Solstitiul de vara – credinte populare (II)

Vechii celti serbau de la 20 la 23 iunie solstitiul, aducand in acest fel multumiri zeitei Litha care asigura fertilitate, bogatie, putere si ordine.

Vechii germani, aprindeau focuri pe munte si rostogoleau la vale roti aprinse care simbolizau soarele si pe zeul lor Wotan, in acelasi timp ele avand rolul sa puna pe fuga spiritele rele.

In vechea Irlanda, sarbatoarea solstitiului de vara era dedicata reginei zanelor din South Munster Aina, considerata cea mai mare zeita din mitologia tarii. Se credea ca ea bantuia pe colinele Knockainy Hill, din sud-vestul insulei sub forma unei fantome ce reprezenta o iapa rosie, numita Lair Derg. In cinstea ei taranii faceau faclii din impletituri de paie si intr-un ritual asemanator retragerii cu torte, inconjurau colinele Knockainy, pentru ca astfel vitele si holdele sa fie aparate de duhurile rele si zeita sa asigure protectie si fertilitate.Unele scrieri atesta ca zeita Aina mai poarta denumirea si de Anu si in cinstea ei, doua culmi de munte (asemanatoare cu sanii unei femei) din Killarney – in vestul Irlandei – au fost botezate Colinele lui Anu.

O alta zeita irlandeza Ebhlinne a fost pana la inceputul secolului XX serbata de catre populatia din comitatul Tipperary. Credinta populara atesta ca patria ei era in regiunea Twelve Mountains din Ebhlenn. Cel mai inalt dintre acestia este denumit „Muntele Mama”. La solstitiu de vara, in cinstea lui Ebhlinne se aprindeau focuri pe culmi, ea fiind considerata zeita Muntelui Mama.

?

Zeita solstitiului

La populatia Samen din zona Arctica exista credinta ca, atunci cand zeita soarelui Beiwe, impreuna cu fiica ei Neida, iese la plimbare pe bolta cerului intr-o sanie trasa de reni albi, ea goneste iarna si aduce din nou vegetatia primaverii. In cinstea ei, la solstitiu de vara, pentru ca sa-i multumeasca si s-o faca sa mai revina si in anul urmator, populatia impleteste din ierburi diferite, coroane denumite „inelele soarelui” pe care le atarna de usi si ferestre si aprind focuri pe culmi.

Kupalo era zeita rusa a solstitiului de vara si este reprezentata printr-o papusa din paie imbracata in haine de femeie.In cinstea ei se faceau mari focuri, pentru ca ea sa fie darnica si binevoitoare.

In Balcani, aceeasi papusa Kupalo era alcatuita dintr-un mesteacan, caruia i se taiau toate cracile de jos, lasandu-se doar coroana cu frunze care reprezenta capul. Kupalo lua parte in fiecare an la ritualul focului. Femei si barbati, fete si baieti sareau peste un mare foc „al prieteniei” tragand fiecare in urma lor aceasta papusa ce reprezenta zeita solstitiului. A doua zi urma ritualul spalarii la care participau toti locuitorii din satul respectiv. Cu mare alai, papusa era dusa pana la malul unui rau si lasata sa fie purtata de ape, credinta fiind ca o data cu ea vor pleca toate lucrurile rele, boli, necazuri, seceta, neintelegeri, iar anul care va urma va fi imbelsugat si fericit.

?

Laura Moise

?

Share on Facebook

Tweet

Follow us