituție (Consiliul Județean sau Primăria Brașov) plătită de noi, dar păstorită în detrimentul brașovenilor, nu dorește faptic organizarea unei licitații publice internaționale pentru realizarea unei concesiuni pentru construirirea și ulterior operarea Aeroportului . Licitația se putea si se mai poate organiza în termenul legal de aproximativ două luni, iar printre clauzele ce pot fi impuse poate exista și acela că termenul de finalizare să fie de maximum doi ani de zile. Mai mult, ultimul investitor ce s-a prezintat a dorit ca la licitație să depună o garanție bancară de doar…70 de milioane de euro, iar dacă termenul limită de construcție nu era respectat acești bani urmau să intre în conturile Consiliului Județean. Li s-a transmis un sincer ,,hai sictir”. Că tot erau din Turcia. Faptul că aceștia au construit al treilea aeroport ca mărime din Europa, respectiv cel de la Frankfurt, a contat prea puțin. Mai putea fi stipulat faptul că faptul că redevența pe care viitorii parteneri să o plătească către instituția Consiliului Județean să fie de minim 20%, dar totodată CJ nu trebuia să suporte nici o posibilă pierdere financiară în operarea aeroportului. Și aspect foarte important, categoria aeroportului să fie B cu o capacitate de 1200 de persoane pe oră.
Pentru că… Un aeroport de categoria B se justifică la Brașov. Prin comparație, cel de la Sibiu are posibilitatea realizării unui trafic de 300 de persoane pe oră, cel de la Târgul Mureș are o capacitate de 520 de persoane care să ciurcule într-o oră, cel din Iași de 1.000 de persoane, cel din Timișoarade 1.200 de persoane care să călătorească în același interval de timp, iar aeroportul Henri Coandă are o capacitate maximă de 2.300 de persoane în același interval orar. Prin comparație CJ Brașov – la sugestia președintelui Klaus Iohannis? – dorește realizarea unui aeroport cu o capacitate de trafic de sub 200 de persoane pe oră, respectiv cel mai mic trafic din Romania în cea ce privește operarea unui aeroport actualmente potențial și al cărui termen de finalizare se întinde – iarăși -pe alți mulți ani de aici încolo. S-a propus în repetate rânduri în plenul Consiliului Județean fezabilitatea și oportunitate unui aeroport relativ mare pentru o țară din Est, cu o capacitate cel puțin comparabilă cu cel din Iași, dar conducerea subiectivă a acestei instituții a ignorat constant propunerile preferând continuarea realizări în numeroase și minuscule etape, din fondurile Consiliului Județean și ale altor instituții implicate doar vocal-public, a unui aeroport mic și -aporoape – inutil. Minuscul spre deloc, dacă se poate, așa cum își doresc cei mi mulți dintre aleșii noștrii.
Mai mult instituția anterior amintită plătește în continuare bani grei, în raport cu fondurile proprii, către pompos intitulate studii de fezabilitate care au mai fost facute de aceleași firme când președintele CJ Brașov era Aristotel Căncescu. Precum eternele studii despre curenții de aer, stoluri de vrăbii sau protecția urșilor. Nu glumesc. Doar în această toamnă s-au dat jumăte de milon de euro, banii jos, ochii la vârtejurile aeriene rapid stimați cotizanți. Una dintre aceste firme este, de exemplu, SC IPTANA SA, firma in spatele căreia se afă Berceanu. Cum că care Berceanu? Ăla, pedistul de vază, care zicea, când era ministru că Brașovul nu are nevoie de Aeroport!!! Reamintim că în 2009 Ministrul Transporturilor de atunci, Radu Berceanu, a declarat la Mediaş, într-o conferinţă de presă, că Aeroportul Braşov „este, probabil, o afacere imobiliară”. Cum suntem în 2017 cu regret spunem că probabil că Berceanu avea dreptate. Căncescu postr confirma! Tot el (Berceanu) spunea că ,,Din partea mea, dacă există nişte privaţi care să arunce cu bani, pot să facă şi o pistă de 46 km, să aterizeze navă spaţială. Este o problemă a afacerilor imobiliare aici. Dacă îmi demostrează cineva cu cifre, cu argumente, sunt gata să spun că am greşit”. Nu eu sunt chiar așa agramat. El a spus ,,să aterizeze navă spațială”. Nu ,,o navă spațială” futurologul futil a lui pește. Dar să trecem peste… Futilul decrepit zicea, după aceea, tot ca un ticălos ministru, că aeroportul va fi finalizat după Autostrada Bucureşti-Braşov, a cărei contract de execuție (semnat și parafat de fostul ministru Miron Mitrea) tocmai el l-a anulat în 2005/2006. ,,Şi nu este aşa departe de Sibiu, Târgu Mureş şi Cluj. Mai trebuie să vă gândiţi că aeroporturile funcţionează ca şi haburi. Dacă vin cu ceva, trebuie să şi plece cu altceva”, Hai bre priceputule? Câta dreptate ai matale când nu prinzi ciolanul din prima. Aport. Sezi cuminte. Acu l-ai prins? Ministrul uita cu buna stiinta ca în lumea modernă/occidentală, o localitate se consideră izolată dacă este la mai mult de 50 de km de un aeroport! Ceva bale ideologice ai nu-ți curg pe bărbia aia de arogant, mister Berceanu? Dar firmele lui mama lui de golan nesimțit aveau și au nevoie de bani publici (ăstai motivul pentru care s-au schimbat stâlpii de la iluminatul public sau bordurile și din Brașov). Precum firmele tuturor atârnicilor bugetofaci. Și fonduri sunt și în Brașov, căci banii nu au miros politic. Transced bunului simț, încadrându-se congruent intereselor. Și mă refer, da, la Berceanu, ăla, rudă de card, de partid cu ex-ministrul Transporturilor, ex-parlamentarul, ex- primarul, ex-președintele, ex-matelolotul T. Băsescu care zicea și el că România nu are nevoie de autostrăzi. Îl mai țineți minte? Asta susțin deorece nimeni din staff-ul liderilor liberali locali nu dorește o rezolvare rapidă și în favoarea intereselor comunității brașovene și chiar a celor din Covasna, ei bucurându-se de încrederea și sprijinul fățiș a lui Klaus Iohannis doar dacă nu se realizează acest aeroport.
Apropo, această opinie nu este favorabilă PSD. Când nu sunt la golănii și ăștiai dorm în front. Ca să nu spun în chiloți. Dacă aeroportul s-ar realiza rapid – greu, dacă nu imposibil de crezut în condițiile actuale – vor spune că au sprijinit aceasta inițiativă necesară. Dacă nu – mult mai ca sigur – va fi pentru nenumiții de la puterea guvernamentală și aburitori locali motiv de burzuluială și agresivitate propagandistică în viitoarele campanii electorale. Din păcate pentru politicienii – dar ar putea fi un lucru bun pentru cetățeni, categorie din care cu onor fac parte – trebuie amintit și faptul că relizarea unei licitații internaționale – legea permite și chiar promovează acest fapt- ar determina blocarea accesului firmelor de casă ale politrucilor la banii publici, constructorul licitației decizând ulterior asupra firmelor ce vor fi implicate în proiect și nu factorii decizionali politici din fruntea CJ Brașov sau de la Primăria ,,SC Scripcaru SA” Brașov ce-și urmăresc strict, frenetic si abuziv interesele pecuniare. Q.E.D.
Conform directorului executiv
Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), Stânea Dorel Longhin începând cu
data de 16 octombrie 2019 instituția va demara Campania de plată în avans a
fermierilor care au depus cereri unice de plată în anul 2019.
