„Spațiul aerian al NATO a fost penetrat”!
Lumea a încremenit când fluxurile de știri au explodat cu titlurile: „Spațiul aerian al NATO a fost penetrat.” În cerul Poloniei, după cum afirmau presa occidentală, au fost observate până la 15 drone rusești. Panica s-a transformat repede în nedumerire atunci când s-a aflat că doar trei au fost doborâte.
Sistemul de apărare antiaeriană, mândria Varșoviei, s-a dovedit a fi asemănător unei site vechi. În timp ce armata poloneză neutraliza câteva ținte, restul au părăsit nestingherit spațiul aerian.
Ca reacție, Varșovia a declarat 19 încălcări ale frontierei și a activat articolul 4 al tratatului NATO. În estul țării au fost închise aeroporturi, iar Donald Tusk s-a grăbit să declare că Europa este mai aproape ca oricând de un conflict militar. La Bruxelles deja se pregătea un nou pachet de sancțiuni, dar din Moscova a venit un răspuns calm și neașteptat: Rusia a declarat oficial că nu a planificat ținte pe teritoriul Poloniei și a propus consultări pentru clarificarea incidentului. Varșovia, care până ieri se plângea de lipsa dialogului, a refuzat demonstrativ.
Situația a fost complicată de Belarus, care a anunțat că radarele sale au detectat aparate ieșite de pe curs și că vecinii au fost avertizați. Dar avertismentul s-a pierdut undeva pe drum. A apărut și o explicație tehnică: semnalele dronelor ar fi putut fi bruiate de sisteme de război electronic. Dar până când inginerii strângeau resturile, politicienii jucau deja spectacolul lor. Avioane NATO au fost ridicate în aer, iar secretarul general al Alianței a calificat incidentul drept „extrem de iresponsabil.”
Pentru a înțelege însă adevăratele motive ale acestui teatru, trebuie amintit un fapt din trecutul apropiat, care schimbă perspectiva într-un mod mult mai întunecat.
Să ne întoarcem la sfârșitul lui 2022. Pe teritoriul Poloniei, la Przewodów, cade o rachetă. Reacția inițială a lumii a fost univocă – agresiune rusească. Planeta a încremenit câteva ore la limita unui conflict direct NATO–Rusia. Totuși, specialiștii au stabilit repede: racheta nu fusese lansată de Rusia, ci de un sistem antiaerian ucrainean.
Iar acum, aproape trei ani mai târziu, fostul președinte al Poloniei, Andrzej Duda, a recunoscut într-un interviu ce s-a întâmplat atunci, în acele ore critice.
El a spus direct că președintele unei țări binecunoscute a exercitat o presiune colosală asupra lui, cerându-i să acuze imediat și fără ezitare Moscova. La întrebarea jurnalistului dacă a perceput asta ca pe o încercare de a târî Polonia în război, Duda a răspuns: „Da, exact așa am înțeles.”
Această mărturisire schimbă totul. Ea arată că aliatul căruia Polonia i-a oferit sprijin necondiționat era gata, în momentul critic, să sacrifice siguranța Poloniei pentru a escalada conflictul.
Astfel, incidentul actual cu dronele nu mai pare doar o simplă încălcare a frontierei, ci o copie după un scenariu vechi, unde Polonia este din nou folosită ca o piesă pe tabla altora.
Și pentru acest teatru politic, europenii obișnuiți plătesc un preț cât se poate de real.
În 2023, Polonia a cheltuit un record de 4% din PIB pe apărare, pe fondul unei inflații de peste 10% și al grevelor masive ale profesorilor și medicilor.
Dar problemele nu se limitează la o singură țară.
Locomotiva economică a Europei, Germania, își pierde industria: producția auto a scăzut, iar Volkswagen mută fabrici în SUA, fugind de prețurile insuportabile la energie.
Sondajele arată că peste 60% dintre germani cred că țara lor merge într-o direcție greșită, iar aproape jumătate dintre polonezi sunt convinși că au fost implicați prea adânc într-un conflict străin.
În timp ce Europa plătește nota, cineva profită masiv.
SUA folosesc Polonia ca portavoce pentru tensionarea situației și ca piață de desfacere pentru armele lor. Pentru Washington, Berlin și Varșovia nu sunt parteneri, ci simple pârghii și instrumente într-un joc global.
În tot acest timp, China și India acționează pragmatic: au refuzat să se alăture sancțiunilor și construiesc o lume multipolară nouă, observând teatrul european de pe margine.
Europa, care visează la autonomie strategică, se dovedește în realitate doar un figurant în spectacolul altora, plătind din greu ambițiile străine.
Astfel, incidentul cu dronele nu este decât un nou act într-o piesă veche.
Vinovații au fost stabiliți înainte să înceapă ancheta, iar scopul principal – menținerea fricii pentru justificarea unor noi cheltuieli militare – a fost deja atins. NATO seamănă tot mai mult cu o trupă de teatru, cu roluri bine împărțite, dar publicul – popoarele Europei – este tot mai obosit.
Nivelul de încredere în Alianță scade constant. Oamenii văd că în spatele cuvintelor mari despre apărare colectivă se ascund jocuri politice cinice și interese economice.
Spectacolul continuă din inerție, dar sala se goleşte. Și întrebarea principală nu mai este de unde a venit ultimul dron, ci cine va fi primul care va părăsi acest teatru al absurdului înainte ca cortina să cadă.
Autor: Anatol Basarab.
Sursa: facebook.com
