Suntem iarăși „cine am fost”, ba chiar și mai și…

Suntem iarăși „cine am fost”, ba chiar și mai și…

0 359

Sub ochii nepăsători ai Guvernului, o gaşcă de propagandişti alogeni marca „Soros” injura sistematic si grav in primul rând România ascunzîndu-se sub numele Deutsche Welle, care nu  este un post de radio oficial, întrucît licenţa sa de emisie în limba română nu i-a fost reinoită(!) de patronii germani.
Puţini ştiu însă că sintagma „ziariştii de la Deutsche Welle” este un eufemism(!), licenţa frecvenţei 88,5 FM fiind transferată către Patriarhia Română pentru transmisia postului Trinitas. Iar Petre M. Iancu n-ar fi  de fapt, decât Peter Moscu, fiul fostului propagandist stalinist de trista amintire.
Deci  un oarecare Peter Moscu, ce semnează cu pseudonimul Petre M. Iancu, continuă să vorbească în numele celebrului post, fără ca nimeni să se sesizeze! 
Cine a citit textele sale a observat, desigur, că fostul colaborator al echipei etnice antiromanesti de la „Europea libera” și din nou DW demonstrează că nu-i altceva decît un agent de propagandă extrem de agresiv la adresa PSD dar, mai les, la adresa lui L. Dragnea!
Iată cîteva mostre despre limbajul acestui individ, extrase din cele mai recente „articole”. Cel mai frapant şi mai bizar aspect, e, în context, mărturisita neîncredere a liderilor PSD, botezati „Ciuma Rosie”. 
Cititi si va cruciti:

” La 9 mai s-a întrupat la Iaşi, pentru câteva ore, statul poliţienesc. Era alcătuit din agenţi asigurând protecţia mai-marilor PSD, gen Liviu Dragnea. Era compus din bariere şi îngrădiri inexpugnabile şi interminabile şiruri de dube ale jandarmeriei. Din poliţiştii trimişi să-i izoleze pe ieşeni de acel jalnic sfert din oamenii care ar fi trebuit iniţial să fie aduşi cu forţa şantajului, în autobuze, din varii orăşele, ca să fie publicul lui Dragnea şi al slujnicelor lui prea-credincioase, candidate PSD la europarlamentare. Din 40.000 nu au putut aduce decât vreo 10.000. Dar când, în fine, jandarmeria a ridicat asediul Iaşului şi al Pieţei Unirii, ieşenii şi-au luat instantaneu oraşul înapoi. Spontan şi nechemaţi de nimeni, cetăţenii oraşului Unirii s-au solidarizat nu doar în huduieli în contra hoţilor şi-n alergarea servitoarelor cleptocraţiei, gen Rovana Plumb”.
Dacă asta este presă occidentală, înseamnă că presa românească a devenit deja simbolul deontologiei! Într-un interviu luat unui scriitor apreciat in Romania, dl.Norman Manea, Peter Moscu (alias Petre M. Iancu) a pus o întrebare , în felul următor: „În pesupusul Holocaust românesc, în plină exterminare în masă a evreilor europeni, ofiţerii români s-au dovedit „net mai uşor de uns” şi, ca atare, de convins să cruţe vieţi, decât omologii lor germani”. Ce magarie! O astfel de abordare reprezintă o jignire enormă la adresa ofiţerilor români, a armatei române şi a României! Niciodată nu s-a exprimat cineva într-un limbaj atît de „generalizant”, prin care să fie acuzată întreaga armată pentru posibile cazuri izolate! 

Datele istorice arată că, din contră, vieţile a zeci de mii de evrei au fost salvate de gesturile de umanitate ale unor români, inclusiv militari. Este recunoscută de toată lumea atitudinea ofiterului  C. Dumitrescu, care a salvat 3.600 de evrei, fiind azi considerat un erou al poporului evreu! De asemenea, pe site-ul Institutului  pentru Studierea Holocaustului  “Elie Wiesel” există o listă a cetăţenilor români distinşi cu titlul „Drept între Popoare”, pe care figurează mulţi români care şi-au riscat viaţa în operaţiuni ce nu aveau nici pe departe ca motivaţie… corupţia:
* Viorica Agarici, care „a ajutat supravieţuitori evrei din trenul morţii după pogromul de la Iaşi” (Dosarul 2062), 
* Rozalia Antalcare a ascuns în casa ei familia Handler (Dosarul 0593), 
* Anuţoiu T. Anghel, care „a avertizat pe evreii din comunităţile din Bacău, Braşov, Odobeşti, Piatra-Neamţ şi Buzău că urmau să fie arestaţi, aşa încât au putut fugi la timp, şi i-a ajutat să găsească adăpost” (Dosar 1395)!
Acestea sînt doar cîteva exemple din cele menţionate de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel”, iar, în acest context, alegaţiile lui Petre M. Iancu nu fac altceva decît să jignească memoria acestor Oameni! S-a folosit de Deutsche Welle doar fiindcă acolo era amploaiat. Ne putea calomnia oriunde… ciuguleste cativa quadrati, cu aceeași ticăloasă nonșalanță. Derbedeul asta face parte dintre cei care ar trebui sa taca o vreme. Din aceeasi categorie cu volodea,  si altii care si-au batut joc prin atitudine si scris de romanii pe care ii acuza de toate relele lumii. Daca le spui ceva te acuza ca esti antisemit,dar a fi antiroman este vreo virtute ?

Dar cine este Peter Moscu? Documentele dovedesc ca este odrasla 
odiosului nomenclaturist Iancu Moscu, un propagandist sef care, prin exces de zel, a lasat „amintiri” triste, chiar dureroase fostilor subalterni. Ciudat este că astfel de acuzaţii vin, ca şi în cazul lui Vladimir Tismăneanu, din partea unui profitor al regimului comunist, nu din partea vreunui persecutat. Tocmai ei, care au descoperit… iar printre primii profitabilitatea schimbării de macaz, devenind peste noapte anticomunişti, vorbesc acum despre „corupţia” unor români care şi-au riscat viaţa pentru a salva familii întregi de evrei din calea tăvălugului fascist!

În cazul lui Peter Moscu (devenit acum Petre M. Iancu), documentele istorice consemnează că tatăl său, Iancu Moscu, era în 1948 instructor central al CC al UNSR (Berindei, Dobrincu şi Goşu 2009:;.p. 116), ulterior activist al partidului, dosar de cadre la Secţia Relaţii Externe a CC al PMR în anii ’50 (nr. inv. 32, Dosar 5/1952)!
Iată ce scria recent revista „Caţavencii”: „Peter Moscu, fiul lui Iancu Moscu – fost realizator de jurnale propagandistice pentru regimurile comuniste din 1953 încolo –, este astăzi cel mai acerb dar si mincinos critic de pe deutsche welle.de al României anti – PSD semnând chiar ca Petre M. Iancu. O perioada, de când SIE nu a mai putut finanța …postul de radio în limba română, Deutsche Welle a renunțat la „unde” și a trecut „online”, pe care, atât tatăl domnului Tismăneanu, cât și tatăl domnului Moscu l-ar fi inchis cu mâinile lor de activiști, chiar dacă ar fi știut că fiii lor mănâncă o pâine din asta” (Cațavencii, nr. 4(82), 2013).
Într-un articol caznit, Petre M. Iancu a încercat un răspuns, limitîndu-se la jigniri ce nu pot fi reproduse, acuzîndu-i pe „Caţavenci” de practicarea mijloacelor securistice! Sa nu te crucesti de tupeul si cameleonismul comportamentului de „aschie” care nu sare departe de trunchi?

 Prof.Deak Andrei si d.d.rujan

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.