Sinca Noua pregateste un Paste 2011 special
Sarbatoarea Pastelui isi are obiceiurile si traditiile ei, in functie de cultura si civilizatia fiecarei natiuni sau a unei comunitati etnice. Transilvania, prin statutul de confluenta a culturilor occidentale cu cele orientale, este locul unde biserica catolica si reformata se intrepatunde cu ce ortodoxa si greco-catolica. Numeroase sunt satele din Ardeal si Banat unde sunt cate trei sau chiar patru bisericii de rit diferit si cu enoriasi care apartin de religiile catolica, reformata, luterana, greco-catolica si ortodoxa. Acesta diversitate isi are izvorul in faptul ca Transilvania din vremea Principatului istoric a fost singurul stat din Europa secolului al XVII-lea care a acordat si recunoscut libertatea religioasa pentru toate natiunile locuitoare ale principatului.
Suntem in pragul Sarbatorilor Pascale, cand ne intoarcem mai mult ca oricand cu sufletul spre traditiile noastre.
Locuitorii din Sinca Noua pregatesc un Paste special in acest an, cu traditii vechi de sute de ani pe care le pastreaza cu sfintenie si le dau mai departe generatiilor care vin.
Pe la jumatatea secolului al XVIII-lea, din cauza presiunilor religioase care vizau catolicizarea, localnicii au fost nevoiti sa plece din Sinca Veche. La cativa kilometri au format Sinca Noua, ridicand acolo si o biserica din lemn, cunoscuta de localnici ca biserica din deal, in care ne mai putem ruga si astazi. Pe aceste meleaguri s-a nascut carturarul Gheorghe Sincai, iar in vecinatate, la Ohaba, a copilarit Radu Anton Roman.
In tineretea sa, in postul Pastelui, barbatii aveau si ei treaba lor: „Mergeam la padure sa mai facem un ban, la garduri, la gunoaie, vedeam de vite”.
„Cand veneam de la Domnul Hristos, in dimineata Invierii, ciocaneam oua, in familie; mai veneau musafiri, vecini. Petreceam tare frumos”, isi amintesc cu nostalgie batranii.
Zona Fagarasului este recunoscuta pentru cojoacele brodate. In fiecare sat exista culori si modele specifice, astfel incat, pe vremuri, puteai recunoaste dupa cojoc din ce sat era un om. Pe aceste obiecte vestimentare era trecut si numele celui care il purta.