Reamintim că în conformitate cu Decizia
de punere în aplicare a Comisiei nr. 6536, statele membre ale U.E. – deci și
România – pot face plăți în avans de până la 70 % în cazul plăților directe
enumerate în Anexa I la Regulamentul (UE) 1307/2013, și de până la 85% în cazul
sprijinului acordat în cadrul măsurilor de dezvoltare rurală menționat la
articolul 67 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1306/2013.
Denumire scheme APIA
Cuantum avans 2019 (euro/ha)
Schema de plată unică pe suprafață – SAPS
102,6082
Schema de plată
redistributivă
primul interval:1-5 ha
inclusiv – 5,0000
al doilea interval: peste 5
ha și până la 30 ha (inclusiv) –
48,7127
Schema de plată pentru
practice agricole benefice pentru climă și mediu (plata pentru înverzire)
59,3201
Schema de plată pentru
tinerii fermieri
31,2477
Sprijinul cuplat în
sectorul zootehnic pentru speciile ovine și caprine
17,7173
Precizăm că plăţile pentru
schemele finanțate din FEGA (Fondul European de Garantare Agricolă) se fac în
lei, la cursul de schimb valutar de 4,7496 lei/euro, stabilit de Banca
Centrală Europeană în data de 30.09.2019 şi publicat în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene, seria C nr. 329/3.
Plăţile pentru schemele finanțate din FEADR (Fondul European Agricol de
Dezvoltare Rurală) se fac în lei, la cursul de schimb valutar de 4,6635
lei/euro, stabilit de Banca Centrală Europeană în data de 31.12.2018 şi
publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C nr. 1/06.
Campania de plăți în avans se
va derula în perioada 16 octombrie – 30 noiembrie 2019, în conformitate cu
prevederile Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al
Consiliului U.E. dar și conform Ordinului Ministrului Agriculturii și
Dezvoltării Rurale nr. 69/25.01.2019 privind stabilirea modalității de
coordonare a implementării schemelor de plăți directe și a ajutoarelor
naționale tranzitorii care se aplică în agricultură, la nivelul Ministerului
Agriculturii și Dezvoltării Rurale și al Agenției de Plăți și Intervenție
pentru Agricultură.
Conform Serviciului Public Local de Termoficare Braşov tariful pentru populaţie pentru gigacalorie cu tot cu TVA este de…. 541,89 lei. Prețul nu s-a modificat și este cel aprobat printr-o hotărâre de Consiliu Local din una iulie a anului 2017. Probabil nu s-a modificat pentru că este an elecoral. La anul… Însă, în cazul persoanelor fizice, diferenţa va fi acoperită de la bugetul local al municipiului Braşov și va fi de 198,97 lei/gigacalorie cu tot cu TVA inclus, care a fost aprobat printr-o hotărâre de Consiliu Local din luna iulie a anului 2017.
Asta înseamnă că bugetul local va oferi o subvenție de 343,92 lei pe gigacalorie.
Revenim. Oamenii fug de serviciile firmei din subordinea lui George S. Concret, pentru energia termică furnizată&consumată de populaţie municipalitatea braşoveană va contribui 342,92 lei/gigacalorie, adică 63,3% din cost, iar beneficiari plătind diferența de 36,7 %. De luni, la Braşov, ne spun autoritățile faptul că s-au îndeplinit condiţiile prevăzute de lege pentru începerea furnizării agentului termic. Amintim că potrivit unei hotărâri de guvern de anul trecut, sezonul rece porneşte când se înregistrează trei zile consecutive cu temperaturi sub zece grade Celsius în intervalul orar 20:00 – 6:00. Chiar și așa de ani de zile brașovenii fug ca de dracul când aud de Serviciului de Termoficare – fostul CET, deși conducerea de acolo spune că numărul de debranşări s-a redus la 20% faţă de anul trecut. În schimb, au existat câteva rebranşări importante, între care Bazinul Olimpic, care firesc aparține tot statului. De asemenea, se poartă discuţii pentru rebranşare cu mai multe firme dar mai ales grădiniţe şi școli, probabil ca să aibă motiv părinții să mai dea niște bani la fondul clasei să nu moară de foame atârnicii din administrația publică locală ce depind de Georgică.
Șoc! Autoritățile brașovene nu au fost luate prin surprindere de sezonul rece!!!!! La Braşov potrivit directorului Serviciului Public Local de Termoficare Braşov, Mircea Marin totul a fost pregătit din timp: „Luna trecută am încărcat instalaţiile, s-au făcut probele de rigoare. Spre deosebire de anii trecuţi, am făcut probele cu apă caldă, nu cu apă rece, din cauza faptului că le-am făcut într-o perioadă în care temperaturile scăzuseră. Pot spune că, la momentul actual, furnizăm căldură pentru aproximativ 90% din clienţi”. Echipele de intervenţie au avut câteva probleme, remediate însă rapid conform surselor citate. Între probleme a fost şi o situaţie în cartierul Noua, unde o familie se debranşase fără să anunţe, nu a astupat ţevile şi a avut parte de o surpriză neplăcută. Toate avariile au fost remediate.
Totuși și la aceste prețuri
,,subvenționate” au existat asociaţii care au solicitat să nu primească, până
una alta, căldură.
Pentru a mai prinde niște clienți în capcana acestei regii ce a tocat zeci de
ani banii publici conducerea recomandă soluţii pentru tot sezonul rece. „Este foarte important ca oamenii să
înţeleagă necesitatea montării capetelor termostatate la calorifere şi a
repartitoarelor, pentru că, atunci, efectiv, consumi şi plăteşti cât consumi,
cât ai nevoie”.
Potrivit lui Mircea Marin, o gospodărie consumă mai puţin de o jumătate de
gigacalorie, pe când firmele sau instituţiile care s-au rebranşat consumă cât
2.500 de apartamente.
VOM REVENI CU DOSARUL CORPULUI DE CONTROL AL PREMIERULUI CIOLOȘ PRIVIND TERMOFICAREA CE A STAT LA BAZA UNUI DOSAR DNA AFLAT ACUM ÎN INSTANȚĂ ȘI ÎN CARE ,,EROUL” ESTE GEORGE SRIPCARU.
UN COMISAR ACUZA – ARMA LETALA! Guvernele post-decembriste care s-au perindat la conducerea ţării în ultimii 25 de ani, au distrus, au jefuit, au falimentat, au privatizat defectuos ori au vîndut la fier vechi, peste 1.200 de mari întreprinderi româneşti. Drept urmare, aproape jumătate din forţa aptă de muncă a plecat în Italia, Germania, Spania, Franţa…etc. Unii muncesc pentru ei şi pentru familiile abandonate în ţară, alţii fură, cerşesc, ucid în numele supravieţuirii… In anul 1989, România nu numai că nu avea datorii externe, ci dispunea de 18 miliarde de dolari, care se constituiau din lichidități bancare sub formă de rezerve valutare şi de creanţe generate de exporturi. Unde au dispărut aceste sume???
