Sfantul Andrei sau Ziua Lupului
„Sf. Andrei serbandu-se intre novembre si decembre, adeca in luna lupilor, deci: el este peste lupi; unii oameni avand fire lupeasca, anume strigoii, deci: e si peste strigoi; epidemiile fiind strigoaice, mai ales ciuma, deci: e si peste ciuma; de lupi, de strigoi, de ciuma, omul aparandu-se prin vraji, deci: este ziua vrajilor, vrajile servind la a inlatura paguba, deci: usturoiul, macul, sorcovii de la Sf. Andrei sunt cu noroc, si nu trebui sa dai nemic din mana in acea zi; peptenele insa simbolizand padurea, de unde vin fiare salbatece, deci: de peptene sa nu te atingi….” (B. P. Hasdeu).
Ziua Lupului
Conform unor ritualuri stravechi, de ziua Sfantului Andrei era celebrat Anul Nou al dacilor, motiv din care aceasta zi mai este numita si “Ziua lupului” (dupa simbolul dacic al lupului). In unele regiuni ale tarii sarbatoarea se numeste “Luparia”.
Se stie ce a simbolizat lupul pentru daci, daca insusi steagul lor avea infatisarea unui balaur cu cap de lup. Se credea si inca se mai crede si acum ca in ziua de 30 noiembrie, lupul devine mai sprinten, isi poate indoi gatul teapan si nimic nu scapa dinaintea lui. De aici si credinta ca „isi vede lupul coada”. Ziua se serbeaza prin nelucru in casa, ca sa nu strice lupii vitele. Primejdia nu este numai pentru vite, ci si pentru oamenii care indraznesc sa plece la drum, in ziua cand porneste si luparia.
Laura Moise
