Suprimarea rădăcinilor unui popor mai devreme sau mai târziu se va numi...

Suprimarea rădăcinilor unui popor mai devreme sau mai târziu se va numi „globalizare”

1 577

„Cu penele altuia te poți împodobi, dar nu poți zbura”
Lucian Blaga

Suprimarea rădăcinilor unui popor, cu unicul scop de servitute în remodelarea ideologică, mai devreme sau mai târziu se va numi „globalizare”, oricât de mult ar prefera unii să-și întoarcă capetele la auzul acestor vorbe și să pună etichete de „conspiraționiști” pe cei care le spun adevărul.
Atunci când el își pierde legăturile cu vatra strămoșească (care-i și singura care îi asigură continuitatea ca nație), echilibrul conferit de aceasta este distrus, lăsându-l la mila anarhiilor.
Dimensiunile firescului în care se poate încadra neamul sunt date cu precădere de legătura cu pământul (adică locul de baștină) și cu Dumnezeu (adică religie), existența acestuia fiind în permanență raportată la cele două prin tradiții, obiceiuri, credințe, chiar și prin alimentație (adicătelea, să nu crezi că e o coincidență că ai crescut cu mămăligă, brânză ori carne de porc, așa cum nu-i coincidență nici faptul că asiaticii mănâncă orez șamd).
Când acel echilibru este în permanență vătămat prin promovarea anomaliilor comportamentale, distrugerea conceptului de familie și conformarea forțată la tot soiul de fantasme zămislite în imaginația maladivă a unora, alienarea este iminentă.

Mă gândesc că nici nu-i așa greu în condițiile astea să realizezi de ce Biserica atât de mult blamată (uneori pe bună dreptate) ne mai ține ancorați în spațiul părintesc și de ce bătrâna din sătucul uitat de lume îți spune să te duci în aia mă-tii cu Valentine’s day, că ea ține Dragobetele.
În altă ordine de idei, ar trebui să ne educăm până și mamele gospodine să o lase mai moale cu tenelovelele sau serialele turcești, patologia asta având tentacule lungi.

Ne pierdem identitatea națională, fraților. Ceea ce pentru un progresist psiho-pupu, mare susținător al „planetei” care și-a luat deja ca etos „lumea întreagă este patria mea” nu o fi mare lucru, dar pentru aceia în care mai palpită încă chiar și cea mai mică celulă de apartentență, este totul.

Autor: Andreea Elena Moise

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.