Surpriza la Nunta de Aur Brasov
Ieri, trecand intamplator prin zona, m-am gandit sa vad si eu cam cum arata perechile care au rezistat peste 50 de ani impreuna, caci eu, nevolnicul, nu am strans, in relatii stabile decat vreo 30 de ani per total, iar luat separat cel mult de o nunta de lemn, nu de aur, argint sau bronz.
Si mare mi-a fost surpriza cand, printre aniversati, am intalnit familia Aurel si Valeria Barbu, doi octogenari din Brasov, caci pe domnul Aurel Barbu il cunosc bine, mai intai din relatiile de serviciu la Refractare Brasov, apoi printr-o apropiere permisa de nea Aurel, ca de la tata la fiu sau asa ceva.
Astfel am aflat ca peste aceasta pereche, in casa carora am fost in mai multe randuri invitat, ocazie cu care am observat dragostea, respectul si toleranta reciproca, au trecut 63 de ani.
Acuma, nea Aurel are 88 de ani si se tine inca bine, la fel ca si tanti Vali, sotia de 85 de ani.
Nu o mai lungesc, incerc sa citez din spusele celor doi.
„Soþul meu este cel mai bun om din lume. Intotdeauna le-am dorit fetelor mele (Cei doi au trei fete, cam de varsta mea si poate de aceea nea Aurel s-a apropiat de mine pentru ca nu a avut bafta si de un baiat.) sa-si gaseasca barbati daca nu la fel ca Aurel, cel putin cu o parte din bunatatile si calitatile lui”, a afirmat intotdeauna tanti Vali.
Iar cand venea vorba de situatia mea matrimoniala, nea Aurel ma dojenea intotdeauna ca si peste fluturi vine iarna si ar fi bine sa ma asez, si sa fac acest lucru atunci cand simt ca femeia intalnita mi se potriveste, macar in parte, chestie care trebuie sa o simt.
Caci nea Aurel isi aminteste ca asta a simtit intalnind-o pe tanti Vali. Dar isi mai aminteste si de banii de nunta pierduti odata cu stabilizarea. Norocul tinerei perechi a fost ca se trageau din familii cristolovene si branene, care, in loc de daruri in bani, i-au procopsit cu daruri agricole, mult mai folositoare in acele vremuri postbelice.
Dupa care viata si-a urmat cursul, cu bunele si relele ei.
Ce se mai poate spune despre aceasta pereche fericita si dupa atatia ani de trai impreuna? Ca tanti Vali a avut grija de casa si de bunul mers al gospodariei, inclusiv cresterea si instruirea celor trei fete, iar nea Aurel este iesit la pensie din functia de sef CFI la CIPR “Rasaritul” Brasov, acolo unde, initial, l-am cunoscut si eu in peregrinarile mele prin diferite intreprinderi brasovene.
Si cu aceasta ocazie – in ultima vreme nu i-am mai intalnit prea des – le-am urat inca multi ani cat mai fericiti impreuna.
Dan Bota