Eu, Cms. sef(r si rtg) DIMA PETRICA, cetăţean român, vă acuz pe voi
politicienii ce aţi condus România în ultimii 25 ani de următoarele
fapte abominabile săvârşite împotriva României şi a poporului român:
1. Aţi înşelat poporul spunând ca vreţi să-i oferiţi o viaţă mai bună. În fapt aţi vrut o viaţă mai bună doar pentru voi, pentru familiile voastre şi acoliţii voştri Mafioti. 2. Aţi furat miliarde de dolari din bugetul statului deturnând banii de la buget spre conturile firmelor voastre şi ale acoliţilor voştri. 3. Aţi căpuşat vreme de 25 ani toate firmele de stat, distrugând întreaga economie de stat. 4. Aţi încălcat drepturile omului făcând legi strâmbe ce v-au protejat pe voi, pe interlopi şi pe gangsterii ce vă înconjoară şi prin aceleaşi legi strâmbe aţi înrobit poporul. 5. Aţi privat poporul de dreptul la o viaţă decentă, aţi dus o adevărată politică de genocid împotriva acestui popor prin distrugerea intenţionată a sistemului sanitar, prin privarea de asistenţă medicală, prin încurajarea migraţiei medicilor de valoare, prin lipsa de medicamente, prin desfiinţarea spitalelor. 6. Aţi furat dreptul la o bătrâneţe decentă pensionarilor ce au muncit o viaţă şi şi-au plătit asigurările în mod corect. 7. Aţi distrus toată industria românească aducând ţara intr-o prăpastie, fără şansa de a se mai ridica. Aţi distrus industria chimică, industria constructoare de maşini, industria navală, industria electrotehnică, industria de utilaj minier, industria extractivă, industria alimentara, TOT,TOT, TOT. 8. Aţi distrus toată agricultura. România ajungând dintr-un mare exportator, un mare importator. 9. Aţi distrus tot sistemul de irigaţii şi toate serele renumite ale României. 10. Aţi distrus toate livezile şi fondul genetic de excepţie al pomiculturii româneşti. 11. Aţi transformat România dintr-un mare exportator într-o societate de consum, într-un importator care nu mai produce mai nimic în ţară şi importă pînă şi cereale, legume şi fructe. 12. Aţi distrus toată industria turistică a ţării aducând în ruină toate hotelurile şi staţiunile turistice înfloritoare pina în 1990, cu scopul de a va autoîmproprietării voi cu ele, pe preţuri de nimic. 13. Aţi distrus tot sistemul economic privat înrobindu-l cu taxe care să vă asigure vouă bani pe care sa îi puteţi deturna din bugetul de stat. 14. Aţi sufocat sistemul economic privat cu o birocraţie nemaiîntâlnită nicăieri pe planetă cu scopul de a da de lucru, salarii mari nejustificate unor funcţionari, unei caracatiţe clientelare imense. 15. Aţi dat străinilor toate bogăţiile naturale ale ţării, bogăţii pe care străbunii noştri le-au apărat vreme de 2.000 de ani cu preţul vieţii. 16. Aţi îndatorat această ţară cu peste 100 miliarde de euro fără să fi făcut absolut nimic pentru ţară cu aceşti bani. 17. Aţi distrus învăţământul românesc care a ajuns în 25 de ani de pe primul loc în Europa, pe ultimul loc. 18. Aţi favorizat aparitia, dezvoltarea si înmulţirea clanurilor interlope care terorizează oraşele ţării prin violenţă, furt, înşelătorie, jafuri, cămătărie, trafic de persoane, promiscuitate şi taxe de protecţie. 19. Aţi batjocorit istoria acestei ţări impunând în şcoli o istorie mincinoasă ce murdăreşte trecutul acestui popor cu scopul de a-i fura sufletul, demnitatea, mândria si patriotismul. 20. Aţi distrus cultura acestui popor prin subfinanţare şi dezinteres, încurajând proliferarea culturii de cârciumă şi de maidan, a manelelor şi a filmelor de proastă calitate. 21. V-aţi făcut facultăţi private prin care stoarceţi de bani poporul ca să vindeţi aşa zise diplome, în realitate hârtii fără valoare unor tineri dezorientaţi care nu mai înţeleg nimic din principiile selecţiei pe bază de cunoştinţe şi valoare. 22. Aţi făcut de ruşine numele ţării noastre, România fiind azi ruşinea Europei, iar românii cei mai dispreţuiţi cetăţeni din Europa. 23. Aţi provocat cel mai mare exod din istoria acestei tari, aţi transformat românii în ultimul popor migrator al istoriei. 24. I-aţi răpit unei întregi generaţii de copii dreptul la mamă, dreptul la tată, dreptul la familie prin plecarea părinţilor la munca în străinătate. 25. Aţi defrişat pădurile ţării ca să le daţi pe mai nimic străinilor, îmbogăţind doar câţiva politicieni. 26. Aţi înstrăinat tot sistemul bancar al ţării făcând din români slugi la străini. 27. Aţi distrus tot comerţul românesc aducând în ţară marile hypermarketuri care au transformat sute de mii de mici întreprinzători români în sclavi de hypermarket. 28. Aţi distrus cercetarea românească, una dintre cele mai competitive din lume în urmă cu 25 de ani. 29. Aţi distrus un întreg sistem organizaţional care fusese construit cu mari sacrificii in epoca socialista. 30. Aţi înstrăinat tot sistemul energetic atentând în acest fel în mod grav la suveranitatea ţării. 31. Aţi pierdut (cedat) cu acte, moştenirea Gojdu – tradare nationala! 32. Atiţi pierdut pentru totdeauna tezaurul României încredinţat spre păstrare Moscovei; 33. sub… conducerea voastră, România a fost scosă de pe lista producătorilor de aur, pierzînd astfel dreptul de a folosi poansonul BNR. În aceste condiţii, orice producator de aur din Romania trebuie sa apeleze la un laborator acreditat, ceea ce înseamnă costuri suplimentare pentru inscripţionarea lingourilor; 34. Ati furat sumele enorme care constituiau fondul de pensii în 1989! 35. Ati furat banii Fondului Solidaritatea! „În spatele fiecărei mari averi se află o fără-de-lege.” – aprecia Honore de Balzac. Voi cum veţi justifica traiul regesc şi averile colosale pe care vi le-aţi permis? 36. Ati jefuit batranii de casele in care si-au crescut generatii de copii si pe care si le cumparase in mod cinstit, de buna-credinta, iar voi le-ati „RETROCEDAT” unor borfasi sau chiar voua, lasandu-i sa moara pe drumuri. 37. Ati decimat armata romana, schilodind-o si transformind cadrele militare in someri, sclavi si muritori de foame intrucit acestia au fost pregatiti doar sa-si apere patria si poporul chiar cu pretul vietii, nestiind sa se descurce intr-o economie banditeasca pe care ati creat-o. 38. Ati desfiintat obligativitatea stagiului militar de catre tanara generatia, lipsindu-i de o educatie, de o pregatire pentru viata si munca, pentru respectarea normelor de convetuire sociala, lasandu-i prada tentatiilor consumului de droguri, traiului parazitar-infractional, violentelor stradale, violurilor, talhariilor, etc. 39. Aţi făcut din România o ţară murdară şi poluată, după chipul şi asemănarea voastră. Pentru toate acestea va acuz de crimă împotriva poporului român şi cer organelor de stat îndreptăţite să treacă la anchetarea şi judecarea tuturor celor responsabili de cele mai sus arătate. În cazul în care organele de stat îndreptăţite nu vor dori sau nu vor putea să facă dreptate, noi poporul român ne rezervăm dreptul de a face toate demersurile necesare, astfel încit cei vinovati sa fie anchetati, judecati si condamnati. Cauza legitimă a poporului s-a declanșat! Numărătoarea inversă a început!!!
Deputatul USR Brașov, Tudor Benga, somează Consiliului Județean să nu mai piardă timp inutil în a face analize peste analize pe tema turnului virtual, ci să treacă direct la realizarea turnului fizic – unul care se pretează pentru tipul de aeroport pe care Brașovul și-l dorește pe termen lung, ca număr de pasageri.
