Superstitii si traditii in luna Mai (I)
Asemeni celorlalte luni ale anului si cea de-a cincea luna din actualul calendar isi are valentele sale in ceea ce inseamna traditie si spiritualitate. Chiar daca aceasta luna nu pare a fi una tocmai buna si, aici facem referire la doua aspecte, si anume: “a fi cu buricul prin mai” sau a fi mai plapand din nastere si “nuntile din mai nu sunt bune”, exista suficiente motive sa pornim plini de sperante in a descifra intelesul acestei luni. Pornim descifrarea calendarului de la baza acestuia, si anume de la astronomie
Stim ca luna mai are 31 de zile si pe parcursul acesteia ziua creste cu o ora si patru minute, timp deloc neglijabil, iar numele acestei luni ar putea deriva de la zeita greceasca Maia, identificata la romani cu Bona Dea, continuandu-se astfel acest ciclu ar fertilitatii demarat in lunile anterioare. In traditia populara romaneasca, lunii mai i se mai spune si Florar, Frunzar sau Luna Ierburilor, intrucat aceasta este luna in care se manifesta o explozie de vegetatie, copacii prind culoare si viata prin frunze si flori, muncile agricole se intensifica si, asa cum spun taranii nostri mureseni, e timpul de iesit in gradina. Evident e vorba de gradina de zarzavaturi, prima care intra in atentia oamenilor. Inceputul lunii insa e unul cu multe emotii pentru acestia. Daca nu a brumat sau inghetat in aprilie, atunci exista mari sanse sa inghete la inceputul lunii mai, lucru atat de des verificat. Tot luna mai da startul stransului turmelor de oi si vaci, de 1 mai se adunau oile si se mai aduna si acum, iar in anumite locuri, mai ales in zona montana, se face si “masura oilor”, iar pe 20 mai, aproape de Sfintii Imparati Constantin si mama sa, Elena, se aduna vacile in cirezi, dupa ce in prealabil au avut loc tocmirile de baci si ciobani. In lumea satului nu totul este schimbat in bani. Si acum, ca si odinioara, ciobanii primesc “premanda” o parte in bani, iar cealalta “in bucate” sau “de dulce”. Ceea ce se traduce prin cantitati bine definite de porumb sau grau dar si o bucata de slanina sau cateva kilograme de caS. Depinde de la sat la sat si de la obicei la obicei. Tot aici mai trebuie spus ca ciobanii se “baga pe lapti” sau „pe branza”. Din prima categorie sunt cei care trebuiau sa ofere proprietarului de animale nu casul facut din lapte, ci sa ia lapte la intervale binedeterminate si sa isi prepare singur casul din el.
