Sirena lui Traian Basescu
Creditat indeobste cu mare talent oratoric si detinator al accesului direct la inima alegatorului, Traian Basescu ar trebui sa accepte ca ultima mare baie de multime in care s-a balacit n-a fost prea inspirata. Desi scalda presedintelui nu s-a produs la propriu, asa cum i-ar fi placut, ci doar in paginile celui mai mare cotidian spaniol – El Mundo, neinspiratia prezidentiala nu a fost mai putin vizibila. Dovada ca, din cand in cand, intre un aranjament de ravase roz pentru masa premierului, pe mana experta a Elenei Udrea, si o promovare discreta a unor ordonante ce acorda procurorilor puteri discretionare, pe mana moarta a Guvernului, lui Traian Basescu i-ar prinde bine niscaiva consiliere antigafa.
Pentru ca asta pare sa fie – o gafa – interviul acordat de presedinte ziarului iberic, cel putin in partea despre strategia de readucere acasa a emigrantilor romani plecati la munca in tara coridelor. Ingrijorat de numarul mare al concetatenilor ce lucreaza peste hotare – ceva peste 2,5 milioane de persoane, dar astea sunt doar statisticile mainii de lucru la vedere –? seful statului a dezvaluit intentia autoritatilor de a-i ademeni acasa pe cei plecati peste hotare, cu salarii atractive si conditii de viata mai bune.
Fara sa-l aiba pe presedinte in mijlocul lor, sa-i auda rasul contagios-mitocan si sa-i vada mimica ce poate fi usor confundata cu o masca reusita de sinceritate, romanii plecati dincolo au toate motivele sa fie banuitori cu vorbele mieroase parvenite de la Cotroceni prin intermediul ziarului spaniol. Suspiciunea, sentiment foarte de inteles si frecvent nutrit de catre cei alungati in strainatate de traiul mizer din tara sau de frustrarile acumulate aici, este rezervata de regula noilor ajunsi in patriile de adoptie. Cei care n-au apucat inca sa prinda cheag la patronii lor straini sau n-au gasit inca o indeletnicire care sa-i satisfaca ori sa-i tina in viata, ar mai putea cadea in capcana mirajului redresarii lucrurilor acasa. Ceilalti, mult mai multi in Spania, pentru care nutresc deja recunostinta de a le fi oferit sansa gasiri unui rost in viata, se imunizeaza, incet-incet la cantecul de sirena al meleagurilor natale. Ar fi impotriva oricarei logici, mai ales financiare, ca membrii comunitatii romanesti din Castellon, de pilda, cea mai mare din Peninsula Iberica, cu reprezentanti legali in forurile locale unde-si pot face auzita vocea, sa fie cuprinsi subit de cheful de a lucra iar in Romania.
E clar ca nu ei s-au simtit vizati de discursul presedintelui. Ei si-au faiantat deja legaturile cu Spania de adoptie, cu majolica fina cu inscrustatii maure, prin bai, holuri si bucatarii. Nici cei inca dezdradacinati, carora nu li s-au vindecat radacinile smulse din maidanul romanesc, neprimite inca de nisipul spaniol, nu par sa fie in cauza. Daca s-au indatorat pana peste cap ca sa poata pleca sau le-ar fi prea rusine sa-si recunoasca esecul aventurii spaniole, nu se vor numara curand printre cei pe care Traian Basescu ii vrea intorsi acasa.
Mai sunt si cei – multi, se pare, mai ales in Italia – care isi duc viata din furtisaguri, spargeri si afaceri dubioase, in care se calificasera consistent in tara. De ce-ar parasi o piata mult mai naiva si mai vulnerabila decat cea din Romania, unde pana si politia a aflat cum se foloseste o pontoarca?
La cine se referea atunci presedintele Basescu in interviul sai din El Mundo? Cred ca, poate in premiera, marinarul nostru sociabil, atat de dispus la orice ora se relationeze uman, n-a gasit pe nimeni care sa i se uite in gura, cum i se uita altadata in pahar. Traian Basescu a vorbit la pereti, iar ideea lansarii invitatiei de a veni acasa unei populatii romanesti chitite sa se rostuiasca inainte de a mai privi din nou Romania in ochii ei tulburi a fost o gafa.
Daca dorea sa castige cu orice pret voturile emigrantilor romani stabiliti mai mult sau mai putin legal in strainatate, ultimul lucru era sa-i recheme acasa. Mai cinstit si mai eficient ar fi fost sa le multumeasca, prin intermediul ziarului, asa cum fac toate statisticile tampe de la noi, pentru cele 3 miliarde de euro pe care le trimit anual in tara.
In felul acesta, capsunarii si conationalii lor cu specializari si salarii mai nobile, s-ar fi vazut de doua ori recompensati si ar fi votat in consecinta. Nu-i putin lucru sa-ti multumeasca presedintele doar pentru ca vii in Romania in fiecare concediu sa te spargi in petreceri, case si masini luxoase. Dupa care sa te intorci la job-ul din strainatate, in timp ce toti desteptii de analisti vor fremata pomenind de cele 3 miliarde de euro aduse in tara de parca i-ai fi varsat direct in vistieria nationala.