„Când a apărut Studiul de fezabilitate revizuit pentru tot aeroportul, în 2016, întreg costul pentru turnul de control fizic era estimat la 3,2, milioane, plus echipamente de 700.000 de lei. Atunci am spus că aceste costuri nu sunt realiste și că proiecția financiară este nejustificat de mică. Și iată că, în clipa de față, suntem la punctul în care se estimează un cost de 3,6 milioane lei doar pentru studiul de fezabilitate privind serviciile de navigație, iar această majorare vine pe fondul dilemei turnului fizic vs. turn virtual. În acest moment, pare că CJ Brașov trage mâța de coadă și încearcă, pe de o parte, să întindă de timp, pe de altă parte, să își găsească justificări pentru eventualele întârzieri ale termenului dat inițial pentru realizarea aeroportului.
Probabilitatea ca un aeroport ca cel de la Brașov, ce estimează să atingă un trafic de 1 milion de pasageri/an în 5-6 ani, care să fie gestionat printr-un turn virtual, este foarte mică. Așa că, mai devreme sau mai târziu, vom avea nevoie de un turn fizic. De aceea eu le cer public celor de la CJ Brașov, să nu mai lanseze pseudo-pretexte și pseudo-dileme legate de turnul de control, care sunt doar motive de a prelungi termenul de finalizare și, totodată, de tocat bugetul județean“, a declarat deputatul USR Tudor Benga.
USR – temenul de 2020 pentru finalizarea aeroportului – nerealist! Liderul USR Brașov susțin că în contextul actual, este puțin probabil ca Aeroportul Internațional Brașov-Ghimbav să fie gata până în 2020, din păcate, iar discuțiile referitoare nu doar la turnul de control, ci și la o eventuală finanțare a întregului proiect din fonduri europene, sunt pe lângă subiect, așa cum se prezintă el la acest moment, a precizat Tudor Benga. „Se discută din ce în ce mai mult, în ultima perioadă, și despre a aplica pe fonduri europene cu acest proiect al aeroportului. Dar, la acest moment, nu există linii/ghiduri de finanțare europene pentru așa ceva și să ajungi să le schimbi în timp util, sunt șanse minuscule. Posibilitatea există, dar reticențele sunt foarte mari, pentru o perioadă atât de strânsă“, a mai declarat Tudor Benga. În acest context, un proiect al Aeroportului Internațional Brașov – Ghimbav care să fie finalizat în 2020, așa cum în mai multe rânduri au susținut reprezentanții administrației județene, este imposibil de realizat. De altfel, până și conducerea Consiliului Județean a recunoscut că finalizarea aeroportului nu mai este posibilă în 2020. „După discuția cu ambasadorul Turciei, de săptămâna trecută, președintele Consiliului Județean Brașov a anunțat că, până la finalul anului 2020, aeroportul va fi finalizat în proporție de 90%. Dacă se va întâmpla acest lucru, atunci el nu va deveni operațional până la jumătatea anului 2022”, a încheiat Tudor Benga.
Pasajul de vreme cu ploi, frig și vănt este pe cale să depășească teritoriul național. Temperaturile aerului vor creşte începând de miercuri urmând să ajungă, în a doua parte a săptămânii viitoare, chiar şi la 25 de grade. Potrivit directorului general al Administraţiei Naţionale de Meteorologie, Elena Mateescu, citată de Agerpres, pe parcursul lunii octombrie vor fi multe zile cu soare şi temperaturi ridicate. „Începând de miercuri vom înregistra creşteri în ceea ce priveşte regimul de temperaturi de la o zi la alta astfel încât este posibil din a doua jumătate a săptămânii să vorbim de valori cuprinse între 21 şi chiar 24, 25 de grade în Lunca Dunării. 25 de grade la nivelul unei temperaturi maxime în ţara noastră reprezintă pragul unei zile de vară. Vom mai avea, pe parcursul lunii octombrie, perioade în care mercurul în termometre să ne aducă valori de temperaturi ridicate şi multe zile cu soare”, a declarat Elena Mateescu, sâmbătă dimineaţa, la Antena3.
Potrivit prognozei pe 4 săptămâni elaborate de ANM, în primele două săptămâni din octombrie, până cel mult la începutul ultimei decade din lună, este posibil să se înregistreze, în medie, temperaturi uşor mai ridicate decât normalul climatologic, cu cele mai mari valori în special în partea de sud şi sud-est. „După 10 octombrie vorbim de temperaturi maxime mai mari de 20, 21 grade în Lunca Dunării şi temperaturi apropiate de normele climatologice. Din punct de vedere climatic, luna octombrie marchează o scădere a regimului de temperaturi comparativ cu prima lună de toamnă, în medie cu 4,5 grade. Dacă la nivelul lunii septembrie vorbim de o medie climatologică lunară de 14,5 grade, iată că deja în octombrie vorbim de 9,8 grade iar în noiembrie de 4,5 grade”, a mai spus directorul general al ANM. Aceasta a amintit şi de fenomenul înregistrat în urmă cu două zile, când în România au fost „două anotimpuri” în 24 de ore. În timp ce, în vestul ţării, erau valori foarte coborâte de temperatură, de cel mult 10 – 12 grade, în sudul şi sud-estul ţării s-au înregistrat 30-31 grade. „În mai puţin de 24 de ore, în partea de vest a ţării mercurul în termometre a coborât cu mai mult de 10, 15 grade. Aceste alternanţe de perioade foarte călduroase urmate de perioade mai reci, cu siguranţă au o probabilitate mai mare de producere pe parcursul următoarelor două luni de toamnă. Elementul caracteristic a ceea ce s-a întâmplat pe întreg anul 2019 a fost această evoluţie. Mai multe luni cu abateri termice pozitive mai mari de 1,5 – 2,5 grade chiar pe parcursul lunii februarie, o lună de iarnă, în iunie 2,5 grade, în august 1,8 grade, în septembrie 1,5 grade”, a explicat Elena Mateescu. Datele preliminare la acest moment indică faptul că, din cele nouă luni parcurse până în prezent, 6, şi este posibil ca şi octombrie, ţinând cont de estimările celor 4 săptămâni, să încheie pe un plus în ceea ce priveşte abaterea termică pozitivă.
Referitor la regimul de precipitaţii, reprezentantul Administraţiei Naţionale de Meteorologie a subliniat că este nevoie să plouă pentru că în bună parte din ţară cantităţile sunt deficitare iar fenomenul de secetă pedologică este puternic. „Încă mai este nevoie de precipitaţii pentru că perioada actuală coincide cu campania însămânţărilor de toamnă”, a precizat Elena Mateescu. Pe de altă parte, aceasta nu a exclus ca anul 2019, pe medie, să fie un an din seria celor mai călduroşi înregistraţi atât la nivelul ţării noastre cât şi la nivel mondial. „Şi Organizaţia Meteorologică Mondială estimează perioada 2015 – 2019 drept una dintre cele mai călduroase perioade din seria istoriilor măsurătorilor meteorologice şi 2019 să se alăture seriei anilor anteriori ca fiind cei mai călduroşi. Vom face bilanţul după 31 decembrie şi vom vedea cum ne vom situa”, a mai afirmat sursa citată.
