Sfantul Onufrie sau Ziua Soarecilor
Sarbatoarea cu data fixa (12 iunie), dedicata Sfantului Onofrei, marca in Calendarul iulian perioada solstitiului de vara, a imparguirii si coacerii lanurilor de grau si orz. Sarbatoarea, numita si Ziua Soarecilor, era considerata nefasta pentru rozatoare, mai ales in anii ploiosi, si se considera ultimul termen calendaristic cand se mai putea semana porumbul, cartofii si legumele (Bucovina).
Pe 12 iunie se tine ziua sfantului Onufrie. Oamenii considerau ca serband aceasta zi va fi „belsug in camp”, la Sfantul Onufrie incheindu-se practic primavara, spunandu-se ca soarele da inapoi, cu foarte putin, incepand mersul sau spre iarna. In comunitatile traditionale romanesti, semanaturile trebuiau neaparat puse in pamint cu o saptamana inaintea Sfintului Onufrie, in saptamana dinaintea acestei sarbatori putandu-se semana numai hrisca. Prin satele Moldovei se credea ca o ploaie pe 12 iunie insemna disparitia soarecilor pentru tot restul anului, tocmai de aceea ziua Sfantului Onufrie mai era numita si Sarbatoarea sau Nunta soarecilor.
Soarecele, opera Dracului
Potrivit mentalitatii arhaice, soarecele nu putea fi decat opera Dracului, romanii crezand ca e facut din balele lui Scaraotchi; s-a spus chiar ca soarecele e curat dracul, „ca el ce pozne iti face, numai dracul ti-o face”. Gospodarii ale caror pisici nu reuseau sa le vina de hac soarecilor, recurgeau la tot felul de practici magice; asa se lua ata de la un sac, se legau 99 de noduri si se zicea: „eu nu leg ata, ci leg gura soarecilor de la casa mea, si-i trimit la moara, unde este hrana de ajuns”; altii reuseau sa-i descante in asa fel incat soarecii se adunau in carduri si porneau spre locul indicat de descantator; se mai credea ca si aghiasma facuta in ziua Sfantului Trif, pe 1 februarie, ii alunga din gospodarii.
