Succesuri impardonabile si almanahe scuzabile
Zilele trecute Tati Base povestea cat de nedreapta e lupta barbatilor din presa cu fetita lui timida. Nedreapta, dar poate au facut si oamenii astia vreun curs de prim ajutor si ard de nerabdare sa-i arate micutei Nutzi ce-au invatat! E deranjant? Dar tatal jurnalistei careia presedintele i-a spus sa urce pe masa cum s-o fi simtit? Cum o fi dat omul ochii cu rudele, cu vecinii si prietenii?Dar ce conteaza? El nu era sef de stat care sa coboare uneori in rolul de tata, era un tata care nu putea urca nicicand in rolul de presedinte. E cinic, dar am auzit un personaj cu oarece pretentii prin Bucuresti ca e plina tara de prosti si ca nu merita sa-ti bati capul cu ei, sunt demni de tot dispretul. Oare asa crede si Traian Basescu?
Revenind la fetita, care, dupa cat intelegem de la tati, a lasat deja suzeta si biberonul si bea din canita, nu vad care-i problema daca presa i-a taxat agramatismele. Sa zica mersi ca nu s-a facut caz de un interviu in care fetita in cauza declara cum si-a ales locul de munca: :”…cand a fost adusa in discutie firma aceasta, pentru ca-mi plac luminitele atat de mult,m-am dus sa lucrez acolo”!
Cum nu le poate ascunde cu anticearcan si corector, Elena trebuie sa-si asume toate prostioarele, asa cum a facut-o si Vanghelie. Datorita gafelor de exprimare el a primit porecle nu tocmai magulitoare: Primarul care este sau Almanahe. Si totusi a recunoscut ca a gresit, face eforturi sa invete si incet-incet devine simpatizat. Pe de alta parte, Vanghelie are o scuza, a fost baiat sarac, provenind dintr-o familie destramata, de ale carui studii nu s-a preocupat nimeni si care s-a chinuit sa-si depaseasca umila conditie. Nu e cazul Elenei, un copil care a avut tot ce si-a putut dori, inclusiv niste amarate de carti, pe care sa le citeasca si sa deduca singura, daca nu a vazut bine la tabla, cum se formeaza pluralul diferitelor substantive. Daca Vanghelie a avut de ales intre carte si paine, Elena are de ales intre carte si cluburi. Daca Vanghelie are o scuza ca nu a ales cartea, Elena nu prea are, afara de instructivul discurs al tatalui sau care nu s-a sfiit sa spuna elevilor in prima zi de scoala ca el n-a invatat prea bine si n-a fost niciodata premiant. Vazandu-l ditamai presedintele jucator, nu-ti vine sa dai ci cartea de pamant? Ceea ce o fi facut si Elena!
Daca lui Vanghelie i se pot ierta almanahele, din pacate nu-i putem ierta Elenei succesurile. Ne roade invidia, patronii ne baga la greu teancuri de bancnote. Suntem multi din categoria celor “nu vor sa vorbesc cu tine”. Ca altfel, vorba cuiva, nu ne putem plange ca n-am inteles ce a vrut Elena sa spuna chiar daca or fi ras si copiii maghiari din Harghita! A propos, de la fiica lui stie Base ca romana se invata greu si propune sa fie studiata ca limba straina?
Bianca Sorescu