Creșterea economică din primul semestru din acest an a fost de 4,7%, potrivit datelor provizorii ale Institutului Național de Statistică (INS). PIB-ul nominal a fost de peste 440,9 miliarde lei. Conform INS, la creşterea PIB, în semestrul I 2019 faţă de semestrul I 2018, au contribuit aproape toate ramurile economiei, contribuţii pozitive mai importante având următoarele ramuri:
Comerţul cu
ridicata şi cu amănuntul; repararea autovehiculelor şi motocicletelor;
transport şi depozitare; hoteluri şi restaurante (+1,2%), cu o pondere
de 20,3% la formarea PIB şi al căror volum de activitate s-a majorat cu
5,8%;
Construcţiile (+0,5%), cu o pondere de 3,5% la formarea PIB şi al căror volum de activitate s-a majorat cu 14,9%;
Informaţiile şi comunicaţiile (+0,5%), cu o pondere de 5,8% la formarea PIB şi al căror volum de activitate s-a majorat cu 9,9%;
Activităţile
profesionale, ştiinţifice şi tehnice; activităţile de servicii
administrative şi activităţile de servicii suport (+0,5%), cu o pondere
de 7,0% la formarea PIB şi al căror volum de activitate s-a majorat cu
7,7%.
Impozitele nete pe produs, cu o pondere de 9,5%
la formarea PIB, au contribuit cu +0,9% la creşterea PIB, volumul lor
majorându-se cu 8,9%.
Din punctul de vedere al utilizării PIB, creşterea s-a datorat, în principal:
cheltuielii
pentru consumul final al gospodăriilor populaţiei, al cărei volum s-a
majorat cu 6,1%, contribuind cu 3,9% la creşterea PIB;
formării brute de capital fix, care a contribuit cu 2,3% la creşterea PIB, ca urmare a creşterii volumului său cu 12,4%.
O
contribuţie negativă la creşterea PIB a avut-o exportul net (-2,0%),
consecinţă a creşterii cu 2,7% a exporturilor de bunuri şi servicii
corelată cu o creştere mai mare a volumului importurilor de bunuri şi
servicii, de 6,4%.
„A
fi român nu trebuie să vă oprească de la a asculta politicos predicile
americane despre democraţia globală, dar ar trebui să vă împiedice de la
a le lua prea în serios.”
Cuvantare ca din EMINESCU – discursul prof. Paul Gottfried sustinut la UNIV.AL.I.CUZA din Iasi (textul merită citit până la capăt!!!)
Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi a găzduit cu ceva timp în urmă, conferinţa “Worrying about Europe’s historic nations” susţinuta de Paul Gottfried. Gottfried este profesor universitar doctor la Departamentul de Ştiinţe Politice, Elisabethtown College, Statele Unite şi cel mai cunoscut critic american al neoconservatorismului, multiculturalismului şi elitelor manageriale ale statului. Este autor a numeroase cărţi, articole şi studii despre istoria intelectualităţii, paleoconservatorism, istoriografie veche şi teorie politică, publicate în mai multe limbi. Descendent al unei familii evreieşti de cultură germană din Budapesta, educat la Yale şi la Yeshiva University, Paul Gottfried e un reputat istoric al mişcării conservatoare, bucurându-se de-a lungul vieţii de prietenia lui Richard Nixon, Pat Buchanan, John Lukacs, Christopher Lasch şi Murray Rothbard. Beneficiar al unei burse Guggenheim, profesorul Gottfried a publicat zece cărţi şi sute de articole, în reviste de specialitate şi în presă americană şi din Europa. Prof. Paul Gottfried este autorul lucrării “Mişcarea conservatoare”, apărută și la noi, la Editura Logos, în traducerea lui Dragoş Moldoveanu şi sub îngrijirea lui Mircea Platon.
Pe lângă multe alte observaţii şi întrebări esenţiale şi urgente, Paul Gottfried ne aminteşte că nu trebuie să-i permitem perspectivei economice să devină dominantă. Spre deosebire însă de alţi pretinşi conservatori, care ne spun, aşa cum o face Roger Scruton de pildă, că “bunurile spirituale sunt corupte sau distruse de încercarea de a le cumpăra, iar dacă ele au un preţ, acesta este măsurat de jertfă şi abnegaţie”. „Pe Gottfried îl putem lua în serios. Nu pentru că ar spune mai bine aceleaşi lucruri, ci pentru că, spre deosebire de un Scruton, Gottfried nu a participat la parcelarea şi brandificarea nici unei culturi (Scruton, după cum se ştie, este membru al Consiliului Academic al Institutului de Studii Populare, sprijinind, din această poziţie, proiectul neoconservator/neoliberal de purificare identitară a românilor”, arată Gheorghe Fedorovici pe blog-ul personal.
Prezentăm mai jos textul integral al conferinţei susţinute de Paul Gottfried, în traducerea lui Mircea Platon.
“E o onoare deosebită pentru mine să mă adresez astăzi dumneavoastră cu ocazia sărbătoririi a 150 de ani de la întemeierea universităţii dumneavoastră. Universitate care, am aflat, e cel mai vechi centru de învăţământ superior din România. Mărimea si facilităţile impresionante ale Universităţii “Al. I. Cuza” precum si distinşii profesori si membri ai administraţiei universitare pe care i-am întâlnit mi-au dat o idee despre rolul pe care îl jucaţi in propăşirea educaţională si culturală a României. Ca atâtea alte centre europene de educaţie care au devenit proeminente in secolul al nouăsprezecelea, Iaşul a reflectat si a promovat in acelaşi timp renaşterea naţionala care avea loc in acea epoca. Nu era, si nici nu e încă, nicio incompatibilitate intre a fi unul din punctele focale ale gândirii si cercetării si redescoperirea tradiţiei naţionale. Aceste procese au mers mana in mana in Europa Centrala si de Est, si din acest punct de vedere Iaşul si România nu sunt excepţii.
Un fenomen mai nou e insa încercarea deliberata de a slabi conexiunea care exista intre naţiuni si trecutul lor istoric, diminuarea relaţiei dintre învăţământ sau alte activităţi culturale si contextul specific naţional. Aceasta moda a implicat tratarea politicii, a educaţiei si a “valorilor” ca exerciţii de antrenare a conştiinţei globale. Desigur ca nimeni nu neaga standardele de decenta umana sau impulsurile conştiinţei care ne fac sa tratam alte fiinţe omeneşti cu respectul cuvenit. Nu voi nega nici faptul ca încleştările si conflictele etnice si naţionale si ura la care au dat naştere au avut, in special in aceasta parte a Europei, consecinţe nefericite. S-a vărsat mult sânge nevinovat din cauza ca naţiunile europene nu au putut sa îşi rezolve in mod paşnic disputele etnice si teritoriale. Ca descendent al unor oameni care au suferit mult in ambele războaie mondiale, declanşate din cauza unor răni naţionale lăsate sa se infecteze, pot sa înţeleg refuzul unor europeni de a se întoarce in acel punct. De ce sa trezeşti monstrul care doarme si care ar putea sa ne rănească dacă-l sculam din somn?
Dar astăzi nu aceasta e principala noastră problema. Problema noastră e diferită şi cel puţin la fel de gravă. Ameninţările la adresa libertăţilor individuale si colective vin din Occident, dintr-o civilizaţie cu care România are legături lingvistice, culturale si religioase. Ameninţările la care mă refer vin de la cei care, in numele luptei împotriva inamicului “fascist”, vor să niveleze si să omogenizeze omenirea, începând cu cei care ţin prea mult la trecutul lor. Statul universal omogenizant care nivelează până la anihilare naţiuni, sexe si comunitati e acum pericolul care i-a luat locul lui Hitler, Stalin, Ceauşescu si altor tirani recenţi. Daca vechii tirani mărşăluiau împotriva duşmanilor naţionali sau mobilizau masele împotriva aşa-ziselor “clase duşmănoase”, noul inamic îmbrăţişează întreaga omenire pentru a o reeduca. Nu ştiu ce e mai periculos, tiranul care ne lipseşte de viaţă sau cel care ne lipseşte de identitate, de tradiţie. As prefera, in orice caz, sa nu am de-a face cu niciunul.
