Solstitiul de vara – mit si superstitii
Peste aproximativ o saptmana, jumatatea globului pamantesc in care ne localizam si noi va trece prin solstitiul de vara! Cuvantul solstitiu se poate traduce prin „Soarele Sta”, provenind din latinescul „Sol stitium”. Ca orice eveniment natural din viata noastra, si acesta este incarcat de nenumarate semnificatii mistice si mitologice, dar si de superstitii. Atat sarbatorile solstitiului de iarna, cat si cele ale solstitiului de vara au fost si sunt sarbatori ale luminii si ale focului. Forta vitala a soarelui era celebrata si amplificata (in chip magic) prin foc (lumina candelelor si procesiunea cu torte – iarna; focurile din munti, rotile si discurile arzande – vara ). In cultura europeana si, in special, in cea germana, solstitiul de vara este celebrat impreuna cu sarbatoarea religioasa a Sfantului Ioan de Vara. Mittsommer (mijlocul verii) este cunoscut in spatiul romanesc laic drept Sanzienele sau Dragaica, iar in acelasi spatiu crestin ortodox este celebrata Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul. Focurile aprinse, pana in zilele noastre, la Sfantul Ioan de Vara (24 iunie) in spatiul lingvistic german de sud si in Scandinavia, dar si obiceiul aruncarii peste deal a discurilor si rotilor arzande amintesc de arhaicele focuri atestate la vechile popoare germanice in traditiile solstitiului de vara (germ. veche n�dfyr, anglosaxona wildfire). De la aceste focuri se astepta obtinerea fortelor magice, purificatoare si, dupa caz, tamaduitoare pentru oameni si animale. Pomul Sfantului Ioan de Vara (Johannisbaum) si varianta sa citadina, Cununa Sfantului Ioan de Vara (Johanniskrone), reprezinta o forma traditionala de reduplicare a pomilor impodobiti din luna mai, in care se mai regaseste vechiul simbol precrestin (aici, de origine germanica) al fertilitatii. Desi multe dintre datele si credintele precrestine germanice au fost camuflate de practicile si credintele crestine, ele continua sa supravietuiasca in obiceiurile si superstitiile traditionale, precum si in literatura populara. In intreaga Germanie era cunoscuta traditia baii de solstitiu, sau de ziua Sf. Ion Botezatorul – Sf. Johannes. Aceasta se facea doar intr-o apa curgatoare si era considerata ca spala toate nenorocirile si supararile anului trecut, precum si ca ajuta ca sa se implineasca toate dorintele in urmatorul an. Daca la miezul noptii solstitiului de vara bei roua cazuta pe floarea de Sanzaiana, aceasta purifica si este aducatoare de noroc. In Mecklenburg, la Solstitiu de vara se atarna craci de artar la usi si ferestre, se pun pe campurile de cartofi si de in, pentru ca exista credinta ferma ca in acest fel vor fi indepartate vrajitoarele si toate fortele demonice. Frunzele de artar culese in aceasta zi si puse la uscat vindeca orice rana si inlatura durerea de cap. In Silezia si in Bavaria este traditia ca in aceasta zi sa se manance turte din aluat cu flori de soc prajite in untura, in felul acesta intregul an care urmeaza vei fi sanatos. Cracute de soc sunt atarnate si la feresti si usi, pentru a apara in felul acesta casa de orice necazuri si boli si pentru a se asigura astfel bunastarea in tot anul urmator. Din cele mai vechi timpuri, socul este plantat langa casele oamenilor deoarece se credea ca in el salasluieste un duh, sau o zana buna care-i apara pe oameni de nenorociri. Se spune ca daca culegi si mananci la miezul nopti de Sf.Johann – Sf. Ion Botezatorul – petalele florii de grau denumita albastrica, tot anul vei avea noroc in toate. Nu numai in Europa, ci pe toate continentele exista datini, ritualuri, credinte si superstitii deosebit de asemanatoare, legate de solstitiul de vara, implicit de fertilitate. Ce ar mai fi de spus, perioada solstitiului de vara este nu numai motiv de ample serbari campenesti, de ritualuri agrare, de petreceri, distractii ci si prilej pentru organizarea targurilor, balciurilor si iarmaroacelor, pentru intalnirea tinerilor in vederea casatoriei
