Simbolistica lunii mai

Luna mai a fost numita dupa zeita greaca Maia, identificata cu zeita romana a fertilitatii, Bona Dea, al carei festival avea loc in mai. Poetul roman Ovidiu a sugerat o alta varianta etimologica, considerand ca numele de mai ar proveni din latinescul "maiores" (seniori/batrani / varstnici), urmatoarea luna, iunie, avand o denumire cu obarsia in cuvantul latin "iuniores" ( juniori, tineri).

Piatra lunii mai

Piatra specifica celor nascuti in mai este smaraldul, un simbol al pacii, dragostei, vietii eterne, succesului, care, atunci cand este purtata de catre cineva are, conform superstitiei, darul de a invigora iubirea, inteligenta, arta oratorica si popularitatea.

Smaraldul era considerat in Egiptul antic drept o piatra norocoasa pentru femeile gravide.

Alte credinte inzestreaza smaraldul cu capacitatea de a contracara otravirea, a intari memoria, a proteja contra posesiunii demonice, si a asigura succesul in dragoste.

De asemenea, este o gema propice calatoriilor, vestita pentru proprietatea de a linisti apele involburate ale marilor.

Florile lunii mai

Florile caracteristice nativilor din luna mai sunt lacramioara si paducelul. Paducelul (Crataegus monogyna) simbolizeaza speranta intrucat este o floarea vestitoare a primaverii si verii, numita uneori "spinii zanelor" deoarece se credea ca este bantuita de fiinte magice.

De altfel, in unele zone din Anglia se considera ca poti avea parte de ghinion daca te asezi in preajma unui paducel intrucat zanele pot sa arunce o vraja nefasta asupra ta. Intr-o alta superstitie, o floare de paducel asezata sub acoperisul grajdului are darul de a inmulti laptele dat de o vaca. Crestinismul timpuriu asocia paducelul cu Iosif din Arimathea, proprietarul mormantului lui Christos. In Glastonbury, Marea Britanie, exista o legenda potrivit careia Iosif ar fi adus pe aceste meleaguri paducelul, o planta ale carei flori apar in preajma zilei de Craciun.

Pasarea lunii mai

Pasarea specifica lunii mai este privighetoarea. Potrivit unei legende, cea dintai floare de lacramioara era indragostita de privighetoare, dar sfiiciunea o facea sa se ascunda in iarba pentru a asculta cantecul maiestru al pasarii. Acest lucru a insingurat-o pe privighetoare, care a jurat ca nu va mai canta vreodata daca lacramioara nu va inflori in fiecare luna mai pentru a fi vazuta de toata lumea.

Copacii lunii mai

Arbori lunii mai sunt frasinul, plopul si castanul. Semintele de frasin au fost folosite din vremuri stravechi pentru ghicirea norocului in dragoste. Daca semintele nu isi faceau aparitia pe un copac, proprietarul acestuia era sortit, conform superstitiei, sa nu aiba sansa in iubire sau cu privire la un eveniment din viitorul apropiat.

Gasirea unei frunze de frasin avea proprietatea de a asigura succesul, cu atat mai mult cu cat era purtata asupra persoanei care o descoperise. Frunzele proaspete de frasin tinute sub perna aveau darul de a atrage vise de premonitie. In nordul Angliei se spunea ca daca o femeie purta o frunza de frasin in pantoful stang ii era sortit sa isi intalneasca in curand viitorul sot. Intr-o alta credinta englezeasca, lipsa semintelor inaripate ale frasinilor anuntau moartea iminenta a unui monarh.

Plopul este cunoscut drept un arbore inzestrat cu capacitatea de vorbi sau sopti. De asemeni, se spune ca ar avea abilitatea de a indura restristile si a le invinge.

Hercule purta pe cap o coaroana din frunze de plop atunci cand l-a capturat pe Cerber in Hades. De aici provine legenda conform careia frunzele de plop ar avea partea superioara intunecata datorita fumului din tinuturile infernale. Plopul era considerat a fi un antidot impotriva muscaturii de sarpe, fiind, de altfel, dedicat lui Alcides Hercules, o zeitate a fortelor vindecatoare. Nimfa Leuce a fost transformata de Persephone intr-un plop alb, pentru a fi salvata de violul pus la cale de Hades. De altfel, plopul alb a fost consacrat lui Leuce sau leprei. In Grecia antica, coloniile de leprosi erau aflate sub protectia lui "Zeus al plopului alb".

Zeita lunii a plopului alb era vestita pentru lecuirea bolilor de piele. Un alt mit povesteste despre uciderea lui Phaeton prin intermediul unui fulger de catre Zeus, intrucat acesta nu era capabil sa tina in frau carul soarelui furat de la tatal sau, Helios.

Heliadele, surorile lui Phaeton, s-au metamorfozat cu aceasta ocazie in plopi plangatori, ale caror lacrimi se transformau in ambra atunci cand cadeau in valurile unui rau. In simbolismul crestin, fructele castanului, protejate de un invelis acoperit de tepi, semnifica castitatea, sugerand triumful asupra carnii reprezentate de spini.

Simbol divinatoriu al luxului, justitiei, sigurantei sau iubirii, castanul intruchipeaza in zodiacul arborilor onestitatea, o persoana de o frumusete extraordinara care nu doreste sa impresioneze, cu un dezvoltat simt al dreptatii, vivace, un fin diplomat, care se irita insa repede datorita lipsei de incredere in sine, se simte neinteleasa in dragoste si are dificultati in gasirea unui partener.