Părţile centrale si de vest ale continentului european s-au depărtat
atât de tare de idealul lui Charles de Gaulle, al unei “Europe a
naţiunilor”, ca ne vine greu sa credem ca nu mai târziu de anii ’50 cei
din Europa Centrala si de Vest se considerau o confederaţie de
comunităţi naţionale. Uniunea Europeana reglementează acum pana si cele
mai mici aspecte ale comportamentului social in numele tolerantei. E
intr-adevăr imposibil pentru orice naţiune membra a UE sa încerce sa se
conducă după propriile standarde naţionale sau religioase fara sa fie
învinuita ca incalca vreunul din “drepturile omului” confecţionate
birocratic. Aceleaşi autoritati internaţionale ne dictează si ce putem
sau ce nu putem sa spunem despre propria noastră istorie, si ce trebuie
sa credem si sa predam in scoli pentru a nu fi consideraţi
“intoleranţi”.
Lucrând la cartea mea despre stânga europeana post-marxista, adică
multiculturala, am fost şocat sa descopăr dezrădăcinarea planificata a
europenilor, un proces controlat si încurajat de administratorii
guvernamentali, si care se petrece deja de multa vreme in tari receptive
la asemenea tratament precum Spania, Germania, Suedia si Anglia.
Printre vecinii dumneavoastră occidentali, corectitudinea politica se
afla la loc de cinste si orice abatere de la criteriile ei e
considerata, din ce in ce mai des, o crima.
“Hate speech” e pedepsit ca ofensa împotriva oricărui grup, cu
excepţia creştinilor europeni albi, iar populaţiile majoritare au fost
reeducate conform modelului cultural-politic propus de marxistul
cultural Jürgen Habermas, printre alţii. Europenii ar trebui sa se vadă
pe sine nu ca membri ai unor naţiuni etnice sau istorice, ci ca cetăţeni
ai unei democraţii generice. Aceasta democraţie rezista sau cade odată
cu ceea ce s-au declarat a fi nişte drepturi ale omului universal
aplicabile, deşi in acest sistem grupurile imigrante sunt uneori
considerate “mai egale” decât populaţia indigena. Din acest punct de
vedere, asocierea cu o tara e relevanta doar din raţiuni de convenienta
lingvistica. Totuşi, Habermas insista ca germanii au o raţiune speciala
de a ramane germani, de a se perpetua ca si entitate colectiva, si anume
pentru a ispasi la infinit trecutul lor de o răutate ieşita din comun.
Recent, un politician creştin-democrat german s-a plâns ca imigranţii
turci din tara lui nu devin cu adevărat germani. Identitatea germana la
care se gândea creştin-democratul respectiv implica si obligatoria
acceptare a vinovatiei pentru Holocaust si pentru tot felul de
nenumărate alte atrocitati puse astăzi in cârca unor germani morţi
demult. In forma ei teutonica, aceasta pervertire a identitatii
naţionale presupune acte de autoînjosire – sau ceea ce germanii numesc
“Sündenstolz”, adică sa fii mândru ca iti mărturiseşti vina de a fi
membru al unei naţiuni mandre de a-si mărturisi vina.
Dar eurocratul Jacques Attali, romancierul Umberto Eco, si
teoreticianul social Antonio Negri au plăsmuit o imagine mult mai senina
a viitoarei ordini globaliste. Aceasta ordine va fi caracterizata prin
nomadism, mai specific, prin năvala popoarelor din Lumea a Treia în
Occident. Problema pe care si-o pun asemenea veseli profeţi ai unei
Europe reeducate, falsificate din temelii, nu e dacă europenii ar trebui
sa fie lăsaţi să-şi decidă singuri viitorul. Europenii pur si simplu nu
au nimic de spus in această privinţă. Problema lor e, mai degrabă, după
cum se întreba in 1991 un fost ministru italian al imigraţiei,
Margherita Boniver, cum vom construi mai repede acest tip ideal de
societate. Se va petrece prin socializarea indivizilor, sau prin
“integrare”, adică prin incorporarea comunitatilor etnice străine in
ceea ce erau cândva naţiuni europene recognoscibile ca atare?
Deşi sociologul francez, si consilier al fostului preşedinte
Mitterand, Edgar Morin a celebrat in paginile ziarului Le Monde “haosul
care devine Europa”, obiectul celebrării sale nu e rezultatul unei
evoluţii organice si nici un simplu răspuns la nevoia de forţa de munca
ieftina. “Haosul care devine Europa” e rezultatul unui plan pentru
reconstrucţia radicala susţinut de factori de decizie cândva naţionali
si acum supranaţionali. In urma cu doua luni, un consilier al lui Tony
Blair a dezvăluit ca Blair, ca prim-ministru, a încurajat ideologia
multiculturala, protejata de legi împotriva lui “hate speech” si de
preferinţa acordata minoritatilor, nu din raţiuni economice, ci pentru a
distruge Anglia conservatoare si electoratul Partidului Conservator.
Blair a inventat sau a exagerat nevoile economiei pentru asemenea forţa
de munca ieftina pentru a-si justifica planurile de transformare
culturala a Marii Britanii. Blair nu si-a cerut scuze pentru nobila sa
minciuna. Abaterea sa de la adevăr a servit avansării unei cauze nobile,
adică transformării ţării sale in ceva mai puţin englez dar mai la
modă.
Să reţinem că acest plan pentru o ordine democratica globala de un
fel sau altul nu e deloc străin culturii politice americane. Faptul ca
sunt cunoscut ca un critic al acestei idei specific americane a
transformării democratice globale a dus la încercarea de a mă izola si
de a mă distruge profesional. A dus la strania situaţie ca mai degrabă
mă citesc polonezii, romanii si ruşii decât universitarii si jurnaliştii
americani. Pe scurt, am devenit un fel de non-persoana la mine in tara,
deoarece am exprimat sentimente ne-americane. Ideile mele deviaţioniste
au avut in vedere de obicei misiunea noastră de a impune, fie si prin
forţa armelor, drepturile omului in alte tari, aparent mai puţin
dezvoltate. Mai recent am atras atenţia asupra indiferentei falşilor
“conservatori” americani in privinţa asaltului asupra libertăţilor
civile si a identitatilor naţionale care se petrece in Canada si in
Europa. Cenzurarea limbajului incorect politic e in general privita de
mass-media noastră, inclusiv de presa Republicana, drept un lucru
necesar pentru ajutorarea fostelor societati autoritare in drumul lor
spre democraţie. Central-europenii care protestează împotriva acestui
aranjament sunt trataţi in presa americana ca “extremişti de dreapta”.
Dar dezavantajele acestui tip de control multicultural sunt prea
evidente pentru a putea fi ignorate. Ele merg de la întemniţarea celor
care neaga versiunea istorica impusa de stat in privinţa anumitor
evenimente istorice, cum ar fi Holocaustul sau masacrul armenilor din
Turcia (deşi cei care neaga crimele comise de tirania sovietica nu
patesc nimic), pana la persecuţia creştinilor care susţin deschis morala
biblica. In Anglia, luna trecuta, un pastor baptist de 42 de ani a fost
arestat pentru ofensa adusa ordinii publice si drepturilor omului
pentru ca a spus intr-o predica cum ca “homosexualitatea e un păcat in
ochii lui Dumnezeu”. Dat fiind sensul cat se poate de clar al textului
pe care acest pastor si pana de curând întreaga lume occidentala îl
considera ca fiind de inspiraţie divina, e greu de văzut cum anume ar fi
putut pastorul cu pricina sa spună altceva. In Canada si in Suedia, li
s-au intentat procese penale preoţilor creştini care au îndrăznit sa
citească cu voce tare in biserica parti ale textului biblic care
condamna stilurile de viata alternative.
