Suspendati soldatul Tryan
Inutil sa mai incerce cineva sa motiveze decizia premierului Tariceanu de a forta demisia ministrului de Externe, M. R. Ungureanu. Gestul aparent belicos al primului ministru n-are nimic vindicativ, in ciuda contextului foarte favorabil unei asemenea presupuneri. Pur si simplu omul trebuia schimbat, pentru ca si-a pus superiorul direct in situatia penibila de a nu avea habar timp de luni bune despre o problema delicata intr-unul din cele mai fierbinti teatre de razboi ale planetei.
Evident, gestul de tantalai deplini al celor doi „amarati” – cum au fost botezati de presedinte, in intentia domniei sale de a bagateliza incidentul – nu cadreaza cu atmosfera serioasa si stricta a bazei militare americane in care erau angajati. Comportandu-se cu iresponsabilitate infantila, tamplarul si electricianul sunt ultimele exemple despre o anumita mentalitate romaneasca despre conduita mioritica potrivit regulilor din straini, la ei acasa. In ciuda ocupatiilor cu care se indeletniceau in tabara din Irak, cei doi n-au fost la inaltimea meseriilor lor. Primul ar fi putut trage o rindea pe atitudinile necioplite ale sutelor de mii de concetateni ai sai plecati la munca in strainatate, dar n-a facut decat sa dea un aspect si mai negeluit uscaturilor exportate dincolo. Electricianul a lasat total in bezna comentatorii de acasa, care nu realizeaza cum poti fi atat de idiot incat sa faci poze intr-un avanpost, chiar si civil, mai ales dupa ce ai semnat angajamente cu privire la restrictiilor de-acolo.
Incidentul provocat de ce doi falsifica insa imaginea reala a competentei Guvernului. OK, statul n-a putut sa intervina eficient pentru recuperarea celor doi, in conditiile in care premierul habar n-avea ce se petrece. La ineficienta clara a mecanismului statal se adauga insa scenariul iluzoriu al posibilei interventiei a primului ministru, prin intermediul Externelor. Dupa ce ca n-a facut nimic pentru a evita abuzarea celor doi – n-avea cum, nestiind de soarta lor – seful Executivului poate sa fabuleze in voie despre cum i-ar fi extras el din ghearele abuzive ale partenerilor de Pact Nord-Atlantic ai lui Traian Basescu. Actiune zero, dar scenarii de actiune – pletora.
E drept ca nici presedintele nu trebuia sa o-ntinda atata cu aducerea acasa a fotografilor amatori din desert. Cat o fi vrut sa pozeze in salvator la scara avionului, tinand victimele pe dupa gat si hahaind despre meritele serviciilor secrete, ca la rapirea ziaristilor, Basescu i-a lasat cam mult la fezandat pe cei doi. Turnarea peliculei romano-americano-irakiene „Saving Carpenter & Electrician” – featuring SIE, cu Basescu in rolul principal, a intarziat nepermis si a fost o dezamagire in box-office. Ba, ca sa fim cinstiti, ceva incasari s-au semnalat, dar le-a primit Baselul in fata pe toate.
Din multe motive: nu prea pareau a fi „amarati”, nu preau stiau exact ziua cand au fost eliberati, nu prea pareau inhibati de vacarmul starnit in jurul persoanei lor (cu certitudine scenariul prevazuse si asta), aveau raspunsuri simple si „amarate” la toate intrebarile…Unde mai pui ca gurile rele spun ca totul a fost regizat, cu lux de amanunte, de la sechestrare pana la eliberare.
N-avem nici o certitudine inafara de lap-topul aflat in dotarea lor?si de camerele performante de filmat care le-au cauzat atatea necazuri atat lor cat si lumii politice romanesti.
Vasazica, Ungureanu demisioneaza, ca un baiat de cuvant ce este, iar Externele vor fi incredintate altcuiva. Nimeni nu pare preocupat de a salva o aparenta de stabilitate in ochii Occidentului, care va trebui sa se obisnuiasca cu dinamica schimbarilor in tara zglobie ce suntem. Interfata esentiala de relationare cu lumea care sunt Externele este tratata aici cu acelasi aer de provizorat ce invaluie prestatia parlamentarilor europeni ai Romaniei. Pentru ca au de acoperit doar trei luni de mandat, pana la alegerile din mai, nimeni nu pare a avea pretentii de la eurodemnitarii trimisi sa ne reprezinte la Bruxelles. Din chiar prima zi de mandat, n-au fost in stare sa faca figura de echipa si s-au certat pentru microfonul la care ar fi trebuit sa glasuiasca in plenul Parlamentului European. Altminteri guresi, demnitarii n-au fost atunci in stare sa gaseasca o limba comuna de exprimare, in chiar institutia in care portofoliul Multilingvismului este detinut de compatriotul Leonard Orban. Extremistii veniti din Romania s-au aliat degraba xenofobiilor lepeniste si haideriste ce bantuiau pana atunci culoarele, aducandu-le cheagul necesar sa lege piftia fobiilor de dreapta. Ceva coerent, sa recunoastem, in melasa informa a celorlalte prestatii.
Deunazi am vazut reunite la un tocsou patru eurodoamne, care si-au pastrat insa cu mare demnitate patina romaneasca. Duduile, printre care o ex-ziarista netalentata, mare adulatoare de PSD, si Daniela Buruiana, peremista despre care Vadim spune ca se lupta „ca o leoaica” in PE, desi la dansa sunt mult mai vizibile niste apucaturi canine – s-au ciondanit cap-coada despre munca lor. Unde sa se certe, bietele, daca nu acasa, unde nu le costa nimic? Ca la Bruxelles, inhibate de limba, singurul loc unde deschid si ele gurita este la mall. Dar acolo costa al dracului.
Vifor Rotar
