Sunt si romani buni!
„E bun ca un roman …”
Daria Bignardi, o vedeta a televiziunilor italiene, relateaza pe blogul ei o intamplare care a facut-o sa inteleaga cat de intoleranti au devenit conationalii ei din cauza modului in care presa vorbeste despre imigranti.
„In cladirea in care locuiesc se renoveaza un apartament de la primul etaj. Se refac baile si bucataria, asa cum am aflat de la noii proprietari, care s-au scuzat pentru zgomotul si neplacerile cauzate (…) Echipa de muncitori e foarte disciplinata. Incep exact la 8 dimineata si fix la 5 dupa-amiaza termina. Fac curat imediat si incearca sa deranjeze cat mai putin. Vorbesc incet, nu i-am auzit niciodata tipand. Intr-una din zile chiar ma gandeam ca muncitorii din Bergamo (localitate din Lombardia) nu mai sunt cei de altadata…
Ieri dimineata, am coborat in curte cu fetita care voia sa mearga la scoala cu bicicleta. Incerc de fiecare data sa o descurajez, caci prefer sa o duc de mana. Stiu ca sunt ultimii ani, in curand va dori sa mearga singura, asa cum face fratele ei, si va trebui sa spun adio plimbarii mana in mana, care dimineata, cand aerul din Milano e inca respirabil, e un moment tare frumos.
Ii arat ca pe saua bicicletei e un gainat de porumbel si ca nu avem nimic cu care sa curatam. Unul dintre muncitorii care lucra in curte, un tanar, il striga pe un coleg care e la primul etaj. E prima data cand ii aud vocea. Ii cere sa-i arunce pulovarul. «Acela portocaliu», spune cu un accent pe care nu-l recunosc si care nu pare de prin Bergamo. Pulovarul e aruncat si el se repede sa curete cu el saua bicicletei, in timp ce fetita il priveste cu gura cascata. E o fetita milaneza, nu e obisnuita sa vada gesturi dragute din partea necunoscutilor.
Ii multumim mult si eu il intreb «De unde esti?». «Sunt roman», spune, plecand privirea. Se stie ca la noi romanii nu sunt printre imigrantii preferati.
Nici nu mai avem imigranti preferati. Se pare ca in ultimul timp nu mai toleram pe nimeni. La Brescia, le-am interzis pachistanezilor sa joace cicket. La Roma sunt atacati bengalezii costumati care sarbatoresc Anul Nou. Cei 227 de oameni repatriati in Libia n-au interesat pe nimeni, desi statisticile spun ca printre ei erau, cu siguranta, cel putin 100 de persoane care ar fi avut dreptul sa primeasca azil politic. 100 de oameni care probabil acum sunt persecutati, departe de ochii nostri si de inima noastra.
Scria Zygmunt Bauman ca «frontierete, materiale sau morale, din var si caramizi ori simbolice, sunt de multe ori campuri de lupta, dar sunt si workshop-ul unde se creaza arta de a tra impreuna, terenurile unde sunt aruncate si germineza (constient sau nu) semintele viitoarei umanitati».
Aseara, fiica mea, comentand o intamplare, a spus «acela e dragut ca un roman». Nu se uita, deocamdata, la jurnalele de stiri, dar i se intampla sa vorbeasca cu oamenii”.
Pe blogul jurnalistei au aparut mai multe comentarii pozitive legate de romani – unul dintre acestea lauda in mod special romancele care ingrijesc batrani italieni – si condamna intoleranta italienilor fata de imigranti.
Daria Bignardi este jurnalist si realizator de emisiuni tv. Are 48 de ani, este casatorita si are doi copii: un fiu de 11 ani si fiica despre care vorbeste pe blog, Emilia, care are 5 ani. A realizat talk-show-uri si emisiuni celebre pentru cele mai importante televiziuni italiene.
Talk-show-ul pe care il face acum se numeste „Era Glaciara” si consta in patru interviuri cu personaje din lumea politicii, a spectacolului si a culturii. Poate fi urmarita pe Rai Due, vineri seara.
Articol din Jurnalul National
de Carmen Plesa