Dar lasă-i pe germani sa le impună tuturor cu forţa o educaţie
politic corecta. Creştinii germani care vor sa-si educe copiii acasă
sunt acum aruncaţi in închisoare fără prea multe discuţii. Câtă vreme
inamicii libertăţii fac uz de limbajul drepturilor omului sau de
antifascismul bun la toate, nu lipsesc oportunităţile de suprimare a
celor care sunt consideraţi necorespunzători.
Există desigur posibilităţi sporite de control atunci când acesta se
face in numele democraţiei. Exista anumite criterii, general acceptate,
conform cărora o tara e considerata “democratica”. De exemplu, o tara e
“democratica” atunci când partidele privilegiate pot organiza alegeri pe
baza de subvenţii de la stat, când sistemul de educaţie publica
obligatorie se ocupa cu reeducarea si resocializarea cetăţenilor, când
opinia publica e modelata cu ajutorul mass-media favorabile acestui
proiect transformaţional, si când totul e supus presiunilor unei
economii din ce in ce mai globalizate. Paradoxal, rezultatele acestei
aparente democratizări s-au dovedit a fi opuse libertăţii, sistemelor de
credinţă tradiţionale si identităţii naţionale.
Dar cei care avansează noua ordine dau din bagheta magica a
drepturilor universale si nimic nu li se poate opune. Deja acest termen a
ajuns sa ilustreze “pericolul doctrinei înarmate”, termen pe care
Edmund Burke l-a inventat pentru a descrie pretenţiile universaliste si
violenta expansionista ale Revoluţiei Franceze. Ceea ce un anumit grup
aflat la putere decide ca e convenabil pentru el trebuie sa fie aplicat
tuturor, si daca asta nu se poate face prin mijloace paşnice, atunci se
vor face presiuni pentru ca toata lumea sa se conformeze unui anumit
principiu, unei anumite valori sau unui anumit drept.
Dar imediat ce acest plan e pus in aplicare apar anumite tensiuni.
Acest plan a provocat, nu întâmplător, din toate părţile lumii, o
revărsare de populaţii diverse cultural si uneori duşmănindu-se
reciproc. Suntem îndemnaţi sa primim cu braţele deschise aceasta
revărsare de umanitate care îşi exercita dreptul la libera circulaţie,
deşi membrii acestor comunităţi nu sunt de obicei dispuşi sa accepte
îndoctrinarea postmoderna care li se aplica occidentalilor dezmoşteniţi
cultural. Exact cum sa creezi din aceste sisteme de credinţa diferite un
tot unitar, exemplificat in unele tari prin coexistenta paşnică a
occidentalilor creştini corecţi politic si a patriarhilor musulmani
practicând Sharia, e o problema pe care nu mă ofer sa o dezleg. Le voi
lăsa doctorilor bisericii universale a drepturilor omului misiunea de
a-si armoniza părţile comunităţii lor globale.
Si soluţii sau finaluri fericite au venit de la susţinătorii acestui
experiment. Acestea merg de la cele evocate de Michael Hardt si de
Antonio Negri in best-sellerul lor Empire, in care propun o “lume a
nomadismului si miscegenarii” care va pune capăt hegemoniei economice si
politice a Occidentului, până la speranţa pe care si-o pun
neoconservatorii americani intr-o lume clădita pe dogmele drepturilor
omului si pe pieţele de consum. Asemenea vizionari considera migraţiile
de populaţii spre Vest ca binefăcătoare, din cauza ca duc fie la un
socialism triumfător, fie la o religie post-creştina universala a
democraţiei teleghidate. Clasele politice si mediatice ale Occidentului
nu sunt doar resemnate cu aceasta noua ordine. Sunt îndrăgostite pana la
extaz de ea, si oricine citeşte New York Times, Wall Street Journal, Le
Monde, Süddeutsche Zeitung, sau orice alt mare ziar occidental nu poate
sa nu observe acest lucru.
O ultima observaţie pe această temă: pe măsură ce construirea
societăţii globale pe bazele ideologiei drepturilor omului avansează,
posibilitatea unei opoziţii devine din ce in ce mai redusa. Devine din
ce in ce mai greu sa lupţi împotriva acestui proces făcând apel la ceea
ce comunităţile sau naţiunile obişnuiau sa creadă. Experimentul
îngustează si in cele din urma exclude orice posibilitate de apel la
trecut, mai ales la ideile unei naţiuni majoritare care a existat
înainte de iniţierea marşului forţat in viitor. In cele din urma devine
necesar, pentru a rezista unui stagiu mai avansat al crizei culturale
declanşate de experţii in drepturile omului, sa recrutezi radicali mai
puţin radicali. Tot ce mai poţi susţine odată ajuns in acest punct e ca
acest nobil experiment a început bine dar ca a fost exagerat puţin.
Acest lucru explică de ce toţi cei care se opun concentrării de
musulmani fundamentalişti in Olanda s-au raliat in jurul unui susţinător
al drepturilor homosexualilor, Pym Fortun, si mai târziu s-au
îngrămădit in jurul unei feministe de Lumea a Treia, Hirsi Ali. Aceasta
doamna e acum in SUA, unde e subvenţionata cu bani frumoşi, ca fellow si
autor, de neoconservatorii de la American Enterprise Institute.
Combinaţia ei de feminism si secularism a făcut-o draga pretinşilor
noştri conservatori. Au găsit in aceasta figura o foarte oportuna (si
poate in acest moment si singura posibila) critica a Islamului
reacţionar. Ce tovarăş de drum mai bun pot găsi aceşti proslăvitori
moderni târzii ai diversităţii si ai drepturilor omului decât o somaleza
feminista si secularistă, cineva care nu ar putea fi niciodată
confundata cu un tradiţionalist WASP (alb, anglo-saxon, protestant)?
Nici măcar un pretins critic de dreapta al Islamului ca olandezul Geert
Wilders nu invoca niciodată calvinismul tradiţional olandez; nici nu
invoca trecutul naţional olandez atunci când previne împotriva
imigranţilor musulmani. Mai degrabă alege sa evidenţieze
incompatibilitatea dintre Coran si drepturile femeilor sau
autoinventarea individuala.
Aceasta tendinţa de a traduce identitatea in limbajul drepturilor
omului e caracteristica americanilor. In SUA, creştinii albi sunt foarte
dispuşi sa lase minorităţile etnice si religioase sa vorbească in
numele lor împotriva Stângii culturale. Membrii culturii cândva
dominante se simt ruşinaţi sa-si apere tradiţiile, din cauza ca sunt
convinşi ca tradiţiile sunt compromise de asocierea cu un trecut plin de
prejudecăţi. Câteodată apărarea tradiţiilor poate fi făcuta de o
maniera mai sensibila sau mai convingătoare daca non-WASP, non-albi si
non-creştini pot fi făcuţi sa spună lucrurile pe care le-ar spune albii
daca nu si-ar fi pierdut onoarea in proprii lor ochi.
