Sobolanii suri din spatele guzganului rozaliu
Apropierea termenului pana la care trebuie sa se decida daca motiunea de cenzura cu care isi propusesera sa rastoarne Cabinetul Tariceranu 2 a fost doar o cacialma sau o miscare naturala, dictata de puterea cartilor din mana, da contractii PSD-ului. Care pornesc de la muschiul nu de tot vlaguit al liderului spiritual Ion Iliescu si se propaga prin miile de sinapase ale partidului, inca bantuit de nostalgia vremurilor cand era un corp intreg, ale carui membru ascultau de un singur creier. Papusa dezarticulata care este acum PSD-ul, in care diversele organe si-au declarat autonomia locala, este teribil de scuturata de socul generat de ideea motiunii, care a strabatut neuronii lui Mircea Geana, intr-o zi de proasta inspiratie.
Unul din cele mai la indemana simptome locale pentru degringolada pesedista este atitudinea sefului social-democratilor de la Brasov, Constantin Nita. Care poate sa conspire linistit la Bucuresti in conclavurile pentru negocierea de posturi in eventualul nou guvern si sa declare la Brasov hotararea partidului de a merge cu motiunea pana la capat, insensibil la santaje.
Si, mai ales, fara a santaja la randul sau. Pentru ca, taman cand liderii pesedisti se imbatosau mai tare pe tema berbecelui motiunii si a puterii lui de a darama poarta Guvernului, in presa a rasuflat si pretul vitezei initiative a PSD. Cateva locuri prin minstere si unul-doua scaune de ministru scapate prin degetele liberale la masa negocierilor si s-a terminat cu belicoasa initiativa.
O eventualitate care n-ar conveni defel nici celorlalte partide, posibile beneficiare ale daramarii Guvernului Tariceanu de catapulta pesedista. Nu stiu daca ati remarcat, dar invartosarea cu care ceilalti lideri de partide se alineaza in spatele avangardei PSD in asaltul redutei guvernamentale a lui Tariceanu se hraneste exclusiv din curajul primei linii. PLD-ul lui Stolojan si PD-ul lui Boc se dau viteji pe linia de fund, fericiti sa s-a gasit cineva sa aiba idei in locul lor si sperand ca partidul lui Geoana sa nu-si schimbe gandul la jumatatea drumului.
Ironiile lansate de grosul ostirii politice pestrite care marsaluieste in spatele PSD-ului la adresa Prostanacului din frunte sunt acum mai nedrepte decat cele debitate in vremuri de acalmie politica. O fi mare dibacia guzganului rozaliu Hrebenciuc de a negocia cu liberalii posturi pentru camarazii de partid ai domniei sale, dar nu depaseste perversul soptit pedist si penelist in urechea lui Geoana, menit sa tina treaza hotararea lui Mircea.
Doamne fereste sa se razgandeasca Prostanacul! Atunci s-ar vedea hoardele de sobolani cu blana sura, vrastata de portocaliu, grabite sa paraseasca ciudatenia asta de corabie de uscat, un fel de arca pentru menajeria politica.
Vifor Rotar