La fel de neliniştitor, dispariţia străvechilor tradiţii si
identităţi naţionale a făcut uneori ca elitele locale, in compensaţie –
lucru valabil mai ales in cazul administraţiei Bush –, sa întreţină
relaţii conflictuale cu restul lumii. Aici se poate observa cu dureroasa
claritate zelul misionar al guvernului american care încearcă sa aducă
alte societăţi in turma democratica si pluralistă. Un prieten mi-a spus
recent ca in SUA există două partide naţionale: unul ar primi pe toata
lumea înăuntru, in vreme ce celalalt ar face acelaşi lucru daca nu ar fi
interesat sa controleze sau sa ocupe toate tarile altora. Desigur ca
cele doua partide invoca aceleaşi concepte ale drepturilor omului.
Dumneavoastră, cei din audienţă, vă întrebaţi poate ce legătura au
observaţiile mele cu celebrarea aniversarii unei renumite universităţi
naţionale. De ce ar trebui sa le pese profesorilor si studenţilor de la
Universitatea “Al. I. Cuza” de problemele pe care le ridic aici? Mai
precis, ce are a face avertismentul meu in privinţa imperialismului
drepturilor omului cu acest avanpost al civilizaţiei dacice, fondat
odată cu renaşterea naţiunii dumneavoastră istorice? Si de ce ar trebui
eu, a cărui familie a luptat pentru Imperiul Austro-Ungar in Primul
Război Mondial, sa fiu interesat de viitorul naţiunii a cărei moştenire e
întrupată si transmisă de instituţia dumneavoastră?
Răspunsul stă in reacţia mea la auzul unei afirmaţii atribuite
preşedintelui american Woodrow Wilson, care in 1919 a ajutat la
redesenarea graniţelor Europei. Conform sarcasticului său critic si
tovarăş de Congres de Pace la Versailles, Harold Nicolson, liderul
american a devenit lăcrimos de sentimental “când a vorbit de micile
naţiuni ale Europei”. Lui Nicolson i s-a părut ca acest lucru e nedemn
de un adevărat om de stat, si ca om ai cărui bunici se aflau de partea
celor care au pierdut ceva din acest conflict, nu pot sa spun ca am fost
foarte mişcat de descrierea romanţioasei duioşii a lui Wilson pentru
ţările mici, si mai ales pentru cele care au căpătat teritorii luate de
la noi, cei învinşi.
Dar recent ceea ce Nicolson intenţiona ca o ironie a căpătat valenţe
noi si pozitive pentru mine. Mă trezesc ca spun si eu cu Wilson:
“Dumnezeu sa binecuvânteze micile natiuni ale Europei!” sau in acest caz
pe cele care ies la lumina din coşmarul opresiunii comuniste cu ceva
simt al identităţii naţionale. Pronia divina v-a dat şansa sa terminaţi
revoluţiile naţionale pe care le-aţi început in secolul al
nouăsprezecelea, fără gafele care au însoţit prima încercare. Pentru
reuşita acestei a doua încercări, va trebui sa evitaţi Scylla si
Charybda trecute si prezente, adică si naţionalismul divizator, care
face imposibile relaţiile cu vecinii, si pericolul de a sucomba
ideologiei drepturilor omului si presiunilor globaliste care va ataca
dinspre Occident. De acum vechile pericole si tentaţii pot sa nu mai fie
atât de periculoase, aşa că m-am concentrat pe noile provocări cărora
trebuie sa le faceţi faţă ca naţiune cultural-politică.
Va rog sa reţineţi că nu va indemn sa începeţi sa va certaţi cu
ungurii sau cu rusii sau chiar să vă reprimaţi expresia sincera a
simpatiei pentru americani. Trebuie sa încercam să convieţuim cât de
bine putem cu vecinii noştri, mai ales daca sunt mari puteri; si dacă
interesul naţional o cere, trebuie sa facem uneori si alianţe de
convenienta, jucând marile puteri una împotriva alteia. Dar in relaţiile
cu SUA trebuie sa-i imitaţi pe polonezi si pe baltici, nu pe germani.
Trebuie sa fiţi motivaţi in aceste relaţii de ceea ce e bun pentru tara
dumneavoastră, nu de sentimentul ruşinii sau al inferiorităţii morale.
Nici nu trebuie să lăsaţi să deveniţi complet dependenţi de marile
puteri, aşa cum aţi fost forţaţi sa faceţi sub sovietici si, înainte de
asta, sub domnia nazista.
In final, ţara dumneavoastră poate avea doar doua tipuri de viitor:
să fie o America de mana a doua, proslăvind “deschiderea”,
“diversitatea”, si “drepturile omului”, sau sa fiţi urmaşii strămoşilor
dumneavoastră. A fi român nu trebuie să vă oprească de la a asculta
politicos predicile americane despre democraţia globală, dar ar trebui
sa va împiedice de la a le lua prea in serios. Si dacă sunteţi
îndreptăţiţi sa reconstruiţi infrastructura materiala după deceniile
devastatoare ale dictaturii comuniste, aceste preocupări economice nu ar
trebui sa fie exclusive. Nu ar trebui să vă facă să uitaţi cine
sunteţi. Moralitatea publica si cultura naţională va definesc ca naţiune
istorică, si aveţi o datorie colectiva de a controla aceste forte in
interiorul graniţelor dumneavoastră.
Poate că toate acestea vă sună straniu venind de la un oaspete
american vorbind in engleza, dar tocmai datorita modului meu american de
a gândi îndrăznesc sa va dau aceste sfaturi. Veţi face mai multe pentru
dumneavoastră rămânând naţiunea lui Eminescu si a lui Vasile Alecsandri
decât daca urmaţi ca nişte sclavi directivele multiculturale ale UE sau
devenind ceea ce decid ca trebuie sa fiţi experţii in politica externa
de la Washington. Ca distinsă universitate românească reprezentând
continuitatea poporului roman, dumneavoastră, aici, la Iaşi, puteţi sa
va aduceţi cea mai importanta contribuţie la istoria umanităţii si a
ţării dumneavoastră fiind mai deplin romani”.
NOTA Ion Coja Rămâne fără răspuns – deocamdată!, întrebarea întrebărilor: CINE? Cine, domnilor, face această planificare și se ocupă de ea? Sunt convins că cine a gândit la dezrădăcinarea europenilor a provocat după 1990 și „dezrădăcinarea românilor”! Sursa: ioncoja.ro/
O veste excelenta! Ministrul Transporturilor Răzvan Cuc a anunțat joi, când inspecta lucrările de pe șantierul șoselei de centură ale orașului, că va fi încheiat contractul de execuție pentru autostrada Brașov – Bacău (A13) până la finele acestei luni. El a spus că s-au finalizat documentele tehnice ale proiectului și că la finele lui octombrie va veni în Bacău special pentru semnarea contractului de execuție.
Vă reamintim că în cadrul studiului pentru trecerea Carpaților au fost analizate patru trasee de autostradă: * Cluj – Bistriţa – Suceava; * Târgu Mureş – Târgu Neamţ – Iaşi – Ungheni; * Târgu Mureş – Sighişoara – Bacău; * Braşov – Bacău.
„Din analiza cost – beneficiu se poate constata că singurul proiect uşor peste limita de rentabilitate este Autostrada Braşov – Bacău”, se arată în analiza realizată de experţi. Potrivit acestora, varianta Braşov – Bacău se califică pentru fondurile europene, fiind singura care îndeplineşte condiţiile de rentabilitate, cu un coeficient mai mare de 5%. Deputatul Lucian Șova (fost ministru la Transporturi) a întărit cele spuse de ministru, afirmând că s-a trecut de faza evaluărilor de oferte: „Avem speranța că se va semna cât de curând și contractul de execuție”, a spus Șova. „De la Bacău vor porni toate autostrăzile care vor lega Moldova de restul țării, spre București sau spre Transilvania. Bacăul va fi centrul comercial al Moldovei”, a spus deputatul băcăuan.
Prev